Zece lucruri de ţinut minte dacă doriţi să fiţi un scriitor publicat

[…] 1. Scrisul nu este uşor. Nu mă-nţelegeţi greşit, scrisul are şi momente uşoare, dar construirea unui text publicabil nu-i floare la ureche. Necesită multă muncă, abilitate şi dedicare.

2. Învăţaţi-vă meşteşugul. Nu vă puteţi aştepta să concuraţi în Formula 1 a doua zi după ce aţi luat permisul de conducere auto. De ce vă aşteptaţi atunci să publicaţi primul text pe care l-aţi scris? Scrisul este o abilitate ca oricare alta şi există reguli ce trebuie învăţate şi „muşchi“ ce trebuie dezvoltaţi. […]

3. Probabil că nu veţi publica primul text pe care l-aţi scris. Scrierea este o abilitate pe care o deprindem prin exersare şi primele tentative sunt de obicei destul de îndoielnice. Chiar dacă nu sunt aşa, ele au adesea lacune care ne împiedică să atingem un nivel profesional. Nu-i nimic rău în asta, deoarece toţi trebuie să învăţăm, iar textul pe care-l vom scrie data viitoare va fi mai bun. Bucuraţi-vă de satisfacţia terminării primului text: se întâmplă o singură dată în viaţă! Nu deveniţi totuşi atât de obsedat de nevoia de a publica textul respectiv, încât să vă petreceţi tot timpul pentru a-l rescrie, fără să mai scrieţi nimic nou.

4. Rescrierea face parte din scriere. Oricât de mult ne-am iubi cuvintele, ele nu sunt bătute în cuie. Rescrierea face parte din scriere şi dacă vom refuza să schimbăm fie măcar şi un cuvinţel, există o şansă destul de serioasă ca nimeni, cu excepţia prietenilor şi familiei, să citească vreodată cuvinţelele acelea. […].

5. Povestea este principală. Există atât de multe materiale despre arta compoziţiei literare, încât este uşor să uităm motivul pentru care scriem – şi citim – în primul rând. Dorim o poveste bună, ceea ce înseamnă felul în care personaje interesante rezolvă probleme interesante în moduri interesante. Nu vă lăsaţi atât de abătut de detaliile de construcţie, încât să uitaţi motivul pentru care citesc oamenii.

6. Ceea ce merge… merge. Există multe informaţii despre cum să scrieţi, despre ce anume sporeşte valoarea unei intrigi sau care sunt regulile ce „nu trebuie niciodată încălcate“. În realitate toate regulile pot fi încălcate în situaţia cuvenită, iar dacă merge… merge. A vă sili textul să urmeze un set de reguli pentru că „toţi spun aşa“ s-ar putea să nu fie opţiunea cea mai bună. Totuşi…

7. Regulile au motivul lor. Liniile călăuzitoare fac parte din scriere, aşa că ignorarea lor de dragul ignorării este o idee proastă. Ignorarea regulilor de gramatică nu înseamnă geniu creator, ci un scriitor neprofesionist care nu-şi cunoaşte meseria. Când încălcaţi o regulă, asiguraţi-vă că o faceţi pentru un motiv solid şi legitim, nu doar pentru că doriţi s-o încălcaţi pur şi simplu, sau pentru că doriţi să daţi un exemplu prin textul vostru. […]

8. Autorii faimoşi pot face orice doresc, chiar dacă au făcut-o şi înainte de-a ajunge faimoşi. Puteţi aminti orice regulă şi veţi găsi texte care au încălcat-o cu succes şi scriitori care folosesc textele acelea ca justificare pentru a o încălca şi ei. Uneori au fost scrise de autori faimoşi, alteori de necunoscuţi care au devenit faimoşi. Acelea sunt excepţii. […] Trebuie să înţelegeţi motivul pentru care un text este o excepţie, dar să nu-l folosiţi ca pe acceptul de a proceda la fel. Sigur că da, şi voi puteţi fi excepţii, dar există o probabilitate însemnată să nu fiţi. Este greu şi aşa să vă publicaţi primul text, de ce atunci să vă îngreunaţi singuri soarta, dacă nu-i necesar?

9. Nu tot feedbackul este de calitate. Unul dintre lucrurile cele mai grele la început de drum este examinarea comentariilor despre munca voastră. În mod înnăscut suntem nesiguri asupra abilităţilor noastre şi orice comentariu negativ ne poate alarma. La fel cum orice comentariu pozitiv ni se poate sui la cap. […]. Învăţaţi să evaluaţi criticile şi să vă încredeţi în instinct despre ce anume vă poate ajuta creaţia şi ce o va afecta. Până şi o idee bună poate fi nepotrivită pentru un text anume.

10. Nu renunţaţi. Dacă visaţi să fiţi un autor publicat, atunci urmaţi-vă visul. Nu-i uşor, veţi cunoaşte multe coborâşuri, nu doar suişuri, dar dacă puteţi rezista, continuând să vă îmbunătăţiţi şi continuând să încercaţi, puteţi reuşi. […]

(http://storyflip.blogspot.com/2009/11/golden-oldies-ten-things-to-remember-if.html)

Cât de importantă este prima frază a textului?

[…] Îmi place să numesc prima frază „o oportunitate excelentă“.

Este o oportunitate de a vă „agăţa“ cititorul, de a-l impresiona, de a-l pune pe gânduri şi a-l face curios. Dar nu-i totul. Imaginaţi-vă încântarea citirii unei prime fraze minunate, după care descoperiţi dezamăgit că restul paragrafului este plictisitor. De aceea nu vă puneţi toată energia doar în prima frază; păstraţi ceva şi pentru continuare. […]

Stilul meu de a scrie este cronologic şi din acest motiv trebuie să am prima fraza a unei scene înainte de a putea scrie scena respectivă. Uneori mă-nvârt câteva zile, testând în minte fraze de început, până găsesc deschiderea potrivită. În mod ideal doresc ca orice primă frază pe care o scriu să:

1. Stârnească curiozitatea cititorilor
2. Demonstreze psihologia personajului principal
3. Introducă conflictul principal (chiar indirect)

[..] Câteva exemple concrete:

„Să furi ouă este mult mai greu decât să furi toată găina.“

– Janice Hardy, The Shifter

Îmi place mult fraza asta. Când o citesc, primul lucru la care mă gândesc este „De ce?“. Mă face curioasă imediat. Dezvăluie de asemenea psihologia naratorului, deoarece sugerează că este dispus să încerce să fure doar ouă, în loc să fure găina – altfel de ce ar menţiona cât este de greu? Şi deşi nu introduce conflictul principal, implică totuşi o dilemă morală între corect şi necesar, care se află în miezul implicării personajului în conflictul principal al poveştii.

„Pentru ca nimeni să nu presupună că aş fi o bastardă, copilă din flori zămislită de vreo ţărancă voluptoasă în urma unei legături efemere, şi trimisă în ucenicie într-un moment de restrişte, pot spune că sunt născută în sânul Casei şi educată după cum se cuvine în Curtea Nopţii, chiar dacă asta nu mi-a adus multe foloase.“

– Jacqueline Carey, Kushiel’s Dart

[..] În lumina celor trei condiţii amintite mai sus, pot spune că: mă face curioasă, anunţându-mă că personajul principal are probleme („chiar dacă asta nu mi-a adus multe foloase“), şi-mi oferă un volum impresionant de informaţii despre psihologia sa (atitudinea de clasă, poziţia socială etc.). Toată cartea menţine aceeaşi concentrare intensă asupra personajului Phèdre – ea este centrul magnetic al poveştii, aşa încât fraza este în mod clar coerentă cu ceea ce urmează.

„Anunţ prin aceasta sfârşitul lui Dana Turner.“

– Juliette Wade, Through This Gate

Pe aceasta am scris-o chiar eu, aşa încât voi spune doar că am încercat să ating în ea cele trei obiective menţionate. [..]

În încheiere, iată şi un exemplu de rescriere. Povestirea la care lucrez acum începea iniţial astfel:

„Toţi îmi spun că pilotarea navetei între situri reprezintă contribuţia pentru cei cinci ani de care are nevoie Terrafirm, Inc. pentru a-mi obţine permisul de liberă trecere.“

Am scris fraza aceasta şi-mi respecta regula generală, totuşi nu mă încânta. Sigur că da, cititorul poate fi curios de ce pilotul respectiv n-a căpătat atâta vreme permisul de liberă trecere şi, sigur că da, fraza prezintă atitudinea sa, dar nu oferă absolut niciun indiciu asupra direcţiei poveştii. Poate că are vreo legătură cu permisele de liberă trecere? Este adevărat, acestea sunt relevante, dar nu sunt ţelul poveştii. De aceea am revenit şi am rescris-o – n-am editat-o, ci am eliminat-o şi am început textul cu ceva complet diferit. S-au păstrat detaliile fizice ale locului etc. pentru scena de deschidere, dar acum prima frază este:

„Kelly vorbeşte în căşti şi caută să mă păcălească, încercând să spună că vede un nor.“

Psihologie/atitudine, există. Curiozitate – te întrebi de ce cineva care vede un nor ar fi suspectat că păcăleşte pe altcineva. Să zicem doar că, da, este foarte neobişnuit pentru cineva să vadă un nor în circumstanţele respective, şi că, da, conflictul principal începe cu vederea unui nor. Aşa că sunt mult mai încântată, cel puţin deocamdată. Cine ştie, poate că voi găsi ceva mai bun, caz în care voi schimba iarăşi începutul.

Sper aşadar că v-am oferit ceva la care să vă gândiţi. […] Întotdeauna este cool şi incitant când poţi găsi o frază de început care să „agaţe“ cititorul. […]

(http://talktoyouniverse.blogspot.com/2009/11/first-things-first.html)

− compilaţie de Mihai-Dan Pavelescu