În urmă cu vreo zece ani am avut o discuţie interesantă cu o femeie din provincie – o femeie fără studii şi fără o inteligenţă deosebită – care susţinea cu o convingere demnă de o cauză mai bună nişte enormităţi. Nu voia să asculte nimic care ar fi putut să-i zdruncine opiniile şi avea un singur argument în susţinerea lor: “am citit într-o carte”. Într-un fel, i-am înţeles punctul de vedere. Fusese crescută într-o societate în care ziarele şi cărţile prezentau un punct de vedere oficial, iar textul tipărit să bucura de autoritatea instituţiilor statului. Nu-i venea să creadă că acum trăim într-un alt fel de societate, în care oricine are banii necesari poate să tipărească o carte sau un ziar, în care să afirme orice, fără nici o legătură cu realitatea.

Zilele trecute am citit într-o revistă onorabilă un articol al unei persoane la fel de onorabile, care încerca, pe un ton spăşit, să se justifice. În mare, problema era următoarea: persoana respectivă intervenise – de bună credinţă – într-un conflict, luând apărare unei părţi. Ulterior, cea de-a doua parte îi prezentase documente care demonstrau că lucrurile stăteau exact invers. Autorul articolului îşi cerea scuze, spunând, oarecum mirat: “dar am căutat pe Internet şi n-am găsit nici un punct de vedere al celei de-a doua părţi, deci am dedus că nu are nimic de spus”. Adică persoana respectivă – foarte onorabilă şi demnă de respect – considera că poţi afla orice folosind Internetul, iar ceea ce nu există pe net nu există nici în realitate.

Opinia persoanei respective nu-i singulară. Din nefericire, vedem în filme cum diferite personaje găsesc imediat orice fel de informaţii pe Internet. Datorită lor, omul obişnuit rămâne cu impresia – şi nu numai omul de rând, chestia asta e valabilă pentru persoane cu funcţii înalte în stat – că nu mai e nevoie de cărţi, de instruire, că totul se poate afla tastând câteva litere.

Nimeni nu spune – şi ar fi interesant să aflăm din ce motive – că poţi găsi pe Internet doar informaţii publice şi că în afara acestora există mult mai multe informaţii, unele aflate în bănci private de date, la care au acces doar cei îndreptăţiţi, iar altele pe suporţi clasici, pe care le poţi descoperi doar în biblioteci sau în muzee.

Nimeni nu bagă de seamă – iar motivul este simplu, din comoditate sau din lipsă de discernământ – că anumite enciclopedii cu acces gratuit (wikipedia, de exemplu) nu garantează corectitudinea informaţiilor. Mai mult, în aceste enciclopedii poate să intervină oricine şi să creeze articole cu conţinutul care-i e pe plac. Am descoperit, pe propria-mi piele, că informaţiile cu conţinut politic sau istoric au de foarte multe ori un conţinut propagandistic, oglindind opiniile celui care a creat articolul respectiv din enciclopedie sau pagina de web. Sunt convins că mă pot bizui pe informaţiile furnizate de edituri, case de film sau de discuri, în legătură cu produsele lor. Într-un fel, îşi fac reclamă şi au tot interesul ca informaţiile respective să reziste oricărei verificări. La fel, instituţiile (naţionale sau internaţionale) sunt certe în ceea ce priveşte actele şi statisticile oficiale. Am descoperit multe bloguri sau pagini de web demne de respect, care merită să fie considerate drept surse de informare. Dar am găsit la fel de multe pagini de web de care trebuie să te fereşti.

În general, trebuie să ţinem seama de două lucruri:

– vom găsi pe net doar informaţiile care au fost puse special pentru a fi consultate, pentru că deţinătorul lor a considerat (de obicei din interes) că merită să fie cunoscute de toată lumea

– vom găsi o mulţime de informaţii eronate, tendenţioase şi propagandistice, fragmentate sau neactulizate

– vom găsi biblioteci întregi, texte clasice, articole de specialitate, opinii demne de respect.

Cum le vom deosebi pe cele corecte de cele eronate? Dacă nu avem discernământ, dacă nu avem un bagaj minim de cunoştinţe care să ne permită să deosebim informaţiile corecte de pleavă, vom fi o pradă uşoară a celor care folosesc netul ca instrument de manipulare. Pentru că există o mulţime de asemenea indivizi, începând cu cei care fac reclame neadevărate şi terminând cu cei care exprimă opinii politice “ale unor cetăţeni obişnuiţi”, menite să influenţeze opiniile adevăraţilor cetăţeni obişnuiţi.

Internetul e un instrument extraordinar. Dar dacă îţi închipui că nu există viaţă în afara lui, eşti un om mort.

Liviu Radu