Aşa cum a fost anunţat pe mai multe bloguri şi site-uri (CulturalSFlearnings, CititorSF, Michael Haulica) dedicate science-fiction-ului, sâmbătă 3 octombrie 2009 a avut loc la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (MIAMB) simpozionul “Tendinţe actuale în literatura pentru copii şi tineret”, organizat de către Secţia de Literatură pentru Copii şi Tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (ASB), în cadrul Festivalului CARTE ŞI ARTE, organizat de Asociatia Difuzorilor şi Editorilor – Patronat al Cărţii. Din partea ASB au fost prezenţi: Ion Hobana (preşedinte al Secţiei de Literatură pentru Copii şi Tineret din cadrul ASB), George Şovu, Horia Gîrbea (preşedinte ASB), Liviu Radu, Alexandru Mironov. Gazdele (MIAMB) au pus la dispoziţie pentru această manifestare holul de la intrarea în Muzeu, hol in care se mai aflau şi standurile unor edituri din ţară care participă la Festival. Printre cei care au asistat la Simpozion s-au numărat: Dănuţ Ungureanu, Cristian Tamaş, Balin Feri, Haralambie Ionescu (Bebe), Sorin Camner, Cristian M. Teodorescu (membri SRSFF) dar şi Michael Hăulică împreună cu nelipsitu-i aparat de fotografiat (Mike, ai promis două poze), Lucian Hanu şi Florin Pîtea.

Primul care a luat cuvântul a fost domnul George Şovu (autorul romanului Liceenii). Contribuţia domniei sale s-a numit “Demnitatea cuvântului şi literatura pentru copii şi tineret” şi s-a dorit să fie o pledoarie pentru literatura de valoare care să intereseze copiii şi tineretul, pentru o literatură care ar trebui să abordeze o problematică diversă şi care să reflecte atât preocupările cât şi universul tinerilor.

În continuare, domnul Horia Gîrbea a făcut câteva observaţii care nu prea au avut legătură cu tema simpozionului. Dânsul a remarcat, spre exemplu, că nu există ecranizări noi ale” Cireşarilor” şi ale romanului “Toate pânzele sus”. Domnia sa a ţinut să precizeze şi faptul că în România nu (mai) există o producţie de film de desene animate. Apoi, în tema simpozionului, vorbitorul a atras atenţia asupra faptului că literatura pentru copii se îndreaptă acum spre fantastic (fantasy), spre basm, spre mitologie şi că tendinţa generală este influenţată de atitudini mercantil-consumeriste. Avem nevoie de “branduri” româneşti pentru literatura pentru copii dar şi de o promovare a acestora prin campanii cu impact, prin filme, jocuri video sau gadgeturi.

După aceea a luat cuvântul scriitorul Liviu Radu (membru SRSFF). Comunicarea pregătită de Liviu Radu pentru Simpozion nu a mai fost citită, autorul preferând să vorbească liber (comunicarea “Tendinţe moderne ale literaturii SF&F” va fi publicata pe site-ul nostru în zilele următoare). Am aflat astfel că: tematica şi procedeele SF sunt din ce în ce mai atractive pentru mainstream şi că, în ultima vreme, asistăm la o difuzie şi la o suprapunere a genurilor literare. Scriitorii mainstream câştigă premii SF. Doris Lessing a primit premiul Nobel pentru literatură. Totodată Doris Lessing este autoarea seriei SF “Shikasta”. Interesant este faptul că nici o editură din România nu a fructificat decernarea acestui premiu pentru a lansa volumele SF ale autoarei în ţara noastră. Există şi în România tendinţa autorilor de mainstream de a împrumuta procedee SF sau F în operele lor sau chiar de a produce operă SF sau F. Spre exemplu: “Derapaj” de Ion Manolescu sau “Vincent nemuritorul” de Bogdan Suceavă. Liviu Radu a adus în atenţia participanţilor necesitatea unui premiu dedicat SF-ului şi care să fie decernat de către Uniunea Scriitorilor din România.

În încheiere, domnul Alexandru Mironov a prezentat câteva cifre statistice (analfabetismul mondial este sub 11% din populaţia Terrei). Domnia sa a fost de părere că, în viitor, cartea aşa cum o ştim va dispărea. În clipa în care se va descifra complet mecanismul de funcţionare a creierului uman, “cărţile” ar putea fi induse direct în creier. Astfel, fiecare cititor va putea fi propriul său scriitor. Oricum, omenirea în ansamblu are nevoie de poveşti. Iar SF-ul poate acoperi cu succes această necesitate.

Una peste alta, nu s-au rostit lucruri nemaiauzite. Simpozionul a fost mai degrabă cuminte, liniştit, nu a ieşit din matcă, nu a atins temperatura de fierbere. Pentru că sumedenia de locuri comune exprimate de participanţi nu a lămurit pe deplin care sunt sau care vor fi tendinţele literaturii pentru copii şi prin ce mijloace această literatură se poate produce. Am rămas cu impresia că suntem prea mari pentru o cruciadă a copiilor. Ne-am fi aşteptat ca la sfârşit să existe şi un dialog între participanţi şi public, ar fi fost interesant, existau multe întrebări pe care am fi dorit să le adresăm, numai că, din nefericire, imediat după încheierea simpozionului a demarat o altă acţiune. Poate că dacă ar fi fost alt cadru, fără tarabele editurilor de jur împrejur , fără forfota de iarmaroc discret şi cultural şi care ne-a inundat în permanenţă şi din toate direcţiile precum radiaţia de fond a Universului, am fi reuşit să înfiripăm un dialog. Poate că data viitoare va fi altfel.

Rudi Kvala