„Brave New World” poate fi exact tipul de tiranie a zilei de mâine. Tot ce au de făcut este să ne stăpînească prin plăceri şi lucruri plăcute şi să ne facă să credem că suntem liberi.
C.T. Bună ziua, domnule Brin, vă mulţumim pentru oportunitatea de a avea această convorbire cu dumneavoastră şi salutări din partea fanilor români! Aţi debutat în 1980 cu SUNDIVER iar recunoaşterea dumneavoastră a venit în 1983, odată cu STARTIDE RISING (premiat Hugo, Nebula, şi Locus SF, 1984). Aţi anticipat, în vreun fel, acest succes?
D.B. Orice mascul egocentric are fantezii despre succes, bineînţeles. În acel timp, însă, lucram încă în cercetare ştiinţifică, la Universitate, mintea mea fiind ocupată cea mai mare parte a timpului cu altceva. Aceste premii au venit, astfel, ca o surpriză extrem de plăcută.
C.T. În opera dumneavoastră există teme care revin constant, teme moral-etice („oamenii au datoria să facă lumea un loc mai bun, să lucreze pentru a îmbunătăţi condiţia umană,să crească nivelul cunoaşterii şi să prevină răul pe termen lung, valorile cele mai importante ale civilizaţiei umane sunt şi trebuie să fie transformarea lumii într-un loc în care să predomine domnia legii şi a legalităţii”). Aceste teme sunt importante din punct de vedere literar, pot ele să adauge valoare intrinsecă operei finite? Are vreun rol ficţiunea în educarea oamenilor? Sau singurul rol pe cere i-l putem concepe este cel de amuzament?
D.B. Cred că am putea considera ca fiind tema mea centrală,următoarea – o civilizaţie decentă, generatoare de progres este mai importantă decât orice individ ce o compune… cu toate că singura civilizaţie ce a reuşit să se impună într-un mod liber şi a devenit cu adevărat valoroasă, a fost prima civilizaţie care a valorizat individul! Din acest motiv noi, toţi, trebuie să fim gata să devenim eroi. În tot ceea ce facem, chiar şi-n cele mai nesemnificative lucruri, trebuie să facem ca lucrurile să fie mai bune. Interesant, Steven Spielberg spune asta în fiecare film pe care-l face , dar nu asta este lecţia pe care o învăţăm de la George Lucas. Morala lui este cea străveche, cea care spune că individul superior – semizeul, ubermensch – este mai important decât civilizaţia. Aceasta a fost ideea centrală a majorităţii culturilor, a legendelor care se întind înapoi până la Ahile sau Ghilgameş. Science fiction-ul este încă tentat de această viziune,chiar şi astăzi.
C.T. Sunteţi extrem de conştient de impactul pe care îl are asupra societăţii umane tehnologia dezvoltată de omul însuşi. Care este opinia dumneavoastră despre sosirea prognozatei singularităţi? Sau este doar un subiect de science fiction?
D.B. În „EARTH” vorbesc despre cum ar putea accelera progresul, pe ambele căi, atât individuală cât şi a comunităţii, în ambele direcţii – competiţie ŞI cooperare – în acelaşi timp. Ar trebui. Pentru că dacă Singularitatea este prea simplă, va da naştere unui sistem excesiv de simplu, prea fragil pentru a supravieţui. Ar putea deveni Terminator, sau Matrix, sau Minunata Lume Nouă. Am vorbit despre Singularitate atât din punct de vedere ştiinţific http://lifeboat.com/ex/singularities.and.nightmares cât şi literar: http://www.davidbrin.com/stonesofsignificance1.htm
C.T. Aţi fost destul de critic cu unele lucrări care vorbeau despre un viitor neo-feudal („universuri profund anti-democratice, culturi elitiste ce privesc spre trecut, devotament nestrămutat faţă de structuri sociale elitist- tradiţionaliste, prezentarea pozitivă a măcelăririi forţelor oponente şi viziunea paseist-romantică asupra perioadelor trecute ale lumii”) Credeţi că este doar un mod de a privi lumea, conservator şi fundamentalist sau doar o modalitate comercială de a vinde poveşti pulp evazioniste? Specia umană este blestemată să reinventeze permanent culturi extrem de ierarhizate? Este specia umană iraţională, prădătoare, agresivă şi opresivă?
D.B. Cred că acesta este un mod fundamental UMAN de a privi lumea. De-a lungul a 4000 de ani, aproape fiecare societate a fost condusă de oameni puternici, care au folosit obiecte de metal pentru a lăsa alţi oameni fără hrană şi femei. Alături de aceşti oameni puternici au stat povestitorii, preoţii, funcţionarii care spuneau poporului ce minunaţi şi importanţi erau oamenii cei puternici! Cu toţii suntem descendenţii haremurilor acestor oameni puternici, aşa că este normal să le moştenim visele şi ambiţiile. Ordinea socială naturală pentru oameni este Feudalismul şi este normal să iubim poveştile care se petrec în astfel de societăţi. Asta nu înseamnă, însă, că este un lucru bun pentru noi. Sau înţelept sau o modalitate corectă de a trăi. Iluminismul ne-a arătat un drum mai bun de urmat. Este mult mai dificil să ne controlăm şi să lăsăm să prospere competiţia liberă, cooperarea şi libertatea. Rezultatele sunt, însă, pragmatice. Toată lumea (în special femeile şi copiii) este mai fericită. Trebuie doar să ne stăpânim mai bine impulsurile noastre naturale.
C.T. Aţi spus: „Cetăţenii cu adevărat maturi n-ar trebui să se încurce într-un încrengătură de legi şi regulamente pentru a face ceea ce bunul simţ le spune că este bun pentru toată lumea”. Suntem în totalitate de acord cu dumneavoastră. Avem o singură nedumerire: unde, pe faţa Pământului, se găseşte o asemenea majoritate de cetăţeni cu adevărat maturi? Poate în viitor?
D.B. Când am spus asta? Simt că ar trebui să fie adevărat. Şi poate va fi atunci când vom descoperi cum să ne creştem cum se cuvine copiii. Până atunci, însă, avem nevoie de civilizaţie.
C.T. Sunteţi rezervat atunci când vine vorba despre pericolele contactului cu posibile specii extraterestre mai avansate. Cum ar fi rezervele pe care le aveţi despre programul SETI. De ce?
D.B. Am o participare îndelungată în cadrul programului SETI şi ştiu o mulţime despre el, ca astronom şi ca autor. Iar singurul lucru pe care îl ştim cu adevărat despre ceea ce se întâmplă acolo, departe, este că nu ştim practic nimic! Cea mai mare prostie din partea unui puşti aflat în cea mai stranie dintre jungle, este să se apuce să strige HELLO! Cel mai bine ar fi să aşteptăm şi să ascultăm până aflăm ce se întâmplă, în timp ce mai creştem puţin şi ne rezolvăm problemele, în loc să ne rugăm de extratereştri să ne rezolve problemele. Vedeţi articolul meu despre bărcile de salvare METI…
C.T. Care este opinia dumneavoastră despre necesitatea şi dificultatea de a institui un mecanism de control asupra celor puternici şi modalităţile de a-i face să răspundă pentru fiecare dintre acţiunile lor? Dar despre pericolul „creşterii freneziei şi isteriei fundamentalismului de masă”?
D.B. Creierul uman conţine anumite circuite care conduc la o „dependenţă naturală” de euforia creată de dragoste, de creşterea şi educarea copiilor, de satisfacţia unei munci de calitate, de relaxarea alături de rude şi prieteni, de muzică… Drogurile şi alcoolul deturnează centrii plăcerii, ceea ce face ca aceste dependenţe să nu creeze nici un fel de beneficii. O asemenea stare de adicţie este indignarea. Puţin din această stare este poate necesar pentru a lupta împotriva răului. Dar dacă te întorci la acea stare mereu şi mereu, atunci indignarea încetează să te ajute să rezolvi problemele şi devine un obicei dăunător.
C.T. Credeţi că următorul nivel de organizare socială va fi cel al unei societăţi de tip „Brave New World”?
D.B. „Brave New World” poate fi exact tipul de tiranie a zilei de mâine. Individualităţile vor avea prea multă putere fizică, vor fi capabile să producă bombe, viruşi etc, pentru ca dictaturile de mâine să se comporte precum dictatura din „1984”. Tot ce au de făcut este să ne stăpînească prin plăceri şi lucruri plăcute şi să ne facă să credem că suntem liberi.
C.T. Care este motivul succesului comercial al fantasy-ului? Reflectă infantilismul cititorilor? Sau este doar nevoia primară de ficţiune satisfăcută de subproduse kitsch? Credeţi că science fiction-ul pierde teren şi ne îndreptăm ireversibil spre o eră fantasy?
D.B. Vedeţi eseul meu despre Tolkien. Respect fantasy-ul. Este cel mai vechi fel uman de a spune poveşti şi de a face să ne vibreze corzile cele mai profunde. Le face să vibreze, însă, în direcţia greşită. SF-ul o ia pe drumuri mai dificile, explorând ce s-ar putea întâmpla dacă facem anumite greşeli sau avem anumite scopuri. SF-ul, câteodată, presupune că omul obişnuit, cetăţeanul mediu şi civilizaţia vor juca un rol în ceea ce se va întâmpla mai departe.
C.T. Cele mai cunoscute romane scrise de dumneavoastră sunt cele care formează
„The First Uplift Trilogy”:” Sundiver”, „Startide Rising” şi „The Uplift War”. În România,din păcate, numai ultimul dintre cele trei a fost publicat. Acestea au fost urmate de „The Second Uplift Trilogy”: „Brightness Reef”, „Infinity’s Shore” şi „Heaven’s Reach”. Aţi mai scris, în acelaşi univers, două povestiri: „Aficionado” şi „Temptation”. Mulţi români de abia aşteaptă să citească întreaga serie. V-aş întreba dacă ne permiteţi să postăm o traducere în româneşte a textului dumneavoastră, „Aficionado”, care este chiar începutul seriei, pe site-ul nostru non-comercial, www.srsff.ro.?
D.B. Sunt de acord cu traducerea în româneşte şi postarea textului meu „Aficionado” pe site-ul SRSFF, sperând că-mi pot îmbuna soţia, căreia nu-i place să dau lucrări pe gratis. Am auzit că-n România se poate găsi chihlimbar frumos! Ceea ce-mi doresc este cîte un exemplar din ediţiile în româneşte ale lui „Uplift War„ , „Brightness Reef„ şi a celorlalte. Nu am nici un volum din serie în româneşte!
C.T. Vă întreb dacă ştiţi cumva dacă există intenţia cuiva de a publica întreaga dumneavoastră serie şi dacă intenţionaţi să pătrundeţi, din nou, în universul Uplift?
D.B. Lucrez din greu la un roman despre dezvoltarea exagerată, în viitorul apropiat, a oraşelor, şi care se va numi „Existence„. Fiţi pregătiţi! Şi, din moment ce lumea vrea mai mult Uplift, sper să mă pot întoarce la Tom, Creideiki şi la alte aventuri din Uplift şi să explic mai multe dintre evenimentele din Startide Rising.
C.T. Este extrem de dificil să scrii astăzi ceva original. Cu toate astea dumneavoastră aţi reuşit: „Poştaşul vine după apocalips”(The Postman,1985). Unde aţi găsit sursa de inspiraţie şi v-aţi gândit, cumva, la o urmare, pentru că este la modă ?
La această întrebare,David Brin nu a răspuns! nota Cristian Tamaş
C.T. Ce părere aveţi despre nesfârşitele sequel-uri fabricate după lansarea unui bestseller? Este rezultatul sărăciei ideilor şi temelor care bântuie science-fiction-ul din ziua de azi? Care ar putea fi cauza?
D.B. Ce bine ar fi ca Hollywood-ul să se maturizeze!
C.T. Sunteţi amabil să transmiteţi câteva cuvinte fanilor sefe români precum şi Societatăţii Române de Science-Fiction şi Fantasy?
D.B. Rămâneţi liberi şi optimişti. Rămâneţi devotaţi viitorului care contează. Dacă oamenii ce vor trăi atunci vor fi mai buni decît noi înseamnă că ne-am făcut treaba. Să sperăm că-şi vor aduce aminte de noi. Oricum nu asta contează. Treaba noastră este să fim strămoşi de calitate. Cu cele mai bune salutări, David Brin http://www.davidbrin.com