8 site-uri pentru cititori şi fani SF

Toţi cunoaştem şi frecventăm diverse bloguri individuale, la care se adaugă cele profesioniste care anunţă despre cele mai recente filme şi seriale TV. Dar dacă vă interesează să aflaţi despre idei stranii, pe care le-aţi putea exploata într-o povestire? Spre ce site-uri v-aţi orienta? Încercaţi-l pe următoarele.

1. Futurismic

Futurismic preia ştirile ştiinţifice din „viitorul imediat“ mai rapid decât oricare alt site pe care-l urmăresc în prezent. Mai important, Futurismic nu se teme să analizeze ramificaţiile şi implicaţiile noilor descoperiri tehnologice. Are de asemenea rubrici regulate – de pildă, cea a Brendei Cooper despre tendinţe în futurism – care merită să fie citite.

2. Curious Expeditions

Site-ul prezintă locuri stranii şi obscure de pe glob. Fotografiile abundă şi nu seamănă cu nimic din ce veţi găsi în alte locuri. Este o sursă de „sense of wonder“ istoric.

3. Post Secret

Post Secret este un proiect la care oamenii trimit cărţi poştale anonime cu secrete personale. Nu are aproape nicio legătură cu ficţiunea speculativă, dar pentru un scriitor este o incursiune uimitoare în vieţile interioare ale altor oameni. N-am folosit vreunul dintre secrete în mod direct în textele mele, dar site-ul îmi dezvoltă înţelegerea oamenilor într-un sens mai general.

4. Sentient Developments

Proiectul futuristului canadian George Dvorsky contribuie cu numeroase ştiri despre robotică şi cercetări din domeniul inteligenţei artificiale.

5. Douglas Rushkoff

Douglas are înclinaţii politice de stânga, aşa că puteţi să nu fiţi interesaţi de actuala sa fixaţie de a recupera lumea din ghearele corporaţiilor; este însă o sursă excelentă pentru ştiri economice de pe poteci mai puţin bătătorite. Mai presus de orice, Rushkoff este interesat de viitorul omenirii.

6. Strange Maps

De-a lungul istoriei au fost desenate foarte multe hărţi stranii. Blogul acesta prezintă scanări ale unora dintre cele mai ciudate. Aproape nimic altceva… şi de aceea îmi place.

7. Street Use

Alt site simplu. Foloseşte fotografii pentru a prezenta invenţii neobişnuite şi modificări  ale tehnologiilor existente în ţări din Lumea a Treia. Subtitlul său este un citat din William Gibson: „Strada îşi găseşte propriile ei întrebuinţări“. Un site excelent dacă scrieţi SF post-apocaliptic.

8. Centauri Dreams

Vă interesează explorarea spaţiului cosmic? Blogul lui Tau Zero Foundation se ocupă de aşa ceva şi, tangenţial, de noţiuni despre viaţa extraterestră. Abundă în materiale SF pentru scriitori şi fani. […]

(http://www.jeremiahtolbert.com/2009/eight-less-known-websites-for-sf-readers-and-fans/)

Descrierile

Descrierile în ficţiune reprezintă co chestiune delicată. Pot fi abordate în multe moduri diferite, în funcţie de situaţie. În general eu prefer să le strecor prin acţiune:

„Odaia era întunecată, când a intrat Kristy. Femeia a înaintat precaut, ţinând mâna stângă pe peretele cu tapet aspru şi a călcat tiptil cu picioarele desculţe pe lemnul duşumelei. Sub tălpi a simţit praf şi gunoaie.

După vreun metru a dat peste un lampadar şi a bâjbâit după întrerupător; n-a reuşit să-i anticipeze corect locul, dar până la urmă a găsit un şnur care atârna de sub abajurul în formă de cupolă. O smucitură scurtă a adus o lumină slabă, însă doar în imediata apropiere. Kristy a distins curba unei comode de modă veche în dreapta, iar în stânga un scaun cu spătar drept din stinghii; în rest doar contururi vagi.“

Este o descriere imediată, făcută din punctul de vedere al personajului, nu al autorului, care prezintă obiectele fără grabă – valabilă în situaţii în care personajul este mai important decât decorul. Un alt efect al acestui tip de descriere este faptul că angajează simţurile într-un chip cu care cititorul se poate asocia, purtându-l practic prin decor. Angajarea celor cinci simţuri este foarte importantă pentru a conferi realitate şi tridimensionalitate scenei atât pentru cititori, ca şi pentru personaje.

Există însă momente în care, în scopul impactului, decorul, nu interacţiunea personajului cu el, joacă rolul cel mai important, momente în care personajul este un simplu observator:

„Katon sui creasta fără să bănuiască nimic, relaxat în şa. În clipa în care ajunse în vârf, imaginea din faţă îl izbi cu puterea unui baros. Tresări şi trase instinctiv de hăţuri. Calul se opri imediat, apoi cabră puţin. Katon abia îşi dădu seama, fiindcă privea amuţit şi stupefiat valea.

Întinderea verde a copilăriei sale fusese înlocuită de un peisaj de coşmar. În depărtare, copaci ciuntiţi şi înnegriţi se ridicau deasupra ogoarelor care nu cunoscuseră decât plugurile, dar care acum fuseseră brăzdate de violenţă. Mai aproape zărea ce mai rămăsese din căsuţele fermierilor, zdrobite ca nucile, până rămăseseră doar coji goale. Katon închise ochii, refuzând să mai privească, dar punctele de culoare risipite pe sol în faţa caselor acelea i se întipăriseră pe retine.“

Au fost nişte exemple  fără pretenţii literare, dar aţi priceput ideea generală. Detaliile pe care le veţi oferi şi felul în care o veţi face va depinde de impactul pe care-l doriţi din partea scenei şi de ritmul textului. Dacă ideea textului este asociată mai degrabă dezvoltării personajului, folosiţi observaţiile specifice personajului. Totul trebuie filtrat prin ochii eroilor, aşa cum văd ei lucrurile. Nu sunt pentru prezentarea mai întâi a decorului, urmată de angajarea personajului.

Pentru a stabili ce să prezentaţi, determinaţi mai întâi ce este important. Pe ce teren va trebui să se deplaseze personajul, ce informaţii trebuie el să capete de acolo. Amintiţi-vă de jocul Myst în care decorurile sunt bogate şi exotice, dar numai unele elemente ale lor pot fi manipulate şi au relevanţă. Altele sunt simple distrageri sau tuşe de completare. […]

(http://arhyalon.livejournal.com/80664.html)

Probleme cu „mijlocul“

Este uşor să vă împotmoliţi în mijlocul unui text.  În general partea de mijloc nu este foarte spectaculoasă.  Ştim toţi sfatul de a începe cu un „cârlig“, ca şi avertismentele legate de faptul că unii editori şi cititori vor citi numai primele fraze ale unei povestiri sau primele pagini ale unui roman pentru a vedea dacă-i interesează. Şi mai ştim că finalul poate „să facă ori să desfacă“ un text, că el va determina cu ce rămâne cititorul, dacă va râde, va plânge sau va dori să mai citească. Pe de altă parte partea de mijloc poate părea destul de plictisitoare, strict funcţională.

Problema părţii de mijloc diferă pentru romane şi pentru textele scurte. Eu consider că povestirile trăiesc majoritar prin început şi final.  Inspiraţia unei povestiri este sugerată adesea în partea de început, unde se stabileşte inclusiv tonul general şi imaginile specifice. Sfârşitul reprezintă în mod frecvent exprimarea ideii textului – motivul pentru care aţi dorit să scrieţi povestirea respectivă. În cazul povestirilor, structura ar putea fi aşadar de multe ori redusă pur şi simplu la: Început + Sfârşit.

Îi aud însă pe mulţi autori de povestiri lamentându-se despre scrierea părţii de mijloc (dacă ea există).  Acolo apar „dezvoltările“, acolo sunt „suişurile şi coborâşurile acţiunii“.  Acolo trebuie să vă puneţi întrebări de felul „Înaintează scena acesta intriga?“, care la rândul lor declanşează dileme nesfârşite, deoarece ne îndrăgostim de scene care conţin completări ale caracterizării eroilor, sau pur şi simplu materiale foarte bune, şi chiar dacă nu înaintează intriga, dorim să le păstrăm.  Tot în partea de mijloc trebuie să se desfăşoare mare parte din „gospodărire“ – sunt puse la punct unele elemente esenţiale legate de cadrul de desfăşurare al povestirii, sunt clarificate probleme legate de personaje şi fundal sau personajele avansează de la punctul A la punctul B.  Cu alte cuvinte partea de mijloc devine o scenă mare de teatru (privind pozitiv) sau o ladă mare de gunoi (nu chiar la fel de pozitiv).  Mulţi autori constată că scrierea elementelor de „gospodărire“ este plictisitoare şi lucrul acesta se vede.  Partea de mijloc devine pentru ei, locul unde se petrec toate chestiile plictisitoare. […]

(http://www.storytellersunplugged.com/steve-melanie-tem-troublesome-middles)

compilaţie de Mihai-Dan Pavelescu