Aleksandar Žiljak (născut în 1963 la Zagreb) este un autor de science fiction, fantasy şi horror, editor, teoretician şi grafician croat.În prezent activează ca artist grafic specializat în ilustraţia de carte, dar are şi colaborări în presă. Este membru al Asociaţiei Artiştilor Independenţi din Croaţia (HZSU). A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Zagreb în 1987 şi a obţinut masteratul în informatică în 1990. Din 1988 a început să-şi publice ilustraţiile în revista SF Sirius din Zagreb. Pe tărâm literar a debutat în 1991 cu povestiri horror. A publicat texte science fiction, fantasy şi horror în revista Futura şi în antologiile anuale SFera. De asemenea este autorul a două scenarii.
Primul său volum, Păsări oarbe (Slijepe ptice) a apărut în 2003. În acelaşi an a publicat o carte de popularizare a ştiinţei Criptozoologia: Lumea animalelor misterioase, sub pseudonimul Karl S. McEwan, pe care a şi ilustrat-o cu 60 de desene.
În 2006 a fost co-editorul, împreună cu Tomislav Sakic, antologiei de cience fiction croat Ad Astra cuprinzînd texte din perioada 1976 – 2006. Ad Astra este considerată ca fiind cea mai bună şi completă antologie de science fiction croat.
Este de asemeni, co-editorul, împreună cu Tomislav Sakic, revistei SF Ubiq, cu apariţie bi-anuală din noiembrie 2007.
Aleksandar Žiljak este cîştigătorul a cinci premii SFERA, trei pentru cea mai bună povestire şi două pentru cea mai bună grafică SF (în 1993 şi 1995) iar unul – împreună cu Tomislav Šakic – pentru antologia Ad Astra (2006).
Povestirea sa O seară în cafeneaua oraşului, cu Lidia în minte a fost inclusă în antologia internaţională The Apex Book of World SF (2009).
Povestirile şi eseurile i-au apărut în Germania (Internova, Nova), Italia (Futuro Europa), Franţa (Station Fiction), Danemarca (Phantazm webzine), Serbia (Politikin, Art-Anima webzine), Argentina (Axxon webzine), Grecia (9 – supliment SF al ziarului Eleftherotypia ), China şi Polonia. La care se adaugă acum şi România.
A fost intervievat de Nicholas Seeley pentru site-ul Strange Horizons şi a participat la o anchetă a site-ului SF Signal.
5. Noi vibraţii
În primăvara anului 1995 a început un proiect nou şi important în SF-ul croat. Clubul SF Sfera din Zagreb a lansat prima dintre antologiile sale, intitulată ”Zagreb 2004” şi editată de Darko Macan. ”Zagreb 2004” cuprindea povestiri SF scrise de tineri scriitori (cel mai vîrstnic avînd 32 de ani), despre Zagrebul de peste 10 ani. Antologia fusese de fapt pregătită din 1994, de aceea şi titlul ”Zagreb 2004” dar a fost oarecum întârziată, şi subiectul principal al povestirilor a fost, evident, războiul din Croaţia, în acel moment încă neîncheiat.
Deşi mulţi dintre autorii prezenţi în antologie publicaseră deja, în special în diverse reviste şi în Futura, această culegere a dovedit că sosise o nouă generaţie de autori SF. În acelaşi timp, se părea că generaţia Sirius se stinsese în cea mai mare parte, cel puţin în calitate de scriitori. Nu că nu s-ar mai fi auzit nimic despre ei. Predrag Raos a fost vehement ca membru al opoziţiei faţă de autoritarismul preşedintelui Tudjman. Cu toate acestea, doar două dintre cărţile publicate în anii 1990, erau cu adevărat SF : ”Mayerling” şi romanul pentru tineret ”De la război la stele” ( Od-rata do zvijezda ), ambele din 1996. Predrag Raos este de asemenea un bine cunoscut traducător şi o persoană publică cu o imagine controversată, întotdeauna opunîndu-se oricărei autorităţi. Zdravko Valjak i-a antologat povestirile apărute în revista SF Sirius în culegerea ”Suflet de plastic” (Plastična dusa ), publicată în 1997.
Živko Prodanović a publicat romanul orecum demodat ”Tamara” în anul 2000 şi ”Moarte printre ruinele Romei” (Medju smrt ruševinama rimskim ) în 2003.
Damir Mikuličić a devenit un important editor de popularizarea ştiinţei (Einstein, Hawking, etc). Neven Antičević, de asemenea, a devenit unul dintre cele mai importanţi editori croaţi. Vesna Gorše, una dintre autoarele revistei Sirius, dar astăzi mai bine cunoscută ca etno-muzician de jazz, a cuprins unele dintre povestirile ei în volumul ”Darul” ( Dar ), publicat în 2003.
Între timp, SFera a continuat să-şi lanseze antologiile anuale, sincronizîndu-le lansarea pentru a coincide cu data Convenţiei anuale SFeraKon de la Zagreb. După antologia ”Zagreb 2004”, a urmat în 1996 antologia ”Jurnalele entropiei” ( Dnevnici entropije). Apoi s-au succedat ”Portalurile cuantice ale imaginaţiei” ( Kvantni portali imaginacije), ” Zagreb 2014”, ”Fragmente de lumi”(Krhotine svjetova) ,”Două mii de extratereştri” ( Dvije tisuće šarenih aliena), ”Dimineţile colorate ale potopului” (Jutra boje potopa) , ”Alternauţii” (Alternauti), ”Copiii unor veacuri furtunoase” ( Djeca olujnih vjekova ), ”Zagreb 2094”, ”Un strop de lumină neagră” (Svjetlosti kap crne), ”După înmormîntare” ( Zagrob – o culegere de povestiri horor), ”Cercul celui de al treisprezecelea abis” (Trinaesti bezdana krug), ”Sulul de aur al dragonului” ( Zmajev zlatni svitak) şi, în cele din urmă, în 2009, ”Corzile neliniştii” (Strune nemira).
Editorul – şi forţa motrice – a celor mai multe dintre aceste antologii a fost Darko Macan, singur sau împreună cu Tatjana Jambrišak şi, recent, Darko Vrban. ”Portalurile cuantice ale imaginaţiei” a fost editat de Davorin Horak, în timp ce Tatjana Jambrišak şi Darko Vrban au editat ”Un strop de lumină neagră” , ”După înmormîntare” şi ”Cercul celui de al treisprezecelea abis”. Lor li s-a alăturat Mihaela Marija Perkovic pentru munca de editare la ”Sulul de aur al dragonului” şi Irena Rašeta la ”Corzile neliniştii”.
Utilizînd o atentă selecţie şi editare, aceste culegeri au devenit etalonul antologării în SF-ul modern croat. Povestirile publicate în aceste antologii au fost, în medie, mult mai bune decât cele apărute in revista Futura, lansînd ferm noi autori. Comparaţii interesante pot fi acum făcute între povestirile apărute în Futura şi cele din culegerile SFera, precum şi cele publicate în Sirius. Abordarea diverselor teme şi subiecte a devenit mai modernă şi mai diversă în anii 1990. Tinerii scriitori acordă mai multă atenţie personajelor şi intrigii. Povestirile nu mai sunt doar o scuză pentru a elabora o idee SF, ceea ce a fost o deficienţă frecventă a numeroase povestiri apărute în Sirius. Noua generaţie de autori a dedicat mai mult timp calităţilor intrinseci ale textelor lor literare, utilizînd tehnici moderne de narare, uneori chiar arătând tendinţe spre experimente literare radicale.
În cele din urmă, în anii 1990 autorii au introdus în mod liber teme, personaje şi decoruri croate în povestirile lor. De ce majoritatea autorilor de la Sirius (nu toţi şi nu întotdeauna, dar cu toate acestea, majoritatea) a fost reticentă în a face acest lucru, chiar şi atunci cînd era cazul, optând în schimb pentru personaje stereotipe americane şi /sau vest-europene sau a unora neutre, este un aspect care rămâne deschis pentru discuţii. Oricare ar fi motivul, se pare că viitorul în cele din urmă a început să se întîmple croaţilor în Croaţia, şi acest lucru este un adevărat salt cuantic, implicând continuarea maturizării SF-ului croat care a avut loc în anii 1990. Unul dintre rezultatele publicării cărţilor SFera a fost răspândirea modei culegerilor de povestiri de la Zagreb la Istria, astfel încât, începând din 2002, antologiile au fost promovate la convenţiile anuale Istrakon care au avut loc în micul oraş Pazin. Aceste culegeri sunt: ”Materia ce lipseşte”(Tvár nedostaje koja), ”Lumea de dincolo”(Svijet tamo iza), ”Jumătatea mai bună” (Bolja polovica ), ”Dedesubt şi deasupra”(Ispod i iznad) , ”Singur pe lume”( Sami na svijetu),”Greşit creat”( Krivo stvoreni) , ”Captură bună”(Dobar ulov) şi ”Cea de a treia realitate”(Treca stvarnost ). În ultimii patru ani, sunt pregătite şi culegeri pentru Festivalul anual de Literatură fantastică, care de asemenea, are loc la Pazin.
Cărţile care au apărut până în prezent sunt ”Povestirile vampirului”(Vampirske priče), ”Povestirile vechilor zei”(Priče o starim bogovima), ”Povestirile uriaşilor”(Priče o divovima ) şi ”Povestiri cu dinozauri”(Priče o dinosaurima).
O altă antologie,”Povestea Angelei Novak”( Prica o Anđeli Novak) a fost publicată în oraşul Osijek, în 2006. În ultimii doi ani, Irena Rašeta a editat culegerile de povestiri blog.sf şi ”Foamea de viitor”(Bludućnost), lansînd astfel colecţia TranSFuzija.
Pe lângă revista Futura şi antologiile anuale, au existat mai multe reviste de mainstream în care puteau fi găsite ocazional povestiri SF , în special defuncta revistă Plima publica în mod regulat povestiri şi piese de teatru avînd elemente de fantastic şi SF. Începând cu sfârşitul anului 1998, au fost publicate povestiri în suplimentul duminical dedicat copiilor şi adolescenţilor al publicaţiei Jutarnji şi deasemeni nu trebuie uitate diferitele fanzine publicate.
În 2003, după zece ani de scris şi publicat SF unii autori au adunat suficient material pentru pentru a-şi crea propriile culegeri de povestiri.
A fost lansată editura SFera, cu patru culegeri de povestiri: ”Spiritul lumii noi”(Duh svijeta novog) de Tatjana Jambrišak, ”Burgerii zboară spre cer” (Purgeri lete u nebo) de Igor Lepčin, ”Texas Kid şi alţi fraţi de ai mei” (Teksas Kid i jos neka moja braca ) de Darko Macan şi ”Păsări oarbe” (Slijepe ptice) de Aleksandar Žiljak.
Acest proiect a fost continuat în 2004, cu o altă serie de patru cărţi: ”Ce e mai bun în lume”( Najbolji na svijetu) de Zoran Krušvar, ”Dincolo de rîu” (Preko rijeke) de Dalibor Perkovic,”Păstrătorii fericirii” (Čuvari sreće) de Zoran Pongrašić şi ”Fluierarul” (Frulaš) de Zoran Vlahović.
În cele din urmă în 2005, o a treia serie de cîte patru cărţi a fost publicată. Acestea au fost ”Inorogul şi fecioara” (Jednorog i djevica) de Milena Benini, ”Cuvinte ieftine”(Jeftine riječi) de Goran Konvični, ”Rifuri stelare”(Zvjezdani riffovi) de Kresimir Mišak şi ”Soare verde, spor negru”(Zeleno sunce, crna spora) de Danilo Brozović.
Această serie a reunit douăsprezece dintre cele mai bune culegeri de povestiri ale autorilor din noua generaţie de autori croaţi de SF. De asemenea, seria acoperă întregul spectru de motive şi teme SF. Cu toate acestea, în comparaţie cu scriitorii din Occident, inputul individual al autorilor croaţi este destul de mic. Motivul este simplu: SF-ul local nu are valoare comercială în Croaţia iar scrisul nu poate fi transformat într-o profesie. Prin urmare, SF-ul este doar un hobby pentru majoritatea autorilor de gen. Acest lucru duce, de asemenea, la fenomenul autorilor care apar cu doar o povestire sau două şi apoi dispar pentru totdeauna, un fenomen observat încă din timpul revistei Sirius.
O altă consecinţă pe parcursul anilor 1990 a fost aproape totala lipsă de adevărate (ca să nu vorbim de valoroase) romane SF. Cu toate acestea, după 2000, aceasta a început să se schimbe. Editorii anterior reticenţi în a publica SF croat, acum arată mult mai mult interes. Acest lucru a condus la un flux continuu de cel puţin unul sau două romane SF foarte bune publicate în fiecare an.
În 2002, au apărut două romane SF, ambele debordînd de umor. Acestea au fost ”Aer fierbinte”(Topli zrak) de Davor Slamnig şi ”Eu şi Calisto”(Ja i Kalisto) de Dejan Sorak. Acestea au fost urmate de două romane foarte bune pentru copii, ”Degete pline de mare” (Prsti mora Puni) de Igor Lepčin şi ” ”Paul vs. Paul”( Pavo protiv Pave) de Darko Macan.
La sfârşitul anului 2003, a fost publicat cel mai bun roman SF croat din ultimul deceniu. Acesta a fost “Sabia” (Sablja) al lui Ivan Gavran. O operă spaţială alertă şi superb scrisă despre un grup de piloţi de pe un Pământ post-apocaliptic ce luptă cu jet-urile lor F-86 Sabre într-un turnir galactic, „Sabia” rămâne o combinaţie unică de SF militar şi comentarii acide pe seama războiului din Bosnia şi Herţegovina, autorul fiind din Sarajevo. Noul său roman SF este “Ecuaţia lui Dumnezeu” (Božja jednadžba,2008), prima parte a unei trilogii planificate.
Un alt roman excelent care apare în 2003 a fost „Christkind” de Boris Dežulović, altfel bine-cunoscut ziarist şi cronicar. În 2004, a fost publicată trilogia epică „Araton” de Oliver Franić, în timp ce Dalibor Perkovic a publicat primul său roman „Tot sîngele omenirii” (Sva krv čovječanstva) în 2005.
Predrag Ráós, de asemenea, a revenit la scena SF cu primul său roman major în ani, “Verticala” (Vertikala), în 2006, care se ocupă de dilemele morale cu care se confruntă proiectantul unui lift orbital şi al unor sisteme de lansare al navelor spaţiale.”Verticala” a fost urmat de două culegeri de povestiri, “Scorpion pe limbă” (Skorpion na jeziku) şi „Dumnezeul croat de pe Marte” (Hrvatski Bog s Marsa). În timp ce „Scorpion pe limbă” cuprinde trei dintre cele mai bune povestiri ale lui Ráós apărute în revista Sirius, “Dumnezeul croat de pe Marte” conţine povestiri SF umoristice, cea mai mare parte nepublicate anterior, cenzura editorială fiind unul dintre motive. Romanul lui fantasy din 2007, „Zborul lui Nancio Konratat” (Let Nancija Konratata) a confirmat statutul său de scriitor.
În 2006, Veselin Gatalo a publicat „Ghetou” (Geto), o viziune alegorică debordînd de acţiune, zugrăvind o viitoare Bosnie-Herţegovină. Romanul său din 2007 “Cafe Oxygen”, deşi bine scris, este considerat o ficţiune juvenilă. Danilo Brozović a provocat destule furori cu romanul său cyberpunk politică din 2007 „Istria, cîmp de bătălie”(Bojno polje Istria), în timp ce Marina Jadrejčić – bine-cunoscută din primele zile ale revistei Futura – a publicat culegerea de povestiri “Madona tristă” (Tužna Madona) în 2008.
Două seriale SF, de asemenea, au fost iniţiate în ultimii ani, dintre care unul este cyberpunkul noir al lui Zoran Vlahović , „Ţintaşul”(Strijelac), celălalt fiind ”Prada” (Lovina), creat de T.H. Knight (un pseudonim) şi Marin Medić, combinînd cyberpunkul cu vampirii.
Trei romane scrise de către noi veniţi SF pe scena SF au creat destul interes: “Cîştigătorul“ (Pobjednik,2008) de Tamoya Sanshal (un pseudonim), “Xavia” (2009) de Damir Hoyka – altfel un renumit fotograf – şi „Oribil” (Strašni, 2009) de Rade Jarak. Ivana D. Horvatinčić a atras atenţia în mod considerabil cu primul ei roman “Călăreţii lui Pegas” (Pegazari,2009).
Unul dintre cele mai importante evenimente din ultimii ani a fost publicarea primei culegere de povestiri a Veronikăi Santo, intitulată “Grădina cu figurine” (Vrt pramčanih figura), în 2008. Cunoscută publicului croat prin intermediul textelor apărute în revista Sirius, Veronika Santo, care locuieşte la Roma, a fost absentă de pe scena croată aproape cincisprezece ani, publicînd sporadic numai în Serbia. “Grădina cu figurine” adună povestirile ei cele mai importante, ale căror subiecte merg de la SF-ul clasic la fantasticul borgesian, confirmînd faptul că Veronika Santo este una dintre cele mai bune autoare croate.
O altă autoare croată de SF a debutat , deşi post-mortem, cu un volum de povestiri. E vorba de Vesna Popović , a cărei carte editată într-un număr limitat de exemplare, a fost publicată în 2009, şi este intitulată “Somn liniştit pînă la destinaţie” (Miran san do odredišta). De asemenea, în 2009, Irena Rašeta a publicat prima ei culegere de povestiri intitulată „Cabron”, în timp ce Darko Macan a inclus mare parte din povestirile sale în volumul „42”.
În ceea ce priveşte alte genuri ale ficţiunii speculative, fantasy-ul este reprezentat de cîteva romane atît de proaste încît nici nu merită să fie menţionate. Două excepţii notabile sunt romanele pentru tineret , “Scala miraculoasă”( Čudesna krljušt , 1995) de Zvjezdana Odobašić şi „Parodii fantasy” de Vanja Spirin.
Scena horror este ceva mai plină de viaţă, cel proeminent şi prolific autor fiind Viktoria Faust (pseudonim), numită “Prima Doamnă a horror-ului croat”. Pe lângă numeroase povestiri horror şi SF (adunate în mai multe colecţii), romane sale includ “Imaginea angelică a bestiei” (U anđeoskom liku zvijeri, 2000), „Povestea nespusă” ( Neizgovorena priča,2005), „Îngrozit de moarte„ (Nasmrt preplašen, 2005), „Anastasia” şi „Pisici solare” (Solarne mačke, 2009), precum şi numeroase cărţi din domeniul supranaturalului.
Denis Peričić şi-a adunat povestirile horror în volumul “Sîngeros” (Krvavo) publicat în 2004. În 2006, Zoran Ferić a atras atenţia cu romanul „Vampirul”( Vampir ), inspirat de evenimente reale. Romanul lui Zoran Krušvar, „Executorii intenţiilor Domnului” (Izvršitelji Gospodnjeg nauma) din 2007 s-a dezvoltat într-un proiect multimedia, care implică trupe heavy metal şi artişti video. Darko Macan s-a aventurat în domeniul horror-ului juvenil cu romanul „Vîrcolacul „ (Dlakovuk) în 2007 şi “Jadnorog „ în 2008.
6. Traduceri, artă, benzi desenate
Între cincisprezece şi douăzeci volume SF, fantasy şi horror, aproape exclusiv aparţinînd unor autori americani şi britanici, sunt traduse în fiecare an în limba croată. În ciuda războiului dintre 1991 -1995, cărţi publicate în Serbia au fost de asemenea, disponibile prin diverse canale. Desigur, sortimentul cărţilor importate exclusiv în limba engleză este mult mai mare.
Arta SF fiind legată de coperţile cărţilor şi revistelor, nu este deosebit de dezvoltată în Croaţia. Mai mulţi artişti au creat un număr de invidiat de lucrări pentru revista Sirius, cei mai buni fiind Miroslav Sinovčić, Vjekoslav Ivezić şi Igor Kordej. Printre artiştii care au produs lucrări mai numeroase în anii 1990, au fost Igor Kordej, Esad T. Ribić şi autorul al acestui text. Karlo Galeta şi Robert Drozd au monopolizat revista Futura cu lucrările gen 3D-computer art. Un artist mult mai bine cunoscut al acestui stil este Goran Šarlija, în timp ce Miljenko Zvonar a creat numeroase lucrări de artă SF, ilustrând suplimentul duminical al publicaţiei Jutarnji list. Željko Pahek, de asemenea, a revenit pe scena croată de artă, după ce lucrase mai ales în Serbia înainte de război. El este faimos pentru arta lui SF, dar şi pentru benzile desenate în care parodiază aproape fiecare clişeu SF cunoscut omenirii.
Am văzut deja că tradiţia în Croaţia a benzilor desenate SF datează de la mijlocul anilor 1930. Pe parcursul anilor 1950 şi 1960, cei mai buni autori de benzi desenate SF au fost fraţii Norbert şi Walter Neugebauer, care şi-au început cariera , înainte de cel de al doilea război mondial. Mai târziu, în anii 1970 şi 1980, cei mai buni noi autori de comicsuri SF au fost Radovan Devlić, Igor Kordej, Goran Delic şi Kresimir Zimonić. În timpul anilor 1990, situaţia benzilor desenate în Croaţia a fost într-adevăr lamentabilă. Nici o revistă de benzi desenate nu a reuşit să apară în mod regulat aşa că scena a fost în cea mai mare parte orientată spre fanzine şi reviste şcolare. Benzile desenate străine traduse în Croaţiei au fost, de asemenea, destul de rare. Lucrurile s-au îmbunătăţit considerabil de curând, noi benzi desenate SF americane fiind traduse în croată în număr tot mai mare. Mai important, artiştii croaţi de benzi desenate au o tradiţie relativ îndelungată de lucru pentru editorii străini. Acest lucru a continuat în anii 1990, cu pătrunderea pe piaţa americană, în special în universul francizelor al super-eroilor seriilor Dark Horse, Marvel, Antarctic Press şi DC. Cel mai cunoscut autor în acest domeniu este Darko Macan şi Edvin Biuković, Igor Kordej, Goran Parlov, Esad T. Ribić, Goran Sudžuka, Milan Trenc, Danijel Žeželj.
În ceea priveşte critica şi teoria literară SF, acestea au fost până foarte recent sporadice în cel mai bun caz, dar noi trebuie să-l menţionăm aici pe Darko Suvin. Unul dintre cei buni teoreticieni ai SF-ului din lume, s-a născut în 1930 la Zagreb, dar după editarea antologiei „De la Lucian la Lunik” (Od Lukijana do Lunjika) în 1965, şi-a continuat cariera în S.U.A. şi Canada.
7. Cu F de la Fandom
Fandomul organizat în Croaţia datează din 1976 (anul în care a apărut revista Sirius), cînd a fost înfiinţat clubul SF SFera la Zagreb. Acesta a fost urmat de mai multe cluburi, clubul StarWars şi clubul Star Trek. Aşa cum este de obicei, aceste cluburi au fost implicate în organizarea convenţiilor SF şi lansarea de publicaţii, cea mai veche fiind fanzinul Parsek al clubului SFera, apărut în 1977. Parsek a ajuns la numărul 109 în noiembrie 2009, fiind de departe cea mai longevivă revistă din Croaţia. Având în vedere absenţa actuală a unei reviste SF lunare, importanţa Parsek o depăşeşte pe cea a unei reviste periodice.
Poate că fenomenul cu adevărat relevant al fandomului croat sunt convenţiile SF. În acest moment, Croaţia are convenţii SF anuale la Zagreb, Kutina, Pazin, Opatija, Rijeka şi Osijek. La acestea, trebuie să adăugaţi convenţiile jocurilor video şi role playing (LARP –live action role playing), precum şi Zilele Jules Verne şi Festivalul Literaturii Fantastice,evenimente ce au loc în oraşul Pazin.
SFeraKon de la Zagreb este cea mai veche convenţie SF din Croaţia, care are loc din 1977. SFeraKon este organizată de clubul SFera şi are loc anual în ultimul weekend al lunii aprilie, la Facultatea de Inginerie Electrica si Informatică de la Zagreb. SFeraKon atrage pînă la 1000 vizitatori (alte convenţii sunt mai mici), oferind un program variat, prelegeri, discuţii, ateliere, filme, jocuri, convenţia fiind o oportunitate pentru fani şi profesionişti pentru a se întîlni şi a schimba idei. Premiile SFera sunt de asemenea, acordate pentru cele mai bune romane şi povestiri SF de diverse dimensiuni, piese de teatru, lucrări artistice şi realizări extraordinare. Acestea sunt premiile tradiţionale anuale, decernate pentru prima dată în 1981.
În ultimii ani, SFeraKon a invitat un număr relevant de personalităţi ale SF-ului mondial, precum George R.R. Martin, Lois McMaster Bujold, Robert Silverberg, Walter Jon Williams, Bruce Sterling, Michael Swanwick, Karen Haber, Guy Gavriel Kay, Richard Morgan, Ken MacLeod, Martin Easterbrook, Robert Bakker şi Michael Iwoleit (scriitor german, redactor şi traducător). Aceasta este o continuare a bunelor relaţii internaţionale din anii 1970 şi 1980, când nume precum Frederik Pohl, Jack Williamson, Brian W. Aldiss, James Gunn, Bob Shaw, Richard D. Nolan, Sam J. Lundwall, Joe Haldeman, Paolo Eleuteri Serpieri, Gianfranco Viviani şi Gerald Webb au vizitat Zagrebul şi / sau Croaţia, participînd la SFeraKon sau la Eurocon 86.
Istrakon care are loc în oraşul Pazin, este de acum ferm stabilită ca a doua mare convenţie croată SF. Are loc în martie, cu o istorie timp de şapte ani consecutivi, şi a atras aproximativ 500 de vizitatori în căutarea unei posibilităţi de distracţie şi de petrecerea timpului în împrejurimile frumoase din Istria centrală. Istrakon a început să invite Guests of Honour în 2006, primul fiind Brian W. Aldiss.
Essekon din Osijek este, de asemenea, o convenţie cu unele tradiţii, în timp ce Liburnikon din Opatija şi Rikon din Rijeka sunt în curs de instituire rapidă ca evenimente populare. Din nefericire, Kutikon din oraşul Kutina pare defunct, dar există ştiri despre convenţii şi evenimente noi ca fiind planificate peste tot în Croaţia.
Răspândirea utilizării internetului a oferit un nou impuls de creştere pentru fandomul croat. Există un număr de web-site-uri şi forumuri dedicate tuturor aspectelor legate de ficţiunea speculativă în sensul cel mai larg, şi există, de asemenea, o creştere considerabilă a popularităţii blogurilor. Pe lîngă comunicarea obişnuită din cadrul fandomului, internetul în general, sprijină pe noi scriitori care aspiră la notorietate, prin reviste on-line (mai ales, NOSF – www.nosf.net), prin ateliere literare on-line şi postarea pe bloguri a unor povestiri, ceea ce permite atenuarea lipsei din prezent a unei reviste periodice de tip semiprozin.
8. Fast Forward în viitor
Science Fiction-ul este acum acceptat ca parte a culturii croate populare. Istoria SF-ului în Croaţia include două reviste SF cu o îndelungată perioadă de apariţie, cîteva importante culegeri anuale de povestiri, antologiile de autor şi ele numeroase şi cîteva romane bune, toate apărînd în condiţiile economice şi politice dificile, dacă nu severe. Pentru că într-adevăr, oamenii mai tineri din Croaţia, inclusiv autorul acestui text, şi-au petrecut cea mai mare a vieţii lor într-un soi de criză, care a culminat, dar nu s-a terminat cu războiul dintre 1991-1995. Unii autori sunt acum bine cunoscuţi şi stabiliţi pe scena SF croată, iar următorul pas logic – aflat deja în desfăşurare – este publicarea lor de către piaţa SF internaţională.
Un proces de evaluare aprofundată a dezvoltării istorice a SF-ului din Croaţia este acum în curs de desfăşurare. Primul pas important a fost reprezentat de către “Ad Astra”, o antologie de povestiri SF croate dintre anii 1976 – 2006. Această carte mamut cuprinzînd 640 de pagini, a fost editată de Tomislav Šakić şi Aleksandar Žiljak şi publicată în aprilie 2006, după doi ani de muncă. “Ad Astra” conţine 40 povestiri ai celor mai importanţi scriitori SF croaţi. De asemenea, sunt incluse texte teoretice şi critice, note biografice ale autorilor şi altor personaje proeminente ale SF-ului croat, precum şi bibliografia completă a povestirilor SF croate de-a lungul a celor 30 de ani menţionaţi anterior.
O altă problemă care a fost abordată de tandemul editorial Šakić -Žiljak este lipsa unei reviste SF profesionale care să publice autori croaţi. Fanzinul Parsek a compensat parţial vidul creat de dispariţia revistei Futura, şi a fost nevoie de ceva mai bun.
Astfel, în noiembrie 2007 a fost lansat primul număr al revistei UBIQ. Aceasta este o revista de 260 de pagini, consacrată (pentru un moment, cel puţin) exclusiv scriitorilor croaţi. De asemenea, publică texte teoretice şi bibliografice, creând astfel o complet nouă nişă de care era o nevoie disperată. Două numere ale revistei sunt planificate anual. Numărul 5 al revistei UBIQ care apărut în noiembrie 2009, conţine povestiri de o excelentă calitate şi eseuri ale unor proeminenţi scriitori croaţi (inclusiv veterani, precum Veronika Santo, Biljana Mateljan, Branko Pihač, Lidija Beatović şi Vesna Gorše, precum şi autori confirmaţi din noua generaţie, cum ar fi Milena Benini, Jasmina Blažić, Katarina Brbora, Danilo Brozović, Zrinka Horvat, Gordana Kokanović-Krušelj, Zoran Krušvar, Nada Mihaljević, Kristijan Novak, Dalibor Perkovic, Irena Rašeta, Dario Rukavina, Tereza Rukober, Iva Šakić Ristic, Sanja Tenjer, Zoran Vlahović, şi alţii) şi teoreticieni, cei mai cunoscuţi fiind Darko Suvin şi Fredrick Jameson. Deşi apărut într-un tiraj mic şi susţinut de stat, UBIQ a provocat deja destul de multă agitaţie pe scena literară croată, obţinînd comentarii foarte favorabile şi în cele din urmă atrăgînd atenţia mainstreamului şi cercurilor academice faţă de science fiction. În timp ce viitorul UBIQ în termenii deja fixaţi , pare acum a fi asigurat, doar timpul va spune ce va deveni sau dacă va supravieţui. UBIQ nu poate atenua lipsa unei reviste periodice lunare, ceea ce în prezent pare a fi din punct de vedere comercial complet imposibil de realizat. Ce poate face UBIQ este să asigure spaţiu de publicare pentru proza şi teoria SF contemporană croată. Există ambiţii pentru extinderea acestui proiect, unii paşi sunt deja în curs, dar totul va depinde în cele din urmă de fondurile disponibile, precum şi de abordarea treptată care este singura strategie posibilă în acest moment.
Sperăm că textul acesta, cu toate neajunsurile sale, v-a oferit cîteva elemente pentru înţelegerea trecutului, prezentului şi posibilului viitor al science fiction-ului în Croaţia.
Traducere în limba română: Cristian Tamaş