Intriga (sau „plotul“) este elementul de bază, cel care animă personajele. Veţi fi probabil surprinşi dacă aţi şti cât de mulţi autori nu-l utilizează în textele lor. Ei vor inventa personaje excelente, bine dezvoltate, cu personalităţi faţă de care toţi cititorii pot simţi empatie, vor veni cu poveşti de fundal fascinante şi vor plasa acţiunile în decoruri captivante şi minunat descrise.
După care… nu se va întâmpla nimic!
Bineînţeles ceva tot se va întâmpla. Eroii vor interacţiona cu alte personaje, vor purta conversaţii şi vor întreprinde acţiuni în decorurile acelea minunat descrise.
Dar nu va exista niciun conflict. Nu va exista niciun element care să împingă povestea înainte.
În esenţă, nu va exista un plot.
[…] Mulţi scriitori confundă acţiunea cu plotul. Dacă îşi poartă eroii prin numeroase întâmplări traumatice, ei vor indica episoadele acelea care abundă în acţiune şi vor spune: „Priviţi!“.
Acela nu este plot. Aceea este acţiune. Sunt două noţiuni complet diferite.
Plotul/intriga este răspunsul pe care-l vor oferi cititorii la întrebarea „Despre ce-i vorba în text?“. Niciun recenzent nu va sintetiza un roman în felul următor: „Este povestea unei femei bătută cu sălbăticie. Des.“ Acesta nu-i un rezumat al poveştii, fiindcă nu-i povestea. Este ceva ce se petrece în poveste. Este o acţiune care pune în mişcare plotul.
[…] În general plotul oricărei poveşti poate fi sintetizat astfel:
- Eroul doreşte ceva.
- Din diverse motive, eroul nu poate obţine ceea ce-şi doreşte.
- Până la urmă eroul obţine sau dă greş în a obţine ceea ce dorea.
Asta-i tot. Acesta este plotul din aproape toate textele. Urmează o scurtă demonstraţie pe câteva romane binecunoscute:
Moby Dick: Căpitanul Ahab vrea să prindă balena albă. Firesc, balena albă nu vrea să fie prinsă, ceea ce se opune ţelului căpitanului. Ahab ratează; balena albă îl ucide. […]
Codul lui Da Vinci: Robert vrea să rezolve o enigmă legată de originea creştinismului. Robert este împiedicat de un albinos nebun. Robert îşi atinge totuşi ţelul. […]
Jurnalul lui Bridget Jones: Bridget îşi doreşte un prieten drăguţ şi atent, mai precis pe şeful ei sexy. Şeful sexy are un caracter infect, ceea ce înseamnă că ratează să fie numitul prieten. Bridget dă greş în a-l obţine pe şeful sexy, dar reuşeşte să aibă alt prieten drăguţ şi atent […].
Stăpânul inelelor: Frodo vrea să ducă Inelul la Mordor. El n-o poate face din cauza tuturor creaturilor rele care-i stau în cale (orci etc.) El îşi atinge ţelul, aruncând Inelul în Muntele Osândei. […]
Acum examinaţi-vă propriul text. Ce doresc personajele? După ce stabiliţi ce-şi doresc ele, stabiliţi de ce-şi doresc lucrul respectiv. […] Căpitanul Ahab vrea să ucidă balena albă, fiindcă i-a retezat piciorul. Robert vrea să rezolve misterul, deoarece cineva a fost ucis (iniţial), dar şi pentru că este savant şi trebuie să cunoască adevărul. Bridget vrea un prieten pentru… haide să zicem pentru a căpăta statut social. Frodo vrea să distrugă Inelul, deoarece altfel lumea s-ar prăbuşi în haos.
Cititorii sunt ajutaţi în felul acesta să ştie ce impulsionează acţiunile personajelor. Personajele fie că-l ajută pe erou în găsirea lucrului pe care şi-l doreşte, fie că-i ridică obstacole în cale.
[…] Credeţi că plotul vostru este mai complex decât atât? Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu este. Până şi cele mai alambicate structuri de plot sunt reductibile la această esenţă.
Unica excepţie (şi, de fapt, nu-i o excepţie) sunt ploturile în care există mai mulţi eroi, astfel încât fiecare dintre ei poate avea un ţel separat.
Bineînţeles dacă ţelurile personajelor nu se corelează în niciun fel, veţi avea două poveşti distincte. De obicei două ploturi paralele concură prin faptul că un erou doreşte un ţel specific, iar celălalt erou nu-l doreşte. Sau, reciproc, ambii eroi vor acelaşi lucru, însă din motive diferite. Rămâne pe seama cititorilor să determine cine are motive mai bune.
Indiferent însă cum ar sta lucrurile, plotul rămâne acelaşi: Dorinţă, inabilitatea de a reuşi, apoi reuşită sau eşec.
Iată un exemplu de plot/intrigă care pare complicat, dar nu este.
În Mândrie şi prejudecată, cititorul trebuie să se descurce cu cinci surori, o mamă şi o prietenă de familie. Mama doreşte ca toate fiicele ei să se mărite, pentru că astfel îi va creşte statutul în cercurile mondene. Fiica mai mare doreşte să se mărite şi să fie fericită cu un bărbat anume. Fiica următoare doreşte să satisfacţii intelectuale pentru tot restul vieţii şi nu-i pasă prea mult dacă va avea sau nu un soţ. Fiica a treia doreşte să fie lăsată în pace. Fiica a patra doreşte să facă dragoste. Fiica a cincea doreşte să fie fiica a patra. Prietena doreşte să aibă o situaţie financiară confortabilă şi nu-i pasă dacă-i va place sau nu de soţul ei, atâta timp cât îşi atinge ţelul financiar.
Asta înseamnă ŞAPTE eroine diferite într-o singură poveste… şi încă n-am pomenit de restul personajelor.
Pare un plot foarte complicat, este? Nu-i aşa!
Elizabeth este personajul principal. Ţelul ei este să fie fericită din punct de vedere intelectual şi n-ar deranja-o să găsească un bărbat bun alături de care să fie posibil aşa ceva. O urmărim în căutarea ei spre acest ţel.
Toate celelalte personaje din carte – absolut toate! – există doar pentru a contribui într-un fel sau altul la căutarea lui Elizabeth. Toate surorile şi prietena de familie care intră în legături sentimentale îi alimentează cumva înţelegerea despre ce anume îşi doreşte la un partener şi o aduc cu un pas mai aproape de găsirea acestuia.
Asta nu înseamnă că celelalte personaje încearcă în mod activ s-o ajute ori s-o stânjenească. Înseamnă doar că, din punctul de vedere al autorului, ele contribuie la ţelul lui Elizabeth. Este lipsit de importanţă faptul că această contribuţie se face pe neştiute, în timp ce-şi urmăresc propriile ţeluri.
Elizabeth este eroina noastră. Tot ce se menţionează în carte trebuie să contribuie, într-un fel sau altul, spre ţelul ei.
Ce trebuie să înţelegeţi de aici? Dacă există personaje ori situaţii care nu slujesc ţelului personajului central, ele nu aparţin poveştii.
Pentru aceasta puneţi-vă următoarele întrebări şi vedeţi cum vi se clarifică povestea:
- Care este ţelul personajului meu principal/eroului?
- Care sunt ţelurile personajelor mele secundare?
- În ce fel urmărirea ţelurilor de către personajele secundare contribuie la urmărirea ţelului personajului principal?
Dacă nu puteţi răspunde cu uşurinţă la aceste întrebări, atunci nu aveţi personaje. Aveţi nişte eroi de mucava. Şi, mai rău, nu aveţi un plot. […]
(http://menwithpens.ca/fiction-writing-creating-plot)
Compilaţie: Mihai-Dan Pavelescu
dap. cat de… mai simplu de atat sa fie formulate toate astea? 🙂
se citesc altfel povestile si romanele… avand aceste chestiuni clar stabilite dintr-un inceput!