Cetele de sefiști au revenit la bătălie, în seara de 19 aprilie, pe treptele scârțâitoare ale Observatorului „Amiral Urseanu”, înarmați unii cu texte, ori cărți grele, dintre acelea care fac cucuie pe creier, iar alții doar cu săgețile usturătoare ale ironiei, mai mult sau mai puțin ascuțite.

Erau de față atât sefiști blazați, teleportați prin toate universurile, cât și o mulțime de tineri, fremătând de nerăbdare să pună laserele pe veterani, cu totul vreo 25 de combatanți.

Mai întâi a făcut o scurtă rugăciune și și-a dat drumul în groapa cu fiare remarcabilul tenor SF Mihnea Columbeanu, care a dat citire (strigare?) unui fragment al nuvelei „The Pitbull Projection”, în limba… engleză (cârcotașii apreciau că e mai degrabă o americană de Hollywood). Apoi Mihnea s-a milostivit și a continuat în română, ceea ce n-a adus o mare diferență, căci majoritatea veselă a celor prezenți nu citiseră textul trimis auditoriului cu vreo săptămână înainte. Criticile au fost comise mai ales de către perfizii Eduard Pandele și Dănuț Ungureanu, amplasați strategic în capetele opuse ale sălii, astfel ca niciun autor să nu scape nevătămat. Urmărind knockout-ul încă din primele secunde, Eddie l-a întrebat pe autorul nuvelei dacă s-a mai uitat în ultimii ani pe propriul text și, cităm, „ce vreți de fapt de la noi?” De asemenea, Cristi Teodorescu i-a recomandat călduros lui Mihnea „s-o lase baltă”, având în vedere că majoritatea șmecheriilor prezente în text la vremea conceperii lui (să tot fie vreo câțiva anișori) sunt în prezent la muzeul internetului, secția medievală.

Turnând totuși oleacă de miere pe murăturile cu care cei menționați îl atacaseră pe Columbeanu, Dănuț Ungureanu a făcut atâta caz de notițele pe care le luase lecturând nuvela acasă, încât a reușit să plictisească pe toată lumea. Între altele, el remarca ba nu’ș ce scene de dragoste în limbaj chat, ba principiul vaselor comunicante între realitate și irealitate, ba proiecțiile umanului în percepția virtuală… În fine, s-a oprit, citind în privirile celor de față expresii precum „Who cares?”, „Yeah, whatever…” sau „What the f…” (interzisă de CNA).

Între timp, președintele cenaclului, Cristi Tamaș, lansa apeluri insistente pentru recuperarea unui pix, care a ieșit la iveală, în fine, către pauză…

A urmat tânăra speranță Silvana Șorop, cu textul original „Prolog”. Generațiile astea au curajul inconștienței, ce mai încoace și-ncolo… „Ei, sânge proaspăt!” și-au lins buzele ascultătorii și s-au repezit să-i arate autoarei cum trebuia (re)scrisă povestirea, ce-ar fi de tăiat, îndreptat, accentuat, periat, dezvoltat, lustruit, întors, reparat, revăzut, regândit, redactat și multe altele, că nici n-avea biata lucrare atâtea vorbe câte sugestii i s-au dat. Firește, din simpatie. Cei mai activi în această parte a ședinței s-au dovedit impasibilul Eddie Pandele, Cristian Lăzărescu „The Terminator” și Laura Sorin (da, da, chiar autoarea nemuritorului text „Fata Moșului și Împăratul Verde”). Ei au mitraliat autoarea cu observații constructive, Silvana încheind ședința cu un zâmbet mulțumit: „Un fleac… m-au ciuruit…” Cu atât mai mult cu cât toți cei de față (unii folosind o limbă atât de lemnoasă că ne-am făcut provizii serioase pentru gerul iernii următoare) au subliniat progresul evident al tinerei sefiste, de la ultima sa lectură încoace…

În fine, Cristian Tamaș a citit un inconfundabil Philip K. Dick – „Cazul Rautavaara”, iar Cristina Ghidoveanu a dat viață unui fragment din traducerea „Jurnalelor din anii molimei”, de Norman Spinrad, un text savuros, în cursul căruia sexul și-a făcut apariția suficient cât să-i mulțumească pe componenții auditoriului, fie că ei au arătat-o, fie că nu.

După care… Ghiciți ce-a urmat până după miezul nopții.

Dănuț Ungureanu