M-am lămurit de mult că sunt un tip comod şi cam tăntălău. Încerc întotdeana să scap de-o treabă făcând cât mai puţin efort şi sunt cuprins de-o groază paralizantă în faţa oricărui aparat care are mai mult de un singur buton, iar dacă e nevoie şi de consultarea unui manual de utilizare, atunci sunt mort şi decedat.
Am văzut în filme – şi am citit în multe cărţi – că poţi să găseşti orice pe net, punând întrebarea potrivită. Sunt convins că-i aşa – am şi eu o colegă care reuşeşte să găsească tot felul de rutine prin blogurile utilizatorilor anumitor limbaje de programare – numai că mie nu-mi iese treaba asta aproape niciodată. Adică îmi iese din când în când, doar ca să mi se dovedească faptul că treaba e posibilă.
Ca atare, sunt uluit de modul în care nevighează unii pe Internet. Eu sunt adeptul efortului minim, dacă vreau să găsesc lucruri interesante prefer să iau adresele blogurilor ce mă interesează din alte bloguri. Mă duc pe un blog – nu vă spun care, ca prietenul respectiv să nu-mi ceară taxă – şi, după ce-i citesc ultimele postări, mă reped direct în lista lui de linkuri. Şi ajung pe alt blog, care are şi el o listă de linkuri, şi ţopăi aşa, din link în link, până mi se termină pauza şi trebuie să mă apuc din nou de treabă.
Am parte de surprize minunate şi de reîntâlniri cu blogeri pe care am ajuns să-i consider prieteni buni. Citesc şi comentariile obişnuiţilor casei, mă distrez de minune, mai las şi eu câte un comentariu, din când în când, dar de obicei mă mulţumesc să trag cu ochiul prin casele altora.
Dacă ar trebui să ajung în blogurile respective pe altă cale, n-aş reuşi. În primul rând pentru că fiecare îşi denumeşte linkul cum crede el de cuviinţă (sau după cum îl poate identifica mai uşor pe adrisant) şi nu vezi adresa reală a blogului. În al doilea rând, cine ar ţine minte atâtea adrese? În plus, unde ar mai fi surpriza, plăcerea descoperirii întâmplătoare a unui blog de care nu ştiai?
Apropo, profit de această ocazie ca să mărturisesc că plăcerea mea secretă este să mă uit – din când în când, pentru că o adevărată plăcere trebuie drămuită, nu banalizată prin folosire excesivă – pe blogul lui Aron Biro. Nu sunt întotdeana de acord cu opiniile lui – asta se întâmplă cam în 10% din cazuri – dar de obicei sunt uluit de cât de multe lucruri ştie omul ăsta şi sunt fermecat de modul în care le prezintă. Vizitele făcute lui Biro reprezintă terapia care mă ajută să capăt puteri şi optimism. Ei, mai sunt şi alte bloguri pe care-mi place să le vizitez – sunt cu adevărat un tip cu vicii bizare – dar despre ele am să vă vorbesc cu alte ocazii.
De la un timp am început să descopăr mesaje furioase: NU FACEM SCHIMB DE LINKURI. Ce chestie! mi-am spus eu. Adică unii afişează un link numai dacă şi în celălalt blog i se afişează linkul către blogul său? Adică linkurile alea nu erau – cum credeam eu, care, după cum v-am mai spus, sunt cam tăntălău – o modalitate de a ajunge la un blog care conţinea – măcar din când în când – nişte lucruri interesante, ci o modalitate de reclamă reciprocă? Adică tu, blog, nu exişti, dacă nu-ţi afişez linkul?
Iluziile mele au început să se spulbere una după alta. Am descoperit, cu oarecare dezamăgire, că blogurile nu-s o comunitate a oamenilor inteligenţi şi independenţi. Am aflat că unele bloguri interesante – chiar profesioniste – au fost închise în urma unor atacuri mitocăneşti. M-am convins că schimbul de linkuri funcţionează ca o metodă de represalii – dacă mă superi, îţi şterg linkul – mi-ai şters linkul? ţi-l şterg şi eu pe al tău!
În ardoarea luptei pentru… – pentru ce? că n-am reuşit să-mi dau seama – nimeni nu se gândeşte la cei ce navighează pe Internet mai lent, ţopăind din link în link, care sunt, de fapt, marea majoritate a cititorilor de bloguri, modeşti, tăcuţi, şi care-i admiră sincer pe cei care postează. Vă rog, dragi blogeri, ca pentru ei să afişaţi cât mai multe linkuri – ca să se descurce şi ei în jungla tropicală a blogurilor, care se înmulţesc precum ciupercile după ploaie. Gândiţi-vă doar la un lucru: ca să ajung la lista ta cu linkuri, îţi voi citi ultimele postări. Dacă ai redus substanţial lista de linkuri, s-ar putea să nu mai ajung la fel de des în blogul tău… şi astfel vom pierde amândoi.
Dar, după cum am mai spus de câteva ori, sunt doar un tip comod şi cam tăntălău, plin de iluzii şi cu capul în nori, şi probabil că nu te interesează prea mult să-ţi citesc postările…
Liviu Radu
Eu, dragă Liviu, privesc linkurile ca pe nişte instrumente. Mă ajută să fac ceea ce vreau. Ţîn linkuri către paginile pe care vreau să le vizitez. Blogrollul meu poartă nume precum ” site-uri bune de văzut”, ” sunt buni”, etc. Altfel spus recomand vizitatorilor mei să-i viziteze şi pe acei oameni. Dar e ca în viaţa de zi cu zi, dacă eu laud cu regularitate pe cineva zicând că e om deştept, căruia merită să-i fie cerut sfatul iar el spune cu regularitate că eu sunt tâmpit atunci ar trebui să fiu masochist să mai trimit oameni la el şi în concluzie “îi uit” adresa. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei pe care eu îi consider deştepţi, dacă ei se străduiesc cu orice preţ să-mi demonstreze contrariul : uit că există şi astfel mă scutesc pe mine de câteva dezamăgiri si pe ei de ceva eforturi.
@Liviu: disclaimerele cu “nu facem schimb de linkuri” se adreseaza asa-numitilor “cersetori de linkuri” sau “vinatori de linkluri”, care vor sa-si faca publicitate pe seama blogurilor mai vechi si faimoase, care au mai multi vizitatori in mod constant, fara a tine seama insa de afinitatile existente intre blogul-tinta si blogul lor. daca as fi acceptat toate rugamintile care mi-au fost adresate in anii de blogareala as fi avut acum un blog aproximativ de cinci ori mai lung, in care ar fi fost cam dificil sa iti gasesti preferatii. nici macar comentariile “cersetoare” nu le mai pastrez in ultima vreme pe blog.
in blogroll imi pastrez blogurile pe care le citesc zilnic, la citeva zile sau saptaminal. n-am inclus nici un link pe la care sa trec mai rar de o data pe saptamina.
pe de alta parte, am inclus in acelasi spatiu cu blogroll-ul niste reclame platite, semnalizate insa in mod distinct, intr-o sectiune aparte. am stat o vreme in cumpana inainte de a le include, dupa care m-am gindit ca, atita vreme cit sumele incasate pentru trei luni imi acopera costul abonamentului pe un an la net, merita sa le pun acolo. am pus de asemenea si un link de affiliate la bookdepo, care imi aduce lunar in medie 25 de lire sterline, asa cum mai demult aveam un link de affiliate la amazon, la care am renuntat insa.