Din zorii feminităţii, din vremuri amemoriale, femeile şi-au pus întrebarea pe care mi-a pus-o alaltăieri fetiţa mea în vârstă de douăzeci de ani: “Mamă, ce sunt banii? De unde ne vin ei?” Şi stiu, cele mai multe mame dau acestor întrebări instinctiv răspunsul că “pe bani i-a făcut Domina, ca să ne îndestuleze pe noi, fiicele Ei”, însă eu mă consider o femeie ambiţioasă şi n-aş vrea ca fetiţa mea să cadă atât de timpuriu în obscurantism. A trebuit să-mi imaginez pentru ea un răspuns documentat, contabil şi totuşi pe puterea ei de înţelegere – şi iată, astfel a pornit ideea lucrării de faţă.

Fetiţa mea abia dacă ştie să citească sau să tasteze, însă are deja noţiunea a ceea ce este un cont, ştie şi că sunt de mai multe feluri şi că în conturile acestea, ca în niste vârtejuri, se adună sau se evaporă banii, constituenta fundamentală a Monetariei. Ştie sau intuieşte cum conturile se pot transforma din unele în altele, cum ponderea lor este variabilă, cum se contopesc sau se resping. M-a urmărit adesea la calculatoare cum supravegheam încordată frământarea câte unui cont nebulos din care nu ştiam ce sume vor erupe, sau evoluţiile bursiere ale unor fonduri (care, de fapt, sunt tot sisteme de conturi), dictate de voinţa nu-se-ştie-cui. Stiu şi că foarte multe femei care se ocupă cu aceste observaţii şi monitorizări sunt departe de a intui ceea ce se petrece şi că, neavând pregătirea contabilă necesară, nu fac decât să îngâne “Mama noastră” atunci când conturile lor se evaporă sau când acţiunile lor scad periculos de mult.

Contabilitatea primară ne învaţă că “banul este structura ultimă, imuabilă a Finanţei”, ne învaţă şi de cuantificarea sumelor de bani, învăţăm şi legile fundamentale ale Contabilităţii, interacţiunile fundamentale între conturi şi bani, între bani şi bani, şi între conturi şi conturi. Atunci aflăm şi legităţile pe baza cărora este structurată întreaga Finanţă şi pe baza cărora – în principiu – putem prevedea orice, de la evoluţia simplă a unei tranzacţii bugetare de tipul înainte-înapoi-şi-tot-pe-loc, până la structuri complicate cum ar fi marile edificii contabile ale contemporaneităţii: Cele Douăsprezece Megalotrusturi, Casa de Asigurări, Riscuri şi Prognoze de Stat, Ministerul Finanţelor Publice şi Nepublice. Aşa că am pornit să-i explic fetiţei mele care sunt legile fundamentale ale Contabilităţii. Şi i-am explicat că Mama noastră, sau Domina, nu stă să urmărească fiecare cont sau tranzacţie bursieră, aşa cum facem noi, deoarece ar fi o ocupaţie prea plictisitoare pentru Marea Doamnă a Monetariei; S-a mulţumit aşadar cu stabilirea unor legi imuabile ale Finanţei şi de acum poate dormi liniştită, pentru că lucrurile curg de la sine aşa cum a fost dat.

În primul rând, i-am vorbit fetiţei mele, pe care o cheamă Larissa, de principiul decelerării spontane şi al acţiunii întreţinute, care spune aşa: orice tranzacţie îşi va încetini în mod natural viteza de desfăşurare, iar conturile se vor imobiliza în afara acţiunii unei Energii care să le întreţină. Era evident că Larissa mă va întreba ce este aceea Energie, aşa că i-am răspuns următoarele. Este vorba despre toate eforturile pe care le depun femeile pentru a urmări şi contabiliza aceste tranzacţii: calculatoarea emite semnale când o tranzacţie este urmărită, imprimanta dă semnale atunci când date despre o tranzacţie sunt listate, ştampila dă semnale atunci când este folosită pe anumite documente, iar stiloul Directoarei Economice de asemenea, recunoaşte documentul pe care tocmai este pus să-l semneze şi transmite în Eternul Contabil date despre această acţiune. Biblioraftul contabilizează hârtiile care se află clasate în el, la fel cum bărbatul de serviciu îşi inventariază măturile şi periile pentru WC. Biblioraftul semnalează ce hârtii, situaţii şi conturi analitice sunt consultate mai des, după cum şi calculatoarea face la fel. Datele se transmit spre Oficinele de Tranzacţii şi astfel conturile care sunt analizate cel mai adesea devin şi cele mai dinamice; ele interacţionează cel mai mult cu praful de Finanţă omniprezent sau cu alte conturi apropiate.

De aici, Larissei ar fi trebuit să-i fie uşor să înţeleagă agitaţia tuturor femeilor pe care le-a văzut în jurul ei: mama, bunica, străbunica, cele patru mătuşi şi nouă vecine de palier care sunt fie în faţa calculatoarelor, fie listează, semnează, ştampilează, clasează sau răsfoiesc documentele contabile în bibliorafturile mai supuse decât gunoierii sau taţii şi bunicii de la Azile. Însă Larissa nu a dat semne de o înţelegere prea cuprinzătoare, mulţumindu-se să murmure ceva care semăna cu rugăciunea “Îngeraşa mea”, iar apoi să caşte.

I-am explicat Larissei în continuare Legea Atracţiei Monetare, cum banii au proprietatea să se atragă reciproc, în orice circumstanţe, şi să se aglomereze în conturi, bugete, devize şi rezultate financiare. Banii nu există în absenţa acestei Atracţii, care este o proprietate fundamentală a Finanţei. Din vremuri amemoriale ne-a fost lăsată zicala “ban la ban trage” şi de aici rezultă întreaga esenţă a ocupaţiei primordiale a speciei femeieşti pentru a acumula cât mai mulţi bani. Acumulările acestea, odată trecut un anumit prag, se autoîntreţin cu singura condiţie ca cineva să depună suficientă Energie pentru a chestiona, transcrie şi analiza conturile, tranzacţiile, situaţiile, borderourile, notele contabile, bugetele, devizele, rezultatele financiare, sinopsisurile, auditurile, procesele verbale şi aşa  mai departe – care sunt tot atâtea forme din infinitatea de moduri de manifestare a Finanţei. Şi am avut senzaţia că Larissa a înţeles.

Am considerat că este suficient pentru prima zi, deşi Larissa a căscat din nou şi a murmurat: “şi totuşi cine a făcut banii, mamă?”

Multe din cititoarele acestui studiu îmi vor reproşa că Larissa este încă mult prea tânără ca să înţeleagă toate aceste lucruri care necesită o pregătire contabilă solidă şi că ar fi fost mai uşor să-i explic că aşa a vrut Domina şi s-o duc cât mai des la Templu să se roage. Mai ales că în zilele noastre normele morale riscă să se prabuşească şi multe femei nu mai ţin cont de Cele Trei Porunci, pe care le transcriu în varianta din Sfânta Scriptologie – Norme Metodologice pentru Aspirantele Contabile:

1. Să nu te îndoiesti de atotputerea Dominei şi să te temi de căderea Ştampilei Ei;

2. Să nu minţi în scopul de a o falimenta pe sora ta ca să-i furi banii sau bărbaţii-slujitori;

3. Să nu laşi nici o neregulă financiară nesemnalată.

Este opţiunea fiecăreia şi sunt absolut de acord că Religia ne impulsionează să fim active, să ne desfăşurăm activitatea cu bunul simt şi tenacitatea caracteristice numai speciei noastre; pe de altă parte, un popor întreg de femei habotnice, fără pregătire contabilă serioasă, va evolua rapid spre anarhie; acţiunile acestui popor asupra Finanţei ar deveni haotice şi necoordonate, iar conturile acestui popor s-ar evapora rapid în favoarea conturilor altor neamuri care pun mai mult preţ pe Contabilitate şi pe aplicaţiile ei în viaţa de zi cu zi.

A doua zi, dupa ce Larissa a venit de la grădiniţă, am reluat pregătirea şi i-am vorbit despre interacţia Finanţei în mişcare: cum orice cantitate de bani în evoluţie dinamică, liberi sau condensaţi în conturi, lasă în urmă unde de câmp financiar care antrenează în mişcări turbionare alte conturi din vecinătate. Larissa nu a inţeles chiar nimic de data aceasta, aşa că i-am spus: hai să facem un experiment şi am activat Calculatoarea care visa conturi rotunde şi flori parfumate. Am selecţionat un cont ordinar de tranzacţii sub-bursiere PCQuART şi am început să injectez în el cantităţi mici de bani, având grijă să-i imprim o viteză constantă de deplasare printre celelalte conturi. Am selecţionat câteva din conturile cele mai apropiate şi le-am monitorizat. “FNRRCDCU, CASSNS, ŞOMBOLMOR, KUKUBU” – ce sunt toate acestea mamă? a întrebat ea; iar eu i-am raspuns: când vei creste şi vei învăţa Contabilitate şi Cod Fiscal cum se cuvine, vei şti. Acestea sunt denumirile pe care li le-au dat femeile, denumiri care se bazează pe nişte prescurtări la nişte indici controversiali din cele mai vechi timpuri. Şi Larissa a văzut că în urma deplasării lui PCQuART, FNRRCDCU a început o frenetică mişcare circulară în care sumele păreau şi ele să se învârtă în interiorul contului ca doi ochi de panteră din pluş implantaţi unei căprioare din lemn; CASSNS a fluctuat brusc, în sus, dupa care a revenit foarte în jos şi a început să tremure uşurel acolo; ŞOMBOLMOR a oscilat leneş şi apoi a apucat-o agale pe urma lui PCQuART, iar KUKUBU a început să oscileze rapid, încropind nişte figuri complicate şi foarte estetice, însoţite de un ciripit mecanic.

FNRRCDCU şi ŞOMBOLMOR s-au liniştit primele, când PCQuART se afla la cam treizeci de situaţii, patru devize şi două note contabile distanţă (mărturisesc că n-aveam nici cea mai mică idee cine generase situaţiile sau notele contabile; cu devizele aveam o bănuială, nu putea fi decât Donna Klempen cea nebună de la mansardă, pentru că numai asta ştie să le facă şi imediat ce vede mişcându-se un cont în preajma ei, se şi apucă să-i întocmească devize – dar asta este altă poveste). CASSNS s-a oprit din tremurat când PCQuART deja nu se mai vedea, mascat de un mare aflux de note contabile care părea că pică din senin, plus că mai apăruse şi o megatranzacţie GHEMENE  între două fonduri care negociau absorbirea lui PCQuART. Unde mai pui că mi s-a părut că am văzut şi două CZN-uri. Sper că Larissa nu le-a observat.

“Iar KUKUBU nu se va mai opri, probabil, niciodată”, i-am spus Larissei.

“Era drăgut PCQuART, îmi plăcea de el” s-a smiorcăit Larissa. “Ce o să păţească, mamă? O să moară?”

“El, da. Dar banii din el nu vor dispărea niciodată. Banii se vor transfera altui cont.”

“Adica tu l-ai omorât, mamă? Doar ca să-mi arăţi mie ceva?” Larissa plângea de-a binelea.

“Nu fi tristă, iubita mea. Lui PCQuART o să-i fie mai bine acolo, chiar dacă ţie ţi se pare că GHEMENE l-a înghiţit.

“Poate că şi noi murim tot aşa”, a spus Larissa.

“Adică?”

“Cineva vrea să-şi înveţe fetiţa un anumit lucru şi alege pe una din noi s-o trimită la moarte, doar ca să-i arate fetiţei ceva.”

Hmmm. Şi tot n-am îndemnat-o să se roage Dominei. Poate că descoperise ceva, Larissa mea. Atunci m-am gândit că tot studiul aceasta are rost să fie împărtăşit şi altor femei.

“E timpul să înveţi ce se întâmplă cu conturile, Larissa”, i-am abătut atenţia. Şi i-am explicat cum conturile se nasc, trăiesc şi dispar, aşa cum se întâmplă cu toate pe lumea asta. Cum cele mai multe conturi dispar de moarte naturală, prin fuziune, absorbire, concatenare sau evaporare. Dar cum şi unele conturi sfârşesc în modul cel mai sinistru, blocate, imobile, incapabile să mai recepţioneze vreo cuantă de Finanţă, dar şi să expieze banii care se mai află în ele, într-o stare de moarte-vii sinonimă cu tristeţea absolută. Aşa că fii mulţumită că PCQuART al tău a avut un sfârşit rapid şi poate chiar plăcut, i-am spus şi am avut impresia că s-a consolat. După care am decis că era destul pentru seara aceea şi am trimis-o să se joace de-a Barbie Contabila. În scurtul răstimp rămas până la culcare, am schiţat acest studiu şi m-am decis să-l public în Minutul Financiar.

(va urma)

A trecut cam o săptămână de la ultima lecţie despre Structura Finanţei pe care i-am dat-o Larissei şi am considerat că nu este cazul să reiau instruirea fetiţei mele. În primul rând, ultima experienţă fusese aproape traumatizantă pentru ea; poate că era prea devreme să afle că şi conturile pot muri. În al doilea rând, am şi fost extrem de ocupată: am avut cinci rapoarte de audit de făcut – dintre care trei mi-au fost comandate, iar pentru două a trebuit să mă autosesizez. Aceasta pe lângă cele câteva zeci de note contabile ad-hoc pe care trebuia să le fac în fiecare zi. Două din rapoartele de audit se terminau cu bifarea căsuţei “iniţiere procedură faliment” şi simţeam că dacă ar fi trebuit să-i explic Larissei că nu numai nişte conturi erau omorâte acolo, ci că probabil şi că vreo câteva directoare economice deveneau şomere cu această ocazie, ar fi fost mult prea mult pentru ea. Ştie că şomajul este dezonorarea definitivă a oricărei femei de contabilitate. Iar în al treilea rând, intuiam că-i zgândărisem curiozitatea şi că era vremea să aştept să-mi solicite ea, din proprie iniţiativă, reluarea lecţiilor.

Asa că am aşteptat după amiaza când a venit de la grădiniţă şi s-a proţăpit lânga mine, la calculatoare, spunându-mi direct: “Ştii, mamă, Cecilia spune că pe bani i-a făcut Domina.”

“Este foarte simplu să crezi asta, fata mea”, i-am răspuns. “Dar daca ai răbdare să mă asculţi, chiar daca nu înţelegi tot ce-ţi spun, s-ar putea să ai şi tu ceva mai interesant să-i spui Ceciliei.”

Oare chiar nu le supraveghează deloc la grădiniţă, nu este nimeni atentă la ce vorbesc copilele între ele?

“Tu ştii ce sunt banii, fetiţa mea?” Şi mi-am dat seama că nu ştia. Banii sunt tot ceea ce ne înconjoară, Monetaria este de fapt concepută din bani, din fragmente de Finanţă care se află peste tot. Şi cine a făcut banii, mamă?

Banii au apărut dintr-o dată, din neant. La început n-a fost nimic. La un moment dat, a avut loc o mare explozie şi Monetaria s-a creat, cu Finanţa şi toţi banii din ea. Atunci, la început, Finanţa era atât de agitată încât nici măcar nu apucaseră să fie create conturile. Chiar dacă începuse să acţioneze Legea Atracţiei Monetare, această forţă se confrunta cu celelalte forţe fundamentale ale Finanţei: Forţa Decizională, Forţa Turbionară despre care ţi-am povestit înainte, Forţa Birocratică şi Forţa de Risc Managerial. Daca Forţele de Atracţie Monetară şi Birocratică aveau tendinţa de a calma marea de bani în agitaţie în acele momente primordiale, Forţa Turbionară şi Forţa de Risc Managerial aveau tendinţa de a agita banii şi de a-i împiedica să se organizeze în conturi. Au trebuit sa treacă câteva miliarde de secunde pentru ca Finanţa să se calmeze suficient şi atunci au apărut primele conturi şi primele tranzacţii implicând aceste conturi. După încă vreo câteva miliarde de secunde, conturile s-au organizat în situatii financiare, care au generat consorţiile actuale şi constelaţiile de societăţi comerciale şi de instituţii de stat cu care suntem obişnuiţi. Aceasta este pe scurt, deoarece procesul a fost mult mai complicat; în acele etape timpurii ale Monetariei; multe concerne, abia organizate, au explodat în supermove (pe vremea aceea toate directoarele economice, de la o anumită cifră de afaceri în sus, se îmbrăcau în mov) sau şi-au evaporat aproape toţi banii, transformându-se în pitice albastre, după înfăţişarea şi îmbrăcămintea noilor lor directoare economice.

Nu i-am explicat chiar cu cuvintele de mai sus, ci am încercat să mă fac înţeleasă de fata mea. Încântată, am văzut cum Larissa apucă creioanele colorate şi desenează o superdirectoare îmbrăcată în mov cu nişte picioare lungi şi cam asimetrice, precum şi o directoare pitică, de fapt un dreptunghi albastru cu două picioare ca nişte butuci şi cu un cap bolovănos acoperit de o claie de păr roşcat. Uneori, imaginile copiilor sunt foarte intuitive. Mi-am propus să scanez acest desen şi să-l folosesc ca ilustraţie la următorul episod din studiul meu.

Şi atunci am luat şi eu creioanele ei şi i-am desenat pe altă foaie Monetaria la momentul Marii Explozii, un izvor nesecat de bani galbeni, pe urmă cum banii aceştia rătăceau în vârtejuri şi traiectorii haotice date de interacţia de Risc Managerial, pe urmă cum banii au început să graviteze în jurul câte unui punct din Metaspaţiu, creând conturile (pe care le-am făcut roşii şi verzi, înconjurate de o aureolă galbenă), pe urmă cum conturile se organizau pe nişte grile, tabele, situaţii, dând nastere Monetariei aşa cum o cunoaştem astăzi.

“Dacă spui că banii sunt tot ce ne înconjoară, noi ce suntem – tot bani?”

“Aşa este. Şi noi suntem făcute tot din bani.”

Şi i-am explicat. Tu ce-ai mâncat astăzi la grădiniţă? Sparanghel cu peşte pane şi banane cu ciocolată. Şi mâncarea aceasta de unde vine?

“De la… De la un magazin”, a spus ea.

“Şi cu ce a fost cumpărată?”

Înţelesese. “Cu bani.”

“Deci tu ai mâncat nişte bani. De când te-ai născut ai tot mâncat bani, de ai crescut aşa mare şi frumoasă. Te-ai îmbrăcat cu bani şi nu ţi-a fost frig. Cu bani plătim şi dreptul de a locui aici, altfel, afară, fie am muri de frig, fie ne-ar sfâşia câinii.”

Nota 1. Sperietura cu câinii este ceva obişnuit la noi în cartier. Ştiu că unele dintre cititoare ar reacţiona vehement considerând că nedreptăţesc bietele animale care sunt cei mai buni prieteni ai oricărei contabile şi că, dacă în ziua de astăzi unele femei nu prea mai ţin cont de cele Trei Porunci, câinii nu le încalcă niciodată. Iar alte cititoare ar considera că-mi traumatizez fata cu aceste viziuni de coşmar. Însă vă asigur că, încă de mică, Larissa râdea la această ameninţare cu “o sa ne mănânce câinii”; ameninţare care a fost pronunţată prima dată în glumă de stră-străbunica.

Nota 2. În alte cartiere, există cu totul alte ameninţări în tradiţia populară. De exemplu, în cartierul Berceni, lângă Spitalul 9 şi Azilul de Bărbaţi, fetiţele sunt ameninţate că vor fi muşcate de bărbaţii pe care uneori îi mai şi văd, prin plimbări la şosea, cum stau aninaţi de gardul spitalului sau Azilului privind în gol spre trecătoarele de pe stradă.

Şi, de fapt, toata lumea ştie că atât bărbaţii, cât şi câinii din cartiere, sunt absolut inofensivi pentru fetiţe sau femei.

Revenim la universalitatea banilor. Va trebui să-i explic Larissei peste vreo zece ani că şi apariţia ei pe lume a fost mijlocită tot de o sumă de bani, care mi-a dat dreptul să mă împreunez cu un bărbat destul de arătos şi aproximativ viril. Nu era model Berceni, ci l-am comandat special din Italia. Însă nu evocarea acestor momente este rostul studiului de faţă, există reviste specializate pentru asemenea mărturii.

“Mamă, Cecilia mi-a spus că Domina a făcut banii pentru ca noi să fim sătule şi frumoase.” Apoi, fără nicio legătură: “Mamă, dar ce sunt CZN-urile?”

“Conturi Zburătoare Neidentificate”, i-am răspuns cu frica în sân. “Nu există.”

“Mie mi s-a părut că pe PCQuART l-au răpit nişte CZN-uri.”

Am trimis-o la joacă.

Iar acum scriu în completarea studiului meu de popularizare câte ceva care cu siguranţă depăşeşte puterea actuală de înţelegere a Larissei. Nu ştiu câte dintre cititoarele noastre au noţiuni mai avansate de Contabilitate Relativă şi Absolută. Pe scurt, una din concluziile acestei monumentale teorii este echivalenţa între Energia pe care am definit-o mai devreme şi suma urmărită. Energia necesară pentru a urmări şi impulsiona un anumit cont este direct proporţională cu valoarea lui financiară. Pe de altă parte, însăşi valoarea financiară a unui cont depinde de sistemul de referinţă. Un cont oarecare observat din sistemul de referinţă al unei instituţii în deplasare (în ascensiune sau regresie financiară) se va modifica faţă de valoarea lui în sistemul de referinţă al instituţiei căreia îi aparţine momentan. Cazul-şcoală, care a generat Contabilitatea Relativă şi Absolută, este observaţia contului de pierderi al unui operator economic: din sistemul de referinţă al băncii (instituţie aflată, de regulă, în expansiune economică), acest cont are o valoare mai mică; iar din sistemul de referinţă al administraţiei financiare (aflată prin definiţie în etern declin), contul are o valoare sensibil mai mare. Invers, contul de profituri este perceput ca având o valoare mult mai mică din sistemul de referinţă al fiscului şi cu o valoare mult mai mare din sistemul de referinţă al băncii.

Mergând mai departe, Contabilitatea Generalizată afirmă că sumele de bani (organizate sau nu în conturi) deformează însăşi structura Finanţei din vecinătate şi că aceasta generează Forţa Atracţiei Monetare. În aceste condiţii, Monetaria însăşi poate fi percepută ca o plasă elastică pe care se deplasează conturi sau bani dispersaţi, şi care este curbată de aceştia.

Şi încă un lucru pe care poate că ar trebui să-l explic cumva pe înţelesul Larissei, pentru că ştiu că mă va întreba în curând dacă toţi banii din Monetaria sunt în sumă constantă sau dacă pe măsură ce trece timpul apar din ce în ce mai mulţi bani. În realitate, nimeni n-a putut găsi un răspuns la această întrebare, pentru că marginile Monetariei nu pot fi întrevăzute nici cu cele mai performante mozille pe calculatoare. Însă acum se ştie cu certitudine că în Contabilitatea Cuantică s-a demonstrat posibilitatea apariţiei spontane de conturi de profit şi de pierdere, cu valori egale şi opuse ca semn, care se creează şi se anihilează reciproc în intervale prea scurte ca să poată fi observate. Aceste Fluctuaţii ale Vidului Financiar sunt, totuşi, puse în evidenţă prin alte fenomene: mascarea anumitor conturi în perioade de audit, generarea artificială de micro-conturi de profit şi pierdere atunci când complexitatea analizei financiare creşte în vecinătatea unui anumit cont, tranzacţii virtuale şi Finanţa Întunecată (a cărei origine n-o poate justifica nimeni, însă care trebuie introdusă pentru a se putea explica evoluţia macroeconomică a marilor concerne).

Teoria merge şi mai departe cu speculaţiile. Revenim la acea “plasă” care reprezintă Monetaria sau, daca doriţi, Finanţa împreună cu propria forţă de Atracţie. La nivel microscopic, adică la detalii infinitezimale ale conturilor analitice, orice observatoare va avea surpriza să constate că această “plasă” aparent netedă este formată din învolburări, vârtejuri, agitaţii, curburi neaşteptate, ea putând masca în aceste “buzunare ascunse” uneori cantităţi importante de Finanţă, conturi sau chiar situaţii financiare întregi. Este destul de greu de vizualizat acest lucru şi teorii avansate încearcă să modeleze aceste fenomene, care se pare că au legătură directă atât cu evoluţiile neaşteptate la bursă, cu “volatilizarea” neaşteptată a unor importante sume de bani, sau “apariţia” din senin a unor sume importante acolo unde te aştepţi mai puţin. Este foarte uşor să cazi în obscurantism când realizezi că aceste fenomene sunt relativ frecvente şi pare infinit mai uşor să-ţi tot spui “Mama noastră” sau alţi psalmi din Sfânta Scriptologie, decât să încerci să înţelegi sau măcar să intuieşti despre ce ar fi vorba.

(va urma)

“Stimată Doamnă N’guen,

Suntem nevoite să vă returnăm manuscrisul celui de-al doilea episod din foiletonul “Bani, Finanţă, Monetarie – discuţii pe înţelesul tuturor”, deoarece cele cinci referente au constatat că nu poate fi publicat în Minutul Financiar. Obiecţiile referentelor sunt următoarele:

1. Aluziile la procreaţie chiar nu-şi au rostul într-un studiu care se concentrează asupra aspectelor fundamentale ale Finanţei şi Monetariei.

2. Studiul păcătuieşte printr-o atitudine manifest antireligioasă. Vă atragem atenţia că 98,97 % din cititoarele noastre sunt profund credincioase.

3. Modul în care vă referiţi la câinii comunitari poate surprinde neplăcut cititoarele.

4. Referirea la bărbaţi, de asemenea…”

Arunc într-un colţ al desktop-ului scrisoarea primită, fără s-o citesc până la capăt, promiţându-mi să mă ocup de ea după ce-mi trec nervii. Consult două-trei conturi şi-mi mai revin, am mai câştigat câteva milioane în ultimele trei ore de tranzacţii. Poate că ar fi timpul să mai trec pe la Azilul de bărbaţi; în curând împlinesc nouăzeci şi şase de ani şi se cam termină cu genul acesta de distracţii. Da, voi merge negreşit, după ce voi angaja o bonă să stea o noapte cu Larissa şi voi goli una sau două sticle de şampanie.

Şi nu mă voi descuraja. Fata mea trebuie să reuşească în viaţă. Ea trebuie să fie deasupra bigotelor din jurul ei. Poate că Larissa va afla mai mult despre originea banilor, despre numărul lor în lume, despre cum dispar din senin dintr-un cont şi se materializează din senin în altul. Despre cine este Aceea care comandă toată această Finanţărie complicată şi imposibil de înţeles.

Şi nici n-o aud cum se furişează în casă. Dar o văd cum se aşează gravă lângă mine.

“Mamă, Cecilia zice că pe noi ne-au făcut bărbaţii.”

“Prostii, Larissa.”

“Mamă, dar cum se fac copilele?”

“Ţi-am mai spus. Când o femeie vrea să aibă o copilă, i se umflă burta şi, după nouă luni, merge la doctoriţă, care o operează şi-i scoate copila din burtă.”

“Dar cine i-a băgat în burtă bani ca să facă o copilă?”

“Nu i-a băgat nimeni nici un ban în burtă. Copila creşte singură, cu mâncarea din banii mamei.”

“Mamă, Cecilia spune că femeile se culcă cu nişte bărbaţi înainte să le crească burta. Cu bărbaţi ca nenea-Gogu-de-la-subsol sau Pişta gunoierul.”

“Fii serioasă”, îi spun neglijentă. “Ăia chiar nu pot face copii.”

Mi-a luat-o gura pe dinainte. Mă prefac absorbită şi redeschid scrisoarea de la editură.

“Două din cele cinci referente au găsit de cuviinţă să se autosesizeze în privinţa activităţii Dvs. financiare. Suntem convinse că este doar un audit de rutină şi ca nu vi se va întâmpla nimic rău, însă considerăm că este de datoria noastră, în spiritul transparenţei care ne-a caracterizat întotdeauna, să vă punem în gardă…”

“Mama, dar bărbaţii de la Azilul de bărbaţi?”

“Ce-i cu ei?”

Nu vreau să continui discuţia asta. Nu vreau nici să mai citesc scrisoarea de la redacţie. Vreau să… Deschid conturile pe care le-am vizualizat adineauri. Nici o schimbare.

“Cecilia zice că bărbaţii aceia…”

“Taci.”

Nervoasă, încep să scriu un anunţ. “Angajez bonă diseară şi la noapte între orele 20:00 – 09:00.” apoi ataşez coordonatele mele complete.

“Cecilia zice că bărbaţii…”

“Taci. Ajunge.”

Cel care mi-a facut-o pe Larissa. După. Brunet, cu ochii lăcrimoşi, mirosea a mosc. L-am îmbătat şi l-am internat. Uşor. Prea uşor.

“…Zice că bărbaţii au făcut banii.”

Mai consult conturile şi fac ochii mari. Milioanele câştigate în ultimele ore s-au evaporat. O privesc pe Larissa: mă enervează cu obsesia asta timpurie pentru bărbaţi. Dar poate că ea… va înţelege…

Nu se poate, unde se tot evaporă banii ăştia?

Mi se pare iarăşi că văd nişte CZN-uri pe ecran. Alung spaima, concentrându-mă. Ca o adevărată femeie de Contabilitate.

Îmi trece prin minte despre ce vroiam să-i povestesc Larissei în lecţia următoare: Principiile Contabilităţii Cuantice. Principiul Unu, sau Principiul Controlului Financiar: nu există decât ceea ce poate fi controlat sau auditat; nu se pot efectua niciun fel de previziuni despre situaţia unui sistem financiar înainte de a-l investiga. Principiul Doi, Principiul Incertitudinii şi Necunoştinţei de Cauză: chiar în condiţiile în care s-au efectuat toate controalele sau auditurile necesare stabilirii cu exactitate maximă a situaţiei unui sistem financiar, la scurt timp după aceasta, sistemul evoluează spre starea de nedeterminism maximal. Formulare echivalentă: atunci când se perseverează cu măsurătorile pentru creşterea preciziei de evaluare a unui parametru financiar (sold, balanţă, casă), în mod automat parametrul complementar (credit, impozit, depozit) capătă nedeterminarea maximă. Şi mai este şi Principiul Sancţiunii Maximale: orice sistem evoluează în aşa fel încât, la orice control, sancţiunile pe care organele sau organismele abilitate le aplică responsabilului financiar să fie maximă. Principiul acesta este inevitabil: unele dintre noi – cele religioase – spun că este creaţie a Satanului. Imaginaţi-vă. Mii de Directoare economice doborâte în floarea vârstei, aruncate în ghearele depresiei şi obezităţii ireversibile.

Larissa turuie şi ştiu că de data aceasta n-o voi putea opri. Chiar dacă sunt nervoasă, chiar dacă spune prostii, chiar dacă pot lua amendă dacă o aude cineva pe stradă spunând aşa ceva.

“Zice că la început n-au fost bani, numai fiinţe şi obiecte nefinanţabile. Pe atunci trăiau şi bărbaţi şi femei în libertate. Bărbaţii le ajutau pe femei să facă copii, iar pe urmă femeile aveau grijă de copiii lor. Bărbaţii fabricau obiecte sau hrană şi o schimbau cu alte obiecte sau altă hrană. Şi, pentru că la un moment dat le era greu să găsească ceva de schimbat în momentul când vroiau să ofere ceva la schimb, au inventat banii, care spuneau cât valorează ceea ce tocmai au schimbat. Pe urmă, bărbaţii au fabricat din ce în ce mai multe obiecte, pe urma au făcut maşini, şi totul se vindea şi se cumpăra pe bani. Pe urmă oamenii au făcut maşini automate, pe urmă automate care fabricau alte automate, până când n-a mai fost nevoie ca oamenii să facă nimic, decât să numere şi să contabilizeze banii. Iar la asta femeile erau mult mai pricepute decât bărbaţii, aşa că femeile i-au închis pe bărbaţi la Azil şi acum îi folosesc doar pentru…”

Era – totuşi – prea mult.

“Încetează! Destul!”, am strigat. Larissa s-a cutremurat toată. I-au dat lacrimile, dar a continuat:

“Cecilia spune că există nişte bărbaţi ascunşi undeva şi că ei pilotează CZN-urile.”

“Larissa, mă doare capul. Te rog, încetează.”

CONTURI BLOCATE mă anunţă calculatoarea ori de câte ori mai vreau să-mi accesez vreunul.

Larissa plânge.

Calculatoarea mă anunţă că mi se va trimite o bonă. Anulez comanda. Sunt falită.

“Mamă… suspină Larissa… şi mai ştiu ceva…”

“…Pe noi două tot un bărbat ne-a făcut. Nu existăm decât în calculatoarea lui. Adică, suntem bani, aşa cum spui tu… Banii iubitei acelui bărbat, pentru că ea a cumpărat calculatoarea. El n-avea de unde. Este sărac lipit.”

“Destul.”

Cristian M. Teodorescu