În editorialele trecute s-a discutat despre şansele autorilor români de sefe de a-şi vedea opera publicată, în rafturile librăriilor sau pe site-urile specializate, în fine, undeva, într-un loc în care cititorii să aibă acces. Impresia căpătată în urma ultimelor articole, care au avut ca temă şansele sau neşansele de a publica sefe în România, este una dezamăgitoare. Poate că se scrie sefe de calitate la noi, dar în general editurile au un interes rezervat faţă de autorii români. Mă întreb dacă nu cumva pe bună dreptate. Pornesc de la premiza că în România se scrie sefe de calitate. Şi nu o spun cu maliţie şi nici nu ascund vreo ironie în această premiză. Este doar părerea mea. Numai că intrarea unui autor în atenţia unei edituri se face destul de greu. În linii mari, un autor are de străbătut nişte etape înainte de a apărea tipărit undeva, aşa cum s-a mai spus şi cu alte ocazii. Mai întâi se străduieşte ca producţiile sale să devină cât mai vizibile. Cea mai la îndemână soluţie o reprezintă internetul. Există câteva site-uri specializate şi care publică debutanţi. Dar nu numai internetul este la îndemână. Sunt şi reviste tipărite în care cineva poate debuta. E drept, nu de sefe. În urma acestei etape, de a publica sau de a-şi face cunoscute producţiile, se poate întâmpla ca un editor să fie atras de autorul respectiv şi să-i propună o colaborare. Se poate întâmpla şi altfel. Autorul să trimită, pur şi simplu, un volum la o editură. Şi editorul să accepte publicarea acestuia. Eu unul nu cunosc un astfel de caz. Dar asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat vreodata sau nu se va întâmpla vreodată. Cred doar că este puţin probabil. Chiar dacă autorul trimite volumul cu pricina la un număr oarecare de edituri şi nu se limitează doar la una singură. Sigur, drumul de la textul scris pe calculator şi până la volumul tipărit şi expus prin librării nu este un drum imposibil. Părerea mea este că, deşi există autori cu certe calităţi, acest drum este unul anevoios. Cred că afirmaţia de mai înainte vine cumva în contra celor afirmate de Michael Hăulică într-un articol al său în care afirma că se poate trăi din scris în România. S-o putea, dar ca să ajungi să trăieşti scriind sefe la noi cred că este extrem de greu. Poate că ne lipseşte ceva…
Spuneam mai înainte că editurile nu dau năvală să tragă de mânecă potenţialii autori de sefe şi să îi implore să le ofere vreun volum. Şi mai spuneam că, pe undeva, este firesc. O editură este totuşi o afacere, nu îşi poate permite să publice în neştire debutanţi (sau autori mai puţin cunoscuţi) în speranţa ca, de undeva, să răsară un mare succes (comercial, artistic etc). Nu cred să existe editori kamikaze în România (şi, probabil, nici pe alte meleaguri). Aşadar, avem de a face cu un mecanism crud: dificultatea de a publica poate fi descurajantă pentru mulţi autori. Prin urmare vor fi destui care vor renunţa. Mai ales că în România, după cum observa cineva, majoritatea scriitorilor de sefe sunt scriitori”de weekend”. Ce-i de făcut, ne întrebăm, orecum leninist. Cum să dovedim acest mecanism care nu şi-a propus altceva decât să fie eficient cu ceea ce există şi nicidecum să exploreze ceea ce ar putea exista (sau dacă totuşi explorează, o face cu prea mare delicateţe şi cu sfială). Aici cred că poate interveni un factor important şi amintit doar în treacăt în editorialele anterioare: acesta este agentul literar. O să fac o afirmaţie care ar putea stârni oarece comentarii negative sau răutăcioase: eu nu cunosc nici un agent literar şi nici nu am auzit ceva despre vreunul. Dar aş vrea să cunosc. Mă întreb şi vă întreb şi pe voi: există în România agenţi literari care să se ocupe de autorii de sefe? Din ce am auzit de la alţi oameni care se pricep mai bine, prin alte ţări agentul literar are o însemnătate destul de mare şi datorită lui ajung autorii de sefe necunoscuţi să se impună ceva mai uşor decât ar reuşi aici. Dacă nu avem agenţi literari preocupaţi şi de autorii de sefe, ce putem face, prin ce mijloc îi putem inventa? Mai mult: este posibil ca să inventăm agenţi literari specializaţi pe sefe? Ce condiţii sunt necesare pentru ca aceştia să apară şi să-şi împlinească menirea? Vedeţi, am pus multe întrebări pentru că eu unul nu am răspunsuri la ele. Sunt convins că un agent literar ar simplifica destul de mult drumul unui autor de la textul scris pe calculator până la tipărirea lui. Şi mai sunt convins şi că, datorită agenţilor literari, este posibil ca, în timp, calitatea sefeului românesc să crească. Şi tot datorită lor, în loc de câţiva debutanţi (cu valoare, fireşte) într-o decadă, să avem parte de zeci de autori de ispravă. Aferim de-ar fi aşa!
Rudi Kvala
E ca vechea dilema a iepurasului alb, am nevoie de intrerupator ca sa aprind lumina, dar am nevoie de lumina ca sa gasesc intrerupatorul. Ma rog, cred ca era vorba de lumanare, dar ideea e aceeasi.
Agentura literara e o meserie ca oricare alta, omul care o practica trebuie sa-si castige existenta din asta. Cum el castiga 10, 15 % din drepturile de autor ale cartii pe care a reprezentat-o … eu zic ca ar trebui sa vanda foarte multe carti editurilor ca sa faca si el un ban, de mancare, de benzina, de o cofetarie.
Cred ca trebuie sa existe intai o piata activa, si apoi apar intermediarii, ca agentii literari. Nu cred ca piata din tara noastra va fi vreodata foarte vioaie – asta e doar o parere pe care as fi bucuros sa mi-o schimb. Insa vad ca in multe tari europene care nu folosesc limba engleza, piata de sf e intr-o continua micsorare. Nu stiu de ce, am auzit si eu de la tineri care incearca sa scrie in engleza pentru ca in tarile lor (Norvegia, Finlanda, Suedia, Franta) nu pot castiga nimic din asta. Sau chiar scriitori mai in varsta, publicati in tarile lor fac asta, cum e Serghei Gerasimov. Si ma gandesc ca daca se intampla asa ceva in tari unde se citeste mult (cum e Suedia), e greu sa mai astept sa se schimbe ceva pe piata romaneasca. Sa devina un loc unde sa se miste atat de multi bani incat intermediarii sa devina necesari … Pur si simplu nu cred ca la varsta pe care o am (si sunt suficient de tanar) imi permit sa mai astept.
Inca o opinie : ca sa creasca in calitate sefeul e mai degraba nevoie de cursuri, profesori, posibilitati de studiu, nu de agenti literari. Exista universitati unde iti iei doctorate in actorie, unde studiezi pictura, unde inveti sa canti, workshop-uri peste workshop-uri, etc. Exista si cursuri de creatie literara pe la noi (sau cum s-o zice la noi la creative writing) ? Le urmeaza cineva?
@rreugen: cu siguranta ca este nevoie si de “cursuri, profesori, posibilitati de studiu”. nu incape nici o indoiala. numai ca asta este o alta discutie. aici doar ma intrebam cum putem sa-l inventam. pentru ca agentul literar este la fel de necesar ca si categoriile enumerate de tine.
Motivul pentru care in UK sau US exista agenti literari e simplu: piata de carte de acolo e viabila si editurile nu primesc carti trimise direct. Agentul literar e o prima garantie a calitatii cartii.
La noi, unde si un biet fan ca mine are numere de telefon si persoane de contact de la opt edituri, piata e microscopica si agentii literari nu exista pentru ca nu pot supravietui. E mult mai simplu sa contactezi direct editurile si e mult mai bine s-o faci indirect, prin persoane care lucreaza acolo.
Despre perseverenta: opt edituri au refuzat sa cumpere primul volum din seria Potter.
Din cate stiu eu nu exista agent literar in Romania care sa se ocupe de autorii romani. De ce? Pentru ca: 1. nu ar putea supravietui din asta; 2. agentii care exista nu reprezinta autorii romani (si) pentru ca sunt foarte dificili si – mult mai important – total neprofesionisti*; e mult mai usor si profitabil sa intermediezi drepturi de traducere. E trist, dar asa e.
Singura chestia care se apropie (desi e pe model francez, nu anglo-saxon) de deziderat e ce au facut cei de la Polirom cu Contemporary Romanian Writers. E fabulos ce au reusit, dar si investia cred ca a fost enorma. Din pacate, nu publica sf.
* A scrie bine e doar jumatate din munca unui scriitor profesionist. Cealalta jumatate inseamna sa faci tot ce poti si tot ce iti spune agentul ca sa-ti promovezi lucrarile (turnee de sesiuni de autografe, lecturi publice, conferinte, festivaluri literare etc.).
bine spus “cealalta jumatate”, chiar si in lipsa unui agent
Buna ziua. Asa se intampla in Romania. Ar trebui sa se faca puscarie pentru lipsa de interes pentru literatura, in cea ce priveste nepublicarea autorilor care sunt buni, dar necunoscuti si nepublicati. Editurile de prestigiu din Romania publica doar autori tradusi, care au fost best-selleri in tarile lor. Dar daca editurile de acolo, erau primitive si neprofesioniste ca cele din Romania, oare acei autori mai erau best-selleri? Nu! Acest lucru nu se intelege in Romania!