Ceauşescu nu a putut fi înlăturat de la putere. Din când în când, pe parcursul scenariului, dacă este nevoie, vor fi înfăţişate intervenţiile sale publice, după 1990.
După ani de eforturi disperate de a se integra în structurile euroatlantice şi de a se alinia standardelor de viaţă ale statelor dezvoltate, România a optat pentru o democraţie originală, în care cuceririle comunismului edificat de clasa muncitoare preiau creator unele dintre realizările capitalismului.
1. (Exterior, iarnă, cartier de blocuri bucureştean, amiază. Un bloc părăginit, la capătul unei alei desfundate. Când ne apropiem, observăm că deasupra intrării uneia dintre scări, în faţa căreia stă de pază un jandarm cu arma pe umăr, se află o placă pe care scrie „Senatul României, etajul 4”. Nelu Pătraşcu dă din cap timid către militar, se şterge bine pe picioare, scutură pulpanele paltonului şi intră.
Interior, scara blocului, amiază. La etajul patru sună la una dintre uşi. Îi deschide tovarăşa secretară Lucreţia, care îl măsoară cu un ochi critic, după care se întoarce şi se duce la treaba ei. Nelu Pătraşcu interpretează atitudinea ca pe o invitaţie de a intra.)
Lucreţia
Pătraşcule, acuma că suntem doar noi doi, deocamdată, ascultă la mine, ascultă-mă bine: cumpără-ţi, frate, un şprai, ceva, cel mai ieftin măcar, şi mai dă-ţi din când în când pe la subraţ, că m-ai omorât. Şi pe tovarăşul senator l-ai omorât cu mirosul de vaselină, sau ce-o fi…
Pătraşcu
(Demn)
E mirosul uzinei, tovarăşa Lucreţia. Mirosul muncii.
(Lucreţia dă din umeri resemnată. Pe biroul ei se stinge beculeţul roşu şi se aprinde cel verde, semn că senatorul poate primi. Pătraşcu îşi ia mapa şi intră în biroul senatorului, la fel de demn.)
2. (Interior, biroul senatorului, amiază.)
Senatorul Niculescu
Ia, serveşte o Coca Cola, tovarăşe Pătraşcu!
(Nelu Pătraşcu îşi scoate şapca şi îşi trece mâna prin păr.)
Niculescu
Dumneata locuieşti, dacă îmi aduc bine aminte, pe Calea Moşilor.
Pătraşcu
Pe Moşilor, tovarăşe senator.
Niculescu
Câţi tovarăşi sunteţi în apartament?
Pătraşcu
Eu, soţia, doi copii şi încă doi tovarăşi.
Niculescu
Doi copii?
Pătraşcu
Soţia este în luna a şasea.
Niculescu
Aşa, aşa… şi lucrezi la Sece Aversa Sea. Montator.
Pătraşcu
Depanator, tovarăşe. Depanator de pompe axiale.
Niculescu
Aşa, aşa… E o meserie frumoasă meseria de depanator. Simţi că le poţi fi de folos tovarăşilor. Nu-ţi mai torni?
(Nelu Pătraşcu înghite în sec. Coca-Cola face sute de băşici parfumate şi e rece ca ghiaţa.)
Pătraşcu
’Trăiţi, tovarăşe! A fost foarte bună.
Niculescu
E de-a noastră, de Ploieşti. Poţi să le duci o sticlă tovarăşilor soţie şi copii. Vi s-a repartizat frigider în apartament?
Pătraşcu
Da, tovarăşe senator. Un frigider mare, modern. Ne ajunge la toţi tovarăşii, l-am compartimentat judicios. Unul dintre tovarăşi e lacto-vegetarian.
Niculescu
Ce e mă? Băi, am o ciudă pe-ăştia care strâmbă din nas la o fleică, la un mititel, la pastramă. O fi vreun fandosit din ăia toată ziua cu nasu-n cărţi.
Pătraşcu
Tovarăşul Petre e debarasor la turnătorie. Ridică mult şpan.
Niculescu
Bine. Să aveţi grijă de copii, să nu se-ncuie dracu’ în frigider, să ne facă vreun pocinog. Stau străinii cu ochii pe noi ca pe butelie, mai ales dacă e vorba de copii.
3. (Interior, biroul senatorului, amiază. Senatorul se ridică şi dă ocol biroului. Pătraşcu îşi dă seama cât este de solid, abia când acesta ajunge în dreptul lui şi îi aşează o mână pe umăr, copleşindu-l.)
Niculescu
Ia zi, mă Pătraşcule, la ce spuneai că lucrezi acum?
Pătraşcu
La un rotor de pompă axială, tovarăşe senator. E o inovaţie la care mă gândesc de anul trecut. Mă scol noaptea şi-mi zic: „Nelule, dacă nu eşti în stare să-i dai de cap, atunci degeaba a trudit poporul ăsta ca să te trimită la şcoală”. Şi nevastă-mea se scoală şi-mi zice: „Da’ mai culcă-te, măi omule, nu te mai foi atâta”. Toată şmecheria e la înălţimea de aspiraţie, tovarăşe senator. Cu aplicaţie în irigaţii.
(Senatorul fluieră admirativ.)
Niculescu
Asta nu-i rău. Ţara are nevoie de pâine, Pătraşcule. Cum ziceam, ca să te poţi dedica muncii dumitale cum se cuvine, pot să-ţi fac rost de o cameră pentru o lună de zile. O cameră numai a ta. Ce spui?
(Pătraşcu dă pe gât dintr-o singură sorbitură ce-i mai rămăsese în pahar.)
Pătraşcu
Eu, tovarăşe senator, m-am obişnuit cu soţia, copiii şi ceilalţi tovarăşi. Ştiţi, prezenţa dânşilor mă stimulează la calcule, mai ales la calculul integral. Mai zice un tovarăş o părere, mai ţipă ăia mici… Dacă aş fi singur, numai cu rigla de calcul, cred că aş înnebuni.
Niculescu
’Aide, mă Pătraşcule, lasă rigla! Mă gândeam să te stimuleze o tovarăşă mai tânără, mai, cum să zic eu? Mai în putere şi cu imaginaţie. Ştim şi noi ce greu e să fii geniu. Da’ dacă nu vrei, eu unul nu te oblig. Zici că te mulţumeşti cu cererea asta de excursie.
Pătraşcu
Sunt mulţumit, tovarăşe senator. Leafa ne-ajunge, copiii învaţă bine… Cel mare e comandant de detaşament. Tovarăşii sunt cumsecade.
Niculescu
Da, da…
(Senatorul Niculescu îşi descheie încet doi nasturi de la cămaşă, lăsând să i se vadă părul de pe piept şi pielea frumos bronzată. Apoi îşi suflecă mânecile. Tocul pistoletului Carpaţi se leagănă greu la subsuoară. Vorbeşte liniştit.)
Niculescu
Mă Pătraşcule, de ce ne faci, mă, greutăţi?
(Celălalt respiră o dată adânc şi rămâne hipnotizat.)
Pătraşcu
Ce… Nu înţeleg, tovarăşe senator.
(Niculescu râde scurt, fără veselie.)
Niculescu
Nu înţelegi? Păi să-ţi vorbesc mai pe înţeles. De ce mă-ta nu ieşi, mă, la mitingul de protest? De ce, mă, tovarăşii pot să iasă şi tu, inventatorul lui peşte prăjit, n-ai timp?
Pătraşcu
Eu, tovarăşe senator…
Niculescu
Ce tu, mă, ce tu? Da „noi” când o să zici cu gura plină, Pătraşcule? Ori ai prea mulţi dinţi? Ai idee, Pătraşcule, cât cheltuieşte statul cu mitingurile astea? Mâine te prezinţi la miting, în Piaţa Revoluţiei. Strigi lozinca principală şi te urci la tribună. Vorbeşti cel puţin două minute.
Pătraşcu
Ce să strig eu acolo, tovarăşe senator? Sunt mulţumit de leafă, îmi place meseria… ăia mici învaţă bine, tovarăşii…
Niculescu
Sunt cumsecade, da. Deci n-ai ce să strigi alături de tovarăşii tăi. Toate sunt bune.
(Când Nelu Pătraşcu deschide gura ca să facă unele precizări necesare, senatorul i-o închide la loc cu o palmă sănătoasă, sonoră. Apoi se apleacă interesat de firicelul de sânge.)
Niculescu
Văd că ţi se cam brehăne. Ai uitat cuvintele Tovarăşului? „În democraţia originală, cetăţeanul este obligat să lupte pentru dreptul concetăţeanului său de a-l contrazice”. Nici acum nu pricepi, tovarăşe geniu?
(Pătraşcu dă din cap lămurit.)
Pătraşcu
Da’ grea palmă mai aveţi, tovarăşe senator!
4. (Exterior, stradă, puţin după-amiază. Este ora 14.00. Vagonul portocaliu al tramvaiului 21 ia virajul în intersecţia Moşilor cu Republicii şi se opreşte în staţie, tremurând din toate încheieturile. Nelu Pătraşcu reuşeşte să se urce pe scară, printre paltoane cafenii şi halate de molton. Se aud din spate vocile celor mai puţin norocoşi.)
Voci
Încă puţin, tovarăşi! Mai e loc la mijloc!
(Tramvaiul porneşte cu greutate spre intersecţia cu strada Mihail Eminescu, poticnindu-se din când în când din pricina denivelărilor. Pătraşcu apucă strâns bara din faţa lui. Nu vede nici un chip. Picături de apă se preling pe tabla deformată şi-i pătrund sub guler gâdilându-l. Când întoarce capul vede ferestrele fără geam ale blocurilor abandonate, defilând oarbe, cu destulă repeziciune.
La Bucur Obor, tramvaiul ticsit dă pe dinafară, doborându-l pe spate în zăpada afânată. Se ridică scuturându-se, printre mâini, spinări cocârjate şi picioare. Vedere de sus: din cele două vagoane de tramvai coboară mii de persoane! Pătraşcu se alătură celor câteva sute de tovarăşi care se îndreaptă spre poarta fabricii de pompe.
Când ajunge în dreptul biroului expediţie, încă un tramvai arhiplin se opreşte în staţie.)
5. (Interior, locuinţa familiei Pătraşcu, seară. Petrica Pătraşcu trebăluieşte în bucătăria minusculă, la lumina unui bec chior. Nelu povesteşte agitat.)
Pătraşcu
Îţi dai seama, Petrica, am intrat în oficiu şi am găsit toate calcurile ude. Tovarăşul Nistor a uitat fereastra deschisă peste noapte.
Petrica
Aşa se iroseşte uneori munca de o viaţă a unui om, din nepăsarea celorlalţi.
Pătraşcu
Nu cred că Nistor a făcut-o intenţionat, trebuie să fi avut un motiv. Probabil că s-a stricat iarăşi instalaţia de încălzire peste zi şi n-au mai rezistat tovarăşii cu fereastra închisă. E americană, se strică tot la două zile.
Petrica
Aşa, aşa…
Pătraşcu
Tovarăşii colocatari ce fac?
Petrica
Da’ ştie-i păcatele, că numai prostii e-n capul lor şi ăştia mici le dă târcoale toată ziua.
Pătraşcu
Nu fi reticentă. Mă duc să văd.
(Nelu Pătraşcu ciocăneşte la uşa celeilalte camere, în care locuiesc tovarăşii colocatari. Fiindcă nu se aude nimic, se întoarce tiptil în camera familiei sale.
Petrica Pătraşcu se strânge lângă el oftând.)
Petrica
Nu te mai amărî şi tu acuma, Nelule. Hârtiile se fac din nou, se usucă ele. Tu să fii sănătos, că ce ai în cap nu-ţi ia nimeni.
Pătraşcu
Asta cam aşa e. S-a terminat cu scurgerile de materie cenuşie. S-a dumirit conducerea de partid şi de stat şi a schimbat garnitura la oberteinerul de inteligenţă.
(El se întoarce pe partea cealaltă. Ea suflă greu, întretăiat. Nelu Pătraşcu se răsuceşte din nou, o ia în braţe şi-i trage cămaşa de noapte în sus. Copiii sforăie subţirel, compresorul frigiderului se opreşte brusc. Unul dintre tovarăşi începe să vorbească în camera cealaltă fără să se trezească. Soţii Pătraşcu se împreunează cu multă grijă, ca să nu dăuneze sarcinii Petricăi.)
6. (Interior, locuinţa familiei Pătraşcu, noapte. Soţii sunt la postludiu.)
Pătraşcu
Tovarăşul senator v-a trimis o sticlă de Coca Cola. Am pus-o în frigider, ca s-o beţi dimineaţă.
Petrica
(Speriată)
Mai bine o aducem aici. Tovarăşii se scoală la trei şi pleacă înainte să ne trezim noi.
Pătraşcu
(Înecându-se de furie)
Da’ ce, zici că stăm în casă cu nişte hoţi?
(De fiecare dată când cineva este bănuit pe nedrept, i se pare că nedreptatea îl loveşte pe el însuşi.)
Petrica
(Schimbă vorba cu viclenie.)
Mai aveţi comenzi la export?
Pătraşcu
Ruşii iau tot. Tot. După ce ne-au dat tezaurul acela mic, de demult, când au descoperit prin documente că de fapt noi le datorăm lor un tezaur uriaş, avem mari dificultăţi cu dânşii…
Petrica
Te duci mâine la miting?
Pătraşcu
(El icneşte de necaz. Uitase.)
Mă duc, ce să fac. Poate se termină repede şi nu se face marş după aceea.
Petrica
Dacă ajungeţi la guvern, treci pe la Sanda să iei ghetele.
Pătraşcu
(Se înfurie din nou)
Numai de soră-ta n-am eu chef mâine.
Petrica
Atunci umblă, mamelucule, prin troiene desculţ.
(Petrica pufneşte, întorcându-i dosul rotund cu care l-a momit la un montaj cultural şi îndată se alătură corului de sforăituri, spre disperarea lui Nelu Pătraşcu.)
7. (Interior, locuinţa familiei Pătraşcu, noapte. Lui Pătraşcu i-a fugit somnul de tot.)
Pătraşcu
(Mormăind, ridicat în capul oaselor)
Dormiţi, dormiţi… Ce ştiţi voi? Dacă nu calculez cum se cuvine profilul sorbului, toată sarcina se va resimţi în buloanele de prindere.
(Înveleşte grijuliu copiii şi trece în camera cealaltă. Unul dintre tovarăşi zace cu gura deschisă larg, cu maieul chinezesc ud leoarcă.)
Pătraşcu
(În gând, compătimitor)
„O fi suferind”.
(Se apropie atât cât e nevoie să simtă mirosul iute de rom. Îşi face vânt cu palma, se împiedică de sticla goală, pe care o ridică pentru a silabisi vorbele de pe etichetă. Aparent dă din cap dezaprobator, dar înainte de a arunca sticla la găleata de gunoi de la bucătărie, se uită în stânga, se uită în dreapta şi trage o duşcă. Se cutremură şi iese în vârful picioarelor.)
Pătraşcu
(În gând, admirativ)
„Ăştia sunt tovarăşi grei, de la turnătorie şi forjă, de nădejde. Ăştia muncesc, nu jucărie”.
8. (Exterior, cer, noapte. Luna, deplasându-se cu iuţeală pe cer.)
9. (Interior, locuinţa familiei Pătraşcu, dimineaţă. La cinci jumate, deşteptătorul sună strident, făcându-i să sară ca arşi. Pătraşcu o zbugheşte spre baie, ca să fie primul. Cel mai masiv dintre tovarăşi îi barează drumul. Prin uşa întredeschisă se zăreşte celălalt tovarăş, mai mărunţel, cu spatele, urinând. Tovarăşul iese, cei doi se întorc în camera lor. Intră Pătraşcu. Are vezica plină şi un gust amar în fundul gâtului. Scuipă de mai multe ori până să-şi dea seama că s-a oprit apa. Din camera tovarăşilor se aude la un radio improvizat, printre paraziţi, „Rock around the clock”.
În bucătărie e agitaţie mare. Băieţii, unul mai mare, altul de clasa întâi, stau la masă şi beau ceai.)
Băiatul cel mare
Mamă, ne-a zis să ne ducem azi cu bluză şi cravată de pionieri!
Petrica
(Plesnindu-şi palmele)
Acuma spui? O să te duci şi tu o dată cu ele şifonate, că nu tuşeşti.
Băiatul cel mare
(Smiorcăindu-se)
Nu ştiu, nene, mie mi le calci, că râde ăilanţi tovarăşi pionieri de mine.
(Ăl mic începe şi el să plângă. Nelu Pătraşcu iese din baie zâmbind chinuit.)
Pătraşcu
Ia, să nu mai aud orăcăieli! Nevastă, toarnă-le la băieţi câte o Coca-Cola.
(E momentul în care Petrica însăşi izbucneşte într-un hohot înnăbuşit. Pântecele i se zguduie la fiecare suspin.)
Petrica
Ţi-am zis că ăia se scoală înaintea noastră, Nelule. Ţi-am zis că ăla mic, negricios, umblă des la frigider.
Pătraşcu
(Schimbând macazul din mers)
Da’ nu e gata ceaiul? Ia haideţi, mă băieţi, să vă fac nişte desene animate!
(Îi înghesuie pe băieţi lângă perete, în spatele lămpii. Aceştia încă nu au apucat să se dezmeticească şi să întrebe ce vrea să zică Petrica şi despre ce Cola e vorba. Nelu Pătraşcu porneşte să încropească umbre din degetele împreunate savant, fiecare mişcare un animal, fiecare combinaţie o imagine.)
Mezinul
Tata, ce e alea „desene animale”?
Pătraşcu
Scrie la gazetă, e ceva pentru copii.
(Petrica rămâne, ca de fiecare dată, cu gura căscată, iar acum izbucneşte dintr-o dată în râs.)
Petrica
Fie, măi Nelu, că tare-ţi mai place să te prosteşti.
10. (Interior, locuinţa familiei Pătraşcu, dimineaţă. Înainte să iasă pe uşă şi să se îndrepte zgribulit spre staţia de tramvai, Pătraşcu îi spune totuşi femeii la ce concluzie a ajuns.)
Pătraşcu
Nimic nu dovedeşte că tovarăşul Marcu ar fi sustras sticla de Coca-Cola din frigider.
11. (Interior, biroul senatorului, dimineaţă. Senatorul Niculescu izbucneşte într-un hohot de râs curat şi puternic.)
(Secretara îşi iţeşte sfioasă capul pe uşă.)
Lucreţia
M-aţi chemat, tovarăşe senator?
Niculescu
(Ştergându-şi o lacrimă de veselie)
Nu, tovarăşă Lucreţia. Aţi terminat graficele pe ianuarie?
Lucreţia
Da, tovarăşe senator.
Niculescu
Atunci mergeţi acasă, tovarăşă. Şi nu uitaţi să stingeţi luminile la plecare.
(După o vreme, se aude uşa de la intrare închizându-se.)
Niculescu
Ei, dar văd că te pasionează geografia, tovarăşe Pătraşcu. Spune-mi ai fost în Noua Uniune Sovietică?
Pătraşcu
De două ori, tovarăşe senator. O dată când lucram la prima mea inovaţie şi o dată cu delegaţia TESA de la fabrică. Am realizat atunci o economie de 16 la sută la neferoase.
Niculescu
Bravo, Pătraşcule! Am să-ţi spun o singură dată, ca să nu mă repet. Când mă repet, mă enervez. Republica Comunistă România se învecinează la Est cu Noua Uniune Sovietică. La Nord îi avem ca vecini pe tovarăşii din Noua Uniune Sovietică. La fel şi la Sud, peste Dunăre, Noua Uniune Sovietică. Spre Vest, republica Comunistă România face graniţă cu Noua Uniune Sovietică. De asemenea, la mare altitudine şi în spaţiul cosmic. O realizare grandioasă a secolului trecut, a mileniului trecut, este debarcarea primului om sovietic în cosmos.
Pătraşcu
Da tovarăşe senator. Ştiu, tovarăşe senator.
Niculescu
Aşa, aşa. Ce mai ştii tu, Pătraşcule?
Pătraşcu
Globul pământesc este acoperit în proporţie de 75 la sută de mare. Marea Caspică. În afară de Republica Comunistă Democratică România şi Noua Uniune Sovietică mai este şi Republica Comunistă Malawi.
Niculescu
(Senatorul Niculescu se încruntă.)
Uite cum facem: renunţi la excursia în Republica Comunistă Malawi. Ca să te poţi dedica muncii dumitale aşa cum se cuvine.
Pătraşcu
Eu, tovarăşe senator, tocmai pentru munca mea vreau să merg în străinătate. Trebuie să ne raportăm la realizările tovarăşilor din Occident. Dacă nu…
Niculescu
Bine, bine. Adică ce ştii tu, mă Pătraşcule, despre Republica Comunistă Malawi?
(Nelu Pătraşcu, emoţionat, îşi trece limba peste buzele crăpate.)
Pătraşcu
Stat din Africa, numit în antichitate Nyassaland, aşezat pe malul vestic al lacului Nyassa, 26000 de kilometri pătraţi, la vest de regiunea Mozambic. Malawi şi-a câştigat independenţa în secolul trecut. Are o suprafaţă de 127 368 de kilometri pătraţi şi o populaţie de 4130000 de locuitori. Capitala Zomba. Malawi cu capitala la Zomba. Se cultivă tutun, bumbac, ceai. Limba oficială angleza.
Niculescu
Engleza. Bravo, mă Pătraşcule, bravo băiatule. Da de unde ştii tu toate astea?
Pătraşcu
Din Micul Larus, tovarăşe senator. Ediţia 1975.
(Niculescu deschide ochii mari, de data asta surprins cu adevărat.)
Niculescu
Tovarăşe Pătraşcu, dumneata eşti un tovarăş cu experienţă, dar în acelaşi timp plin de energie. De astfel de elemenete avem noi nevoie acum, în aceste momente hotărâtoare. Te felicit de asemenea pentru dorinţa dumitale fierbinte de a studia, de a învăţa.
Pătraşcu
Vă mulţumesc, tovarăşe senator. Să înţeleg că veţi aviza favorabil cererea mea pentru excursie?
Niculescu
Tovarăşe Pătraşcu, acest Mic Larus din… 1975, sau cum dracu’ i-ai zis, este un produs al capitalismului deşănţat care stăpânea o bună bucată a globului pe vremea aceea. Este propagandă imperialistă. De bună calitate uneori, trebuie s-o recunoaştem, pentru că doar apreciind la justa valoare greşelile trecutului putem privi cu încredere spre viitor şi mai ales putem cârmui cu înţelepciune prezentul. Propagandă, da, îndreptată împotriva omului şi a aspiraţiei sale fireşti către democraţie. Împotriva liniştii copiilor noştri. Nu-ţi place liniştea, Pătraşcule?
Pătraşcu
Ba da, tovarăşe senator.
Niculescu
Ce-i aia Africa, Pătraşcule? Ce-i aia Mozambic? Ce-i aia angleză? Din 1975 până în zilele noastre, tovarăşii din Republica Comunistă Malawi au făcut paşi uriaşi pe calea edificării societăţii comuniste multilateral dezvoltate. În anii reconstrucţiei s-au consolidat industria constructoare de maşini, petrochimia, agricultura ştiinţifică. Irigaţiile s-au extins pe tot teritoriul ţării, permiţând producţii de cereale record la hectar. Tot mai multe colective de oameni ai muncii din Malawi raportează realizarea planului la toţi indicatorii de bază înainte de termen, depăşiri şi însemnate economii la materiile prime şi energie electrică. Din punct de vedere ideologic, tovarăşii din Malawi ne urmează îndeaproape şi ne susţin. Aceasta este Republica Comunistă Malawi, tovarăşe Pătraşcu, aceasta, nu imaginea strâmbă din larusul dumitale bun de aruncat la groapa de gunoi a istoriei.
Pătraşcu
(Nelu Pătraşcu dă repede din cap.)
Tovarăşe senator, eu l-am răsfoit aşa, din curiozitate. Ştiţi, mie îmi cam plac lucrurile vechi.
Niculescu
Să nu-ţi mai placă. Suntem în anul 2010. Suntem în mileniul trei. Să-ţi placă noul, tinereţea, progresul. Să le slujeşti cu credinţă.
12. (Exterior, miting în Piaţa Revoluţiei, amiază. Mulţime de tovarăşi hotărâţi. Manutanţieru se bagă între ei toţi, masiv, irezistibil şi se răsteşte.)
Manutanţieru
Dă şi mie portavocea aia.
(Pătraşcu îi întinde respectuos aparatul.)
Pătraşcu
Poftiţi, tovarăşe Manutanţieru.
Manutanţieru
Ce se strigă, mă acilea?
(Responsabilul de miting consultă lista de lozinci.)
Responsabilul
Aici este grupa şaisprezece. Se strigă: „Jos Guvernul mincinos!”, „Noi v-am votat, voi ne-aţi înşelat!”, „Libertate, libertate!”.
(Manutanţieru rămâne câteva clipe pe gânduri, cu ochii aţintiţi spre Nelu Pătraşcu. Pare că evaluează posibilităţile.)
O voce veselă
Bă ţigane, fir-ai tu al dracului, ce faci, ne ţii toată ziua aici?
(Manutanţieru se propteşte bine pe picioare ca să nu alunece pe zăpada bătătorită, trage aer în piept cu un vaier de groază şi urlă speriindu-i pe toţi cei din jurul său.)
Manutanţieru
Jos-gu-ver-nul-min-ci-nos! Jos-gu-ver-nul-min-ci-nos!
(Se iau mai mulţi după dânsul. Pătraşcu însuşi revine de unde fugise, alăturându-se corului de glasuri care în gerul poleit de soare se materializează în fuioare efemere de abur, parte revoluţionar – parte democratic.)
Mulţimea
Jos-gu-ver-nul-min-ci-nos! Jos-gu-ver-nul-min-ci-nos!
(Piaţa Revoluţiei e albă de zăpadă. Mitingul se scămoşează şi se încheagă la loc, manevrând patru mii de oameni, care în paltoane, care în scurtele vătuite din inventarul secţiilor.
Nelu Pătraşcu strigă o vreme cu răspundere. După care nu se mai poate împotrivi senzaţiei de moleşeală, care, în ciuda frigului, îi urcă dinspre picioare. Prins între trupurile tari şi calde ale tovarăşilor, se pomeneşte cu imaginea Petricăi pe retină, acolo unde ea se străduieşte să-i amintească ceva. Iar el nu pricepe nimic.)
Petrica
(Din off, pe un ton dojenitor)
„Excursie ne trebuie nouă acuma, măi Nelule? Tu te duci în Malawi acela şi ăl mic rămâne corigent la chimie. Nici ghete n-ai în picioare”.
(Nelu Pătraşcu tresare iluminat. Profită de o scurtă acalmie, pentru a-l interpela pe un individ îmbrăcat în negru, cu scut şi un baston cât toate zilele la brâu.)
Pătraşcu
Tovarăşe scutier, după miting urmează marş?
Scutierul
Da. Urmează marş de protest pe traseul Piaţa Revoluţiei-Piaţa Victoriei- Piaţa Romană- Piaţa Universităţii-Piaţa Revoluţiei. Să nu vă pierdeţi pe drum că daţi de dracu’!
Pătraşcu
Mulţumesc, tovarăşe. Vă rog să mă scuzaţi.
(Sună pagerul scutierului. Scutierul citeşte mesajul şi se grăbeşte, dispărând în mulţime. Câţiva muncitori îl bat pe spate prietenoşi.)
13. (Exterior, miting în Piaţa Revoluţiei, amiază. Pătraşcu întinde braţele înainte şi îi dă la o parte pe cei din faţa lui.)
Pătraşcu
Tovarăşi, daţi-mi voie, vreau să ajung la tribună.
(Platforma camionului e departe. Nelu Pătraşcu se orientează după cele două drapele roşii, care flutură maiestuoase deasupra cabinei. În mulţime, unii strigă lozinci, alţii citesc ziarul. Într-un grup se joacă bâza, iar alţii doi, pe scăunele pliante joacă şah. Prim planuri cu oameni mestecând. Pătraşcu ajunge cu greu printre tovarăşii de ordine şi le cere cam ruşinat să-l ajute. Zece perechi de braţe se împreunează aburcându-l pe ţesătura de scânduri mirosind a brad umed. Apoi cineva îi întinde microfonul.)
14. (Exterior, platforma de lansare în conductele magistrale, dimineaţă. Senatorul Niculescu, Bebe Niculescu pentru intimi, Bebe pentru tovarăşa secretară Lucreţia, se apropie de Petrica şi o ia în braţe oarecum emoţionat.)
Niculescu
Tovarăşa Pătraşcu, nu vă pierdeţi cu firea! Tovarăşul Pătraşcu e om în toată firea şi un tovarăş de nădejde. Şi apoi fraţii noştri din Republica Comunistă Malawi cunosc deja valoarea tovarăşului Pătraşcu, atât ca inovator de frunte cât şi ca element de bază al familiei. Am avut noi grijă
.
(Petrica se îndepărtează sufocându-se. Nelu Pătraşcu o urmăreşte cu privirea, înduioşat. Simte că pentru femeia asta ar fi în stare să dărâme munţii. I-ar spune câteva cuvinte pornite din inimă însă stratul de plasturi care-i acoperă gura în scop protector nu-i permite decât gemete scurte şi subţiri.)
Niculescu
Ei, tovarăşe Pătraşcu, spuse senatorul Niculescu, eşti gata?
(Nelu Pătraşcu dă din cap.)
Niculescu
Atunci să trecem la verificările finale.
(Doi tovarăşi din personalul tehnic încep să se agite, încercând bandajele albe în care viitorul excursionist a fost înfăşurat temeinic şi racordul tubului de oxigen care se pierde sub plasturi.
Când lucrătorii desfac cele patru zăvoare ale capacului de la gura de vizitare a magistralei, un damf puturos îi loveşte pe toţi în faţă. Unul dintre tovarăşii de la tehnic acţionează un soi de extinctor în gura abia descoperită a canalului. Treizeci-patruzeci de aurolaci ţâşnesc dinăuntru şi o rup la fugă care încotro. Senatorul Niculescu aruncă o privire în puţul negru şi tuşeşte mulţumit.)
Niculescu
Tovarăşe Pătraşcu, sunt şi eu emoţionat ca toţi cei de-aici. Ia-ţi la revedere de la tovarăşa de viaţă şi de muncă. Desfaceţi plasturii tovarăşului Pătraşcu! Foarte curând vei transmite salutul nostru călduros tovarăşilor din Republica Comunistă Malawi. Ai memorat culorile drapelului de stat?
(Nelu Pătraşcu trage aer în piept. Surescitarea şi aerul rece îl fac uşor incoerent. Discursul său este acompaniat de fluiere doinind şi tobe africane.)
Pătraşcu
Memorat, tovarăşe senator. Avem, pe orizontală, o pajişte verde, o mare sau un lac de culoare roşie şi cerul de culoare neagră. Pajiştea verde merge până la marginea mării. Verdele e proaspăt şi intens şi se termină brusc pentru că pajiştea coboară abrupt spre valurile roşii. Iar noi nu vedem malul propriu-zis. Marea e foarte roşie, însă nu din pricina algelor, ci băgăm de seamă că din pricina soarelui care iese pe jumătate din apă. O fi la răsărit? La asfinţit? Nu ştim. Are o mulţime de raze roşii, împrăştiate pe cerul negru ca smoala, cu toate că cine-a mai văzut cer negru când luminează soarele? Noi credem că ar trebui să fie albastru. Dar aşa cum spune şi Tovarăşul, fiecare popor îşi edifică propriul drum spre comunism, ţinând cont de condiţiile specifice. Deci, asta este, tovarăşe senator: cerul negru, soarele şi marea roşii, pajiştea verde. Probabil că e multă umezeală în iarba de pe pajiştea aia, pentru că v-am spus, e mai verde ca un verde obişnuit.
Niculescu
Bine, bine, drum bun şi la revedere tovarăşe Pătraşcu! Tovarăşa Petrica, frumos vă şade, ia spuneţi?
(Petrica Pătraşcu se aruncă zguduindu-se de plâns peste Nelu pe care-l sufocă sub burta ţuguiată.)
Petrica
Nelule, unde te duci tu, Nelule? Ţi-au fost mai dragi rotoarele ca nevasta şi fabrica ca casa.
(Tovarăşii de la tehnic potrivesc din nou racordul tubului de oxigen sub plasturi şi-i fixează omului casca pe cap.)
Niculescu
Daţi-i drumul, spuse senatorul. Drum bun, tovarăşe Pătraşcu!
15. (Exterior, platforma de lansare în conductele magistrale, dimineaţă. Niculescu tremură de frig şi e nemulţumit.
Nelu Pătraşcu, în schimb, asudă sub coconul de bandaje. Prin minte îi trece că peste câteva ore o să şadă pe malul lacului Nyassa, cu tovarăşii din Malawi, discutând probleme tehnice. Nu a studiat domeniul, însă din câte îşi aduce aminte magistrala de gaz Bucureşti-Zomba e una dintre cele mai rapide, mai ales de când nu mai circulă nici un centimetru cub de gaz prin dânsa. De fapt, e singura rămasă în funcţiune.
Doar ochii i se mai mişcă sub vizorul căştii, iar pe spinare două capete de bandaj desprinse flutură ca două cioturi de aripi albe. Unul dintre tehnicieni le capsează şi pe acelea, ca să nu se agaţe în timpul deplasării rapide prin magistrală şi să-l dezechilibreze. Îl ridică cu un sistem de scripeţi, apoi îl coboară cu atenţie în gura de vizitare. Pun capacul la loc.
Senatorul Niculescu mai aşteaptă până când simte pământul tremurând scurt sub tălpi, din pricina şocului pneumatic, iar acele manometrelor zvâcnesc o singură dată.)
16. (Interior, biroul senatorului, dimineaţă. În vreme ce Niculescu întrezăreşte viitorul prin aburul dulce al cafelei, tovarăşa Lucreţia dă buzna peste el în birou, îmbujorată, cu părul într-o fermecătoare neorânduială.)
Lucreţia
Tovarăşe senator! Bebe! S-a întâmplat ceva îngrozitor! E criză!
Niculescu
Ascultă la mine, tovarăşă: ca demnitar cu experienţă de cinci legislaturi, ştiu că crizele se împart, de regulă, în două mari categorii: pasabile şi foarte pasabile.
(Se ridică zâmbind ca să închidă uşa biroului în spatele tovarăşei Lucreţia. După ce reflectează două secunde pune şi iala.)
Niculescu
Ce s-a întâmplat?
Lucreţia
Tovarăşul Pătraşcu nu a fost recepţionat la staţia de pompare numărul doisprezece. Staţia unsprezece confirmă trecerea dânsului la parametrii normali, însă staţia doisprezece nu l-a mai repompat pe tovarăşul Pătraşcu.
(Senatorul ţâţâie întărâtat, totuşi prea puţin surprins. O împinge pe Lucreţia spre unul dintre fotolii.)
Niculescu
Nu l-a mai repompat zici? Adică cum?
(Lucreţia suspină.)
Lucreţia
Ultimul raport cu privire la întreţinerea magistralei nu era deloc favorabil. Posibilitatea unor scăpări accidentale a crescut considerabil.
(Spunând „accidental” şi „considerabil” nici nu-şi dă seama în ce stare de excitaţie îl aduce pe Niculescu. Acesta începe demersurile febrile în vederea dezbrăcării tovarăşei Lucreţia şi îi rupe un nasture.)
Niculescu
Unde ar putea fi acum?
Lucreţia
(Ajutându-l la dezbrăcare)
Nu putem şti. Poate fi într-un strat geologic. Dar magistralele astea sunt atât de uzate şi încâlcite încât practic poate fi în orice punct de pe globul, pământesc. Dacă eu aş fi în locul lui n-aş şti să-mi explic de ce am ajuns unde am ajuns.
Niculescu
Fascinant. Nu vrei să ascultăm radio? Este ceva ce au inventat tovarăşii de la propagandă. Din nefericire, redă şi voci de imperialişti, ba chiar şi muzică decadentă, dar noi suntem tovarăşI cu discernământ, nu ne lăsăm contaminaţi.
17. (Exterior, marginea unui lan de porumb spectaculos, după-amiază târziu.
Când Nelu Pătraşcu reuşeşte să înlăture capacul puţului, mai are oxigen pentru vreo patru-cinci minute. Capacul e atât de ruginit încât i se spulberă între degete. Arsura luminii îi smulge un strigăt slab. Iese anevoie prin gaura strâmtă şi reuşeşte să se ridice în picioare, clătinându-se.
În mod normal tovarăşii din Malawi ar fi trebuit să-l ajute, extrăgându-l din coconul de bandaje. Pătraşcu se arată mulţumit că i-a scutit de un efort. Cu un gest scurt îşi smulge plasturii de pe gură. Zoaiele colectate pe magistrală îi curg până şi din păr, pe sub cască. Panoramează peisajul încet. Un lan de porumb însorit, din care îşi iau zborul câteva păsări speriate.
Apoi îi zăreşte, la numai cinci-şase metri de el, pe bătrân şi pe nepotul acestuia, un băieţel de zece ani. Bătrânul îndreaptă spre Nelu Pătraşcu ţeava unui Winchester antic.)
Bătrânul
What the hell is that?
Copilul
(Speriat)
I don’t know, grandpa. Let’s get out of here!
(Pătraşcu face doi paşi şi zâmbeşte fericit.)
Pătraşcu
Deci asta este angleza? Tovarăşi malawieni, vă aduc salutul călduros al tovarăşilor de la Sece Aversa Sea şi al tovarăşului senator Niculescu personal. Sunt Nelu Pătraşcu, depanator de pompe axiale şi inovator. Nais tu mit iu!
(Zoaiele îi dau mâncărimi groaznice şi tot încercând să se descotorosească de kilometrii de bandaj în care a fost înfăşurat îşi dă seama că răspândeşte o duhoare fără seamăn.)
Pătraşcu
Asta e! Dezavantajele transportului. Transport bum-bum pompă pneumatică!
(Se scuză, schiţând o plecăciune.)
Băiatul
(Cu ochii rotunzi de spaimă)
Grandpa, don’t you think it’s dangerous?
Bătrânul
I’m afraid it is. Stay back, son!
(A văzut multe la viaţa lui, nu e un bătrân căpăţânos, cu toate că multe dintre evenimente îl depăşesc, ba are chiar un băiat pilot. Face un efort de memorie.)
Bătrânul
Stay back, son! I think this is Big Foot. A legendary giant monkey. A half-a-man monkey. Big Foot.
(Nelu Pătraşcu mai face un pas. Vede lanul de porumb unduind în jurul lor la fiecare adiere a vântului proaspăt şi aude miile de şoapte vegetale.)
Pătraşcu
(Strigă ca pentru surzi)
Frumos! Nais!
(Pentru nişte tovarăşi păşind pe calea edificării societăţii comuniste multilateral dezvoltate, i se par destul de grei de cap.)
Pătraşcu
(Repetă, cuprinzând cu un gest generos întregul lan de porumb.)
Nais! Eu ajut la voi să crească şi mai mare!
Băiatul
(Băiatul scânceşte.) I’m scared, grandpa! Do something!
(Nelu Pătraşcu începe să se enerveze. Propria duhoare îl dă gata.)
Pătraşcu
Eu lucrez la un rotor de pompă axială cum n-aţi mai văzut, tovarăşi. O să obţinem o înălţime de aspiraţie cu douăzeci la sută mai mare decât pompele obişnuite. Ştiţi dumneavoastră ce înseamnă asta? Încotro e lacul? Lacul Nyassa?
(Cei doi ridică din umeri. Habar n-au.)
Pătraşcu
Asta înseamnă pierderi compensate pe traseu. Pentru irigaţii este esenţial. Asta înseamnă hectare în plus de irigat şi o cantitate mai mare de precipitaţii pe metrul pătrat.
(Bătrânul se hotărăşte brusc să nu rişte. Dacă monstrul strică ceva în rezervaţie, în singura rezervaţie care mai păstrează o cultură de porumb, poate să-şi piardă postul de paznic. Nelu Pătraşcu mai face un pas, ultimul.
Copilul ţipă, acoperindu-şi ochii.)
Copilul
Grandpa, Big Foot want to eat us!
(Primul glonţ îl loveşte pe Nelu Pătraşcu în umărul drept, făcându-l să se răsucească în loc ca un titirez. În vreme ce se prăbuşeşte, mai încasează unul în stomac.)
Pătraşcu
Tovarăşi!
(Bătrânul se apropie prudent, gata să-i dea lovitura de graţie.)
Copilul
Big Foot, Big Foot! Big Foot.
(Pentru Nelu Pătraşcu vorbele acestea au ceva familiar şi neruşinat, incompatibil cu morala comunistă.)
Pătraşcu
(Mormăie)
Vorbeşte, bă tovarăşe, frumos…
(Începe rememorarea rapidă a propriei vieţi, cu imaginea tramvaiului 21 plecând de-a-ndoaselea din staţie.)