Titlu original: The Eyes Of The Dragon
Editura Nemira, 2008
Colecţia Nemira Junior
Traducere: Antuza Genescu
Spre diferenţă de scrierile obişnuite ale acestui bine-cunoscut autor, în această carte fantasticul nu este un mijloc de generare a unor tensiuni specifice literaturii horror sau a literaturii fantasy, ci a celor caracteristice basmului. Dacă în romane precum Talismanul, Apocalipsa sau Zonă Moartă, cititorul poate avea îndoieli în privinţa reuşitei în ceea ce şi-au propus eroii, aici singura întrebare care se pune nu este acela dacă reuşesc şi nici acela dacă supravieţuiesc încercărilor ci mai degrabă aceea legată de cum reuşesc. Suntem într-un basm şi forţele binelui înving, amănunt care constitue un dezavantaj al acestei scrieri. Locul suspansului, a urmăririi cu sufletul la gură a aventurilor eroului se transformă într-o aşteptare a deznodământului deja intuit încă de la începutul cărţii. Personajele nu sunt nici ele la înălţimea celorlalte caractere create de King, Flagg, vrăjitorul cel rău, deşi poartă acelaşi nume cu avatarul diavolului din Apocalipsa, nu este nimic altceva decât o jalnică umbră al acestuia, nu este înzestrat cu puteri paranormale în ciuda sutelor de ani trăiţi şi mi-a creat mai degrabă impresia unui personaj de carton, pus acolo pentru a avea Peter, prinţul cel bun, pe cine să învingă. Fratele lui Thomas, deşi devine la un moment dat aliat al rău-intenţionatului Flagg, rămâne personaj neutru. Ni se accentuează de atâtea ori amănuntul, evident de altfel, că acesta este un instrument folosit de vrăjitorul cel rău, încât devine plictisitor şi pe sărmanul Thomas nu-l mai percepem ca pe un personaj cu voinţă proprie ci mai degrabă ca pe un obiect ce se rostogoleşte încoace-încolo de-a lungul poveştii şi eşuează în final exact pe acele culmi care sunt capabile să-i sublinieze încă odată nevinovăţia.
Privită cartea pe ansamblu mi-a creat impresia unui teatru de păpuşi, personajele par a fi mişcate de mâini nevăzute, din spatele culiselor, deoarece nu par a avea acea consistenţă care să-i trasforme în caractere credibile, ci mai degrabă în umbre menite să simbolizeze pioni aflaţi în slujba binelui.
Nu se cuvine să închei această recenzie fără să menţionez faptul că „ Ochii Dragonului” a apărut în cadrul colecţiei Nemira Junior tocmai pentru că este o carte recomandabilă copiilor, ceea ce explică dealtfel şi simplitatea naraţiunii şi a limbajului. Dacă mie nu mi-a plăcut cartea asta se datorează vârstei mele şi a unor aşteptări prea mari, datorate numelui King pe copertă, şi nicidecum nu calităţii literare a cărţii. Este un basm ce se adresează unor copii şi din acest punct de vedere corespunde în totalitate cerinţelor.
Balin Feri