Ca şi în alte părţi ale lumii, pasionaţii anticipaţiei româneşti s-au plâns în repetate rânduri de dezinteresul faţă de gen al instituţiilor publice însărcinate cu mediatizarea informaţiei şi promovarea valorilor culturale spre publicul larg. Întrucât relaţia SF-ului cu revistele literare şi cu presa se tratează în cadrul altui articol (cel rezervat suplimentelor, paginilor speciale, rubricilor şi anchetelor cu subiect SF), aici va fi vorba doar de radio şi televiziune/televiziuni. E limpede că şi cercul restrâns al creatorilor români de anticipaţie era interesat de pătrunderea informaţiilor despre realizările lor pe asemenea canale de mediatizare, cu emisiuni difuzate pe un spaţiu cât mai întins. În anii ’60 ai secolului trecut, menţionarea unei scrieri SF româneşti pe micul ecran, cu atât mai mult o discuţie vizând problemele genului, erau lucruri râvnite, aplaudate cu entuziasm atunci când se produceau şi comunicate prompt cititorilor Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice” ca realizări importante ale genului însuşi. Iată, în acest sens, o notă apărută în CPSF, nr. 216, din 15 noiembrie 1963:

„Curând după ce a transmis piesa ştiinţifico-fantastică Vizită pe o mică planetă de Gore Vidal, televiziunea noastră a dat spectatorilor în cadrul «vitrinei literare» prilejul să asiste la o discuţie interesantă despre unele aspecte ale literaturii de anticipaţie. La această «masă rotundă» Sergiu Fărcăşan, Ion Hobana şi Ion Mânzatu au dezbătut cu pasiune, competenţă şi umor probleme ca: raportul dintre fantezie şi realitate, dintre maşină şi gândire, tehnicismul şi fetişizarea maşinii în literatura occidentală, umanismul literaturii noastre.

Au urmat adaptări pentru televiziune făcute de Eva Dragomir, redactor, şi Letiţia Popa, regizor, după cunoscutul roman O iubire din anul 41042 de Sergiu Fărcăşan şi după povestirea Lumina vie de Radu Nor. De asemenea, a fost prezentat un scurt film realizat pe baza unor fragmente din poemul de anticipaţie Întâlnirile viitorului de Vladimir Jukov, în tălmăcirea lui Ion Hobana. Merită a fi subliniat că acest interesant film e prima realizare cinematografică de acest gen la noi în ţară.”

Dincolo de limbajul convenţional şi de coloratura ideologică „standard” pretinsă în epocă inclusiv genului SF, nota exprimă o greu reţinută satisfacţie pentru această performanţă a pătrunderii anticipaţiei româneşti în atenţia televiziunii naţionale. „Performanţa” era, bineînţeles, conjuncturală şi efemeră, dar redactorul CPSF, făcându-se ecoul dorinţelor secrete ale genului însuşi, o trata ca pe o realizare proprie acestuia din urmă, cu iluzia de a vedea aici angajarea într-o relaţie considerată statornică şi definitivă. Finalul însemnării sună de-a dreptul triumfalist:

„Salutăm aceste emisiuni izbutite prin care televiziunea noastră şi-a înfăptuit primele lansări în spaţiile ştiinţifico-fantastice. Şi aşteptăm să fie continuată promovarea pe micul ecran a acestui domeniu legat de progresul tehnico-ştiinţific şi atât de iubit de public.”

În realitate, atât „începutul”, cât şi „continuările” ţin nu atât de entuziasmul cu care mass-media românească descoperea valorile şi originalitatea unui gen nou, cât de iniţiative personale, de insistenţele cu care autori având influenţă politică şi culturală (în cazul discutat, Hobana şi Fărcăşan) reuşeau să deschidă porţi inaccesibile pentru alţii. Mai depindeau, e adevărat, şi de simpatiile pentru gen pe care unii redactori de radio sau TV le-au putut câştiga independent de profesia lor specializată (Dan Ursuleanu de la Radio România e unul dintre exemplele elocvente). Faptul a reprezentat, reprezintă şi astăzi, o şansă pentru programarea şi susţinerea unor emisiuni sau rubrici cu caracter SF. După cum ştim de la Homer, burta calului troian se poate deschide din afară, dar mai ales dinăuntru.

În ce priveşte transmisiile radiofonice, Ştefan Ghidoveanu crede că Exploratorii lumii de mâine, căreia i-a găsit în fonoteca postului Radio România ediţii începând din 27 ianuarie 1982, ar fi cea mai veche emisiune de SF radiofonic, nu doar din ţară, ci din Europa (conform datelor comunicate de Societatea Europeană de Science-Fiction). Avându-l ca redactor realizator pe Dan Ursuleanu, emisiunea a debutat sub denumirea de Radiobiblioteca SF, dar şi-a schimbat pe parcurs numele în cel pe care îl ştim astăzi. S-a difuzat o vreme pe programul III al Radiodifuziunii Române (Radio România Tineret), cu un sumar bogat şi divers, grupat în rubricile „România de mâine”, „Homo cosmicus” (momente din cucerirea spaţiului extraterestru), „Împlinirea anticipaţiei” (previziuni confirmate ale scriitorilor de SF), „Fişe pentru o istorie neconvenţională a planetei”, „Cosmodrom literar”. A prezentat, dramatizate, fragmente literare din autori români şi străini, în lectura unor actori importanţi. De asemenea, a făcut cunoscute textele tinerelor speranţe ale genului, cu care redactorul ţinea legătura prin poşta emisiunii, intitulată „Steaua polară”. A transmis roman foileton, dar şi muzică, bunăoară prima operă rock SF de la noi, Expediţie în Crocobauritania (1983), compusă de Constantin Császár pe un libret de Ovidiu Pecican şi Alexandru Pecican. A avut drept colaboratori un mare număr de autori români de anticipaţie, dar şi oameni de ştiinţă cu preocupări aflate la interferenţa cercetării cu genul SF. Din 1990, emisiunea va fi preluată de Ştefan Ghidoveanu, care continuă tradiţia începută de redactorul precedent, lărgind însă cercul colaboratorilor spre anticipatorii de dată recentă. Trecerea emisiunii de la Radio România Tineret la România Cultural i-a asigurat ore mai bune de audiţie, inclusiv un prestigiu cultural mai bine marcat. A obţinut premiul unei convenţii naţionale: RomCon 2001.

Pe lângă Exploratorii lumii de mâine, Radio România Tineret a mai difuzat o emisiune de interes pentru domeniul nostru, Start spre extraordinar. Emisiunea a fost iniţiată în 1990 de Radu Comănescu, realizator radio interesat nu doar de SF, ci şi de aşa-numitele ştiinţe de graniţă (ozenistică, parapsihologie). Tot el a lansat, în 1992, emisiunea Călătorie în imposibil, pe aceleaşi eterogene domenii de preocupări. Între alţii, pe György Györfi-Deák îl găsim colaborator atât la Exploratorii lumii de mâine, cât şi la Start spre extraordinar. În calitate de redactor la studioul amintit, Mara Popa prezenta la un moment dat informaţii, reportaje şi interviuri de la manifestările taberei de vară „Atlantykron”, sprijinindu-se şi pe colaborări asigurate de Monica Nicolau şi Iulia Anania. Tot în capitală, dar la Radio Tinerama, Alin Gălăţescu a susţinut între 1993-1997 emisiunea săptămânală intitulată Science Fiction World.

SF-ul a avut parte de prezenţe remarcabile şi la posturile de radio teritoriale. În măsura în care priorităţile pot avea vreo importanţă, trebuie făcută precizarea că, dacă nu o emisiune complex structurată, o rubrică săptămânală de SF mai veche decât Exploratorii lumii de mâine a fost difuzată de Studioul de Radio Cluj, între 5 februarie 1979 şi 22 martie 1982, sub titlul Efigiile Anticipaţiei. Iniţiată şi susţinută de Mircea Opriţă, rubrica respectivă îşi propunea să fie o schiţă instructivă a unei posibile istorii SF, cuprinzând 56 de portrete de autori din variate arii de răspândire a genului, de la americanii „epocii de aur”, la europenii relativ „clasicizaţi” (Stanislaw Lem, Herbert Franke, Lino Aldani, Gérard Klein etc.) şi până la japonezul Abé Kobo. Din mai 1980, ciclul a inclus şi subiecte cu caracter teoretic.

O veritabilă explozie a interesului pentru SF s-a produs însă după 1989, odată cu înmulţirea posturilor de radio locale şi cu apariţia studiourilor private. În noile condiţii, mai mulţi autori de SF din „noul val” optzecist au pătruns în redacţiile consacrate şi în cele ale posturilor noi, propunând şi susţinând derularea unor emisiuni de anticipaţie. La Radio Iaşi, un asemenea promotor „din interior” a fost Lucian Merişca, devenit redactor al postului. În emisiunea sa Meridiane culturale – meridianele imaginaţiei a colaborat, între alţii, cu George Ceauşu, Radu Pavel Gheo, Radu Haraga şi Rareş-Gabriel Szeitz. Postul a transmis „file din istoria fandomului ieşean”, a urmărit relativ constant activitatea de dată mai recentă a cenaclului „Quasar”, a publicat recenzii la cărţi SF şi interviuri pe teme de anticipaţie şi ozenistică. La un alt post ieşean, Radio „Europa Nova”, Adrian Roşu lansează în 1993 emisiunea Galaxia SF, preluată şi continuată până prin 1996 de Marian Mihai, în paralel cu o altă emisiune cu titlu semnificativ, Fantastico-ştiinţa. Radio „Nord-Est” difuza în 1994 un dialog cu George Ceauşu, Dan Fodor şi Elena Florescu (Excurs în lumile paralele), iar Radio „Vox T” a iniţiat emisiuni dedicate crononauticii şi genului horror, cu concursul lui Vasile-Ştefan Ilarie, realizator, între altele, şi al website-ului cenaclului „Quasar”.

Devenit şi el redactor de radio, Mircea Liviu Goga a susţinut la Studioul Teritorial de Radio Oltenia din Craiova o emisiune SF derulată pe parcursul anilor ’90. La Studioul de Radio Timişoara, Darius Luca Hupov prezenta, în 1994, emisiunea Călătorii în fantastic, iar Marcel Luca a fost, pentru acelaşi post radiofonic, un colaborator mereu disponibil pentru subiecte de anticipaţie, interpretate la modul comico-umoristic şi uneori parodiate în grai bănăţean. Prin 1994, Anamaria Borlan, cunoscută mai ales ca traducătoare dedicată genului, realiza la postul Radio 1 Braşov o emisiune SF. Tot acolo, Călin Giurgiu susţinea prin colaborări Emisiunea extraordinară. Mai multe alte posturi de radio private din Braşov, între care Radio „Top-91” (cu emisiunea săptămânală intitulată La frontierele cunoaşterii), au inclus în programele lor preocupări pentru diverse aspecte ale anticipaţiei. Rubrici de SF a organizat şi întreţinut la aceste studiouri efemere Florin Gabriel Ursu (colaborator şi la Radio România Tineret).

La Piatra Neamţ, prin 1995-1996, Dan Popescu susţinea o emisiune săptămânală de SF a postului local Radio Terra. La Ploieşti, Cătălin Ionescu activează ca redactor la Radio Prahova (între 1993-1996), realizând emisiuni săptămânale, precum Fisura în real, Marţea dinspre oglindă (dedicate fantasticului), dar şi Science-fiction FM, cu comentarii asupra evenimentelor din fandom. Tot el va alimenta în 1997-1998 serialul Replici şi polemici în emisiunea Exploratorii lumii de mâine, cea redactată de Ştefan Ghidoveanu la Radio România Tineret. La Galaţi, Radio Sfera publica, în 1992-1993, în redacţia lui Laurenţiu Rădulescu, materiale despre „Atlantykron” şi despre alte subiecte din domeniul SF, iar pe postul Radio Dolly-Do, Florin Gheorghiţă, unul dintre membrii fondatori ai cenaclului „SFera”, a realizat o emisiune săptămânală cu noutăţi din viaţa grupării amintite şi a fandomului românesc, cu interviuri axate pe aceleaşi trei direcţii de interes: anticipaţie, ozenistică şi paranormal. În fine, în oraşul Roman avem postul de Radio Nord-Est Roman, unde în decembrie 1996 a început să se transmită emisiunea Conexiuni SF, realizată de Vasile Sandu, cel ce în tabăra de vară „Atlantykron” ocupase amuzanta funcţie de „bârfotecar”.

Nici la capitolul de transmisii televizate anticipaţia nu stă tocmai rău, în ciuda caracterului incidental şi mai mult aluziv al prezenţei SF-ului românesc în unele emisiuni din perioada anterioară anului 1989. Seismograf sensibil la factorul politic, recepţionând cu promptitudine şi faptul că Nicolae Ceauşescu nu agrea genul (îl considera evazionist, iar într-o cuvântare oficială îndemna în mod categoric scriitorii să părăsească pistele extraterestre şi să se ocupe doar de subiecte pământeşti, „realiste”, i. e. ajustate conform ideologiei de partid), televiziunea naţională nu s-a grăbit să împlinească speranţele utopice exprimate de Adrian Rogoz în nota de excesiv entuziasm reprodusă mai sus din CPSF. Au fost difuzate, totuşi, unele seriale străine, la sfârşitul anilor ’60 din secolul trecut, perioadă de dezgheţ cultural prin comparaţie cu tensiunile politice anterioare şi cu cele de mai târziu. S-au putut viziona astfel Tunelul timpului, Invadatorii, Planeta giganţilor, Pierduţi în spaţiu, toate între anii 1965-1970, iar mai târziu Omul din Atlantis (1977-1978). Filme americane de televiziune, acestea trebuiau să ţină locul filmului SF românesc, cvasi-inexistent. Prin 1982, Ion Hobana a realizat în cadrul programelor duminicale rubricile intitulate Frontierele posibilului, Fantastic club (incluzând unele scurte dramatizări) şi Triumful visătorilor, aceasta din urmă servindu-i ca punct de plecare pentru cartea cu acelaşi titlu. Situaţia s-a redresat în bună măsură după 1990, dacă nu în privinţa cinematografiei naţionale de anticipaţie, măcar sub aspectul prezenţei şi frecvenţei emisiunilor având SF-ul în obiectiv. Câteva iniţiative ies în evidenţă. Astfel, pe posturile naţionale de televiziune, Alexandru Mironov a iniţiat şi difuzat (adesea în tandem cu Mihai Bădescu) emisiunile săptămânale Ştiinţă şi imaginaţie (1990-1995), Club 2020 (1997-1998), Lumea de mâine (lansată în 1999). Alin Gălăţescu a susţinut şi el o rubrică săptămânală de SF la postul „Tele 7abc”, între 1995-1997.

Ştiinţă şi imaginaţie, prima emisiune SF transmisă la noi de televiziunea publică, a debutat ca rubrică inclusă în programul de divertisment duminical „Videomagazin”. De la zece minute, cât avea iniţial, secvenţa şi-a mărit treptat timpul de emisie, incluzând câte un episod din serialul Zona crepusculară, urmat în 1991 de Captain Power, apoi de alte filme artistice, între care cele din ciclul The Ray Bradbury Theatre. De o emisiune propriu-zisă, cu durata de o oră, putem vorbi abia din toamna anului 1993. În cadrul ei s-au difuzat cele 178 de episoade ale serialului de televiziune Star Trek – Next Generation. Pe timpul de emisie lărgit a putut fi urmărită, însă, în condiţii mai acceptabile, şi evoluţia anticipaţiei româneşti: manifestările curente ale fandomului, publicaţiile recente, noutăţi editoriale, diverse alte informaţii din domeniu. Prezentarea filmelor genului pe postul naţional de televiziune s-a dirijat treptat spre o altă emisiune, Serial SF, care a inclus, după Bradbury, o nouă antologie video de autor, cea consacrată lui Kurt Vonnegut, cu şapte episoade din Welcome to the Monkey House (Bine aţi venit în pavilionul cu maimuţe).

Seriale SF produse de industria americană a filmului s-au grăbit să difuzeze şi posturile comerciale de televiziune, la scurtă vreme după înfiinţarea lor în România. Postul „Tele 7abc” a difuzat pe parcursul anului 1997 Star Trek – seria originală, „Pro TV”, în 1996, programa Sea Quest DSV, urmat de seria nouă din La limita imposibilului (The Outer Limits), de Dosarele X (X-Files) şi de Millennium. Postul „Antena 1” a transmis Călătorii în lumi paralele (Sliders) şi Pământul, bătălia finală (Earth, Final Conflict). Prin 1999, postul de televiziune prin cablu „HBO” lansa un alt serial de succes, Stargate SG-1, care continuă filmul de televiziune Stargate (Poarta stelară). Impresionante şi prin efectele speciale generate de computer, aceste seriale de largă circulaţie în întreaga lume aduceau „hrană” consistentă telespectatorului român, privat până nu demult de accesul la fenomenul cinematografic SF mondial. Ele nu suplinesc, totuşi, emisiunile de informare şi promovare a anticipaţiei autohtone, absente (cu excepţia rubricii deja pomenite de la „Tele 7abc”) din programele televiziunilor private.

Asemenea iniţiative au rămas, prin urmare, pe seama Televiziunii naţionale şi a studiourilor sale din teritoriu, sau a posturilor private de mai mică importanţă din diverse oraşe ale ţării. La Iaşi, prezenţa activă a unor autori formaţi în cenaclul „Quasar” a fost un factor esenţial pentru asemenea activităţi. Un post local, „Tele M”, transmitea în 1992, emisiunea de aproape o oră Galaxia SF, produsă de Vlad Frânghiu, urmată de Alternativ SF, emisiune realizată de Michael Haulică între anii 1995-1996. La TVR Iaşi, acelaşi Vlad Frânghiu şi Lucian Merişca susţinau o emisiune duminicală, Quasar SF, în anii 1992-1994. După această dată, postul s-a implicat doar sporadic în difuzarea de programe de anticipaţie complexe, însă şi-a păstrat disponibilitatea pentru colaborările celor doi (cărora li se adaugă frecvent George Ceauşu) şi pentru prezentarea acţiunilor „Quasar”-ului, ca şi a manifestărilor importante din fandom (convenţiile naţionale, tabăra „Atlantykron”, sesiunile grupării „Helion” de la Timişoara). Subiecte de anticipaţie au inclus periodic şi alte televiziuni ieşene: „Europa Nova”, canalul TV „Electron M-Bit”, acesta din urmă cu emisiunea Explorări în enigmatic, în redacţia Cristinei Constantin, în perioada 1997-2000.

La Braşov, Ioan Lungeanu şi Călin Giurgiu realizau, prin 1993-1994, emisiuni pentru postul de televiziune prin cablu „Canal P+”: Planeta SF şi Călătorii în fantastic. La Timişoara, în aceiaşi ani, Darius Luca Hupov prezenta emisiunea Călătorii în fantastic pentru reţeaua de televiziune prin cablu „Analog”. Studioul teritorial din Timişoara al Televiziunii naţionale a inclus, de asemenea, emisiuni cu participarea autorilor bănăţeni de anticipaţie (Marcel Luca, Dorin Davideanu şi alţii), în special după ce conducerea instituţiei a fost preluată de Lucian Ionică. La Focşani, Felix Moga a realizat emisiunea Univers science-fiction pentru postul local „Diplomatic TV”. La Adjud, Adrian Avel şi Rareş-Gabriel Szeitz susţineau între 1993-1994 Rubrica SF pentru postul local de televiziune „Cony-Sat”, iar la Galaţi, pe „Canal TV Storm”, prezenta probleme ale fandomului românesc Mircea Cărbunaru.

Evident, informaţiile acestea nu au pretenţia de a da un tablou exhaustiv al emisiunilor radio şi TV consacrate genului SF, în expresiile sale literară şi cinematografică. Ele realizează doar panorama necesară (probabil şi suficientă) din care relaţia anticipaţiei noastre cu fenomenul mass-media să poată fi apreciată în termeni corecţi.

Articolul face parte dintr-o Enciclopedie a anticipaţiei româneşti, în curs de redactare