Un vechi și bun prieten, tovarăș de suferință într-ale sefeului, cu talent și experiență, îmi scrie bărbătește într-o noapte: „Băi frate, ia zi, pe cine acoperiți voi cu concursul ăla de roman al lu’ seresefefe? Cine trebuie să iasă până la urmă?”
Unul din avantajele prieteniilor este și acela că poți întreba orice fără grijă că omul de care te-ai legat afectiv ți-ar trage o înjurătură. Îi răspund totuși cam iritat, întrebându-l la rândul meu ce l-a făcut să se gândească la așa ceva. Zice: ”Fin’că e prea frumos să fie …

Trecând epoca în care tinerii autori escaladau vitejește evereștii de răutate ai cenacliștilor acriți, iată că prospectartiștii rezervară cea mai recentă reuniune de la Observator unor bătrânei ai sefeului românesc, mai mult sau mai puțin simpatici, da’ de fițoși nu mă-ntrebați.
Cristian Tamaş deschizând balul
Deschise muzeul figurilor de ceară domnul ghid Cristian Tamaș, împingând în fața auditorilor două sarcofage cu inscripții dinainte de Potop și atenționări privind data de expirare a conținutului, mult depășită. Capacele se ridicară scârțâind sinistru și dinăuntru își făcură apariția, molfăindu-și textele printate printre caninii uzați (de …

Organizatorii CM de Fotbal au înregistrat vinerea trecută cele mai scăzute cote de interes, practic majoritatea covârșitoare a microbiștilor renunțând la plictisitoarele meciuri pentru a urmări cu sufletul la gură ședința cenaclului ProspectArt. Cu ochii în lacrimi, văzându-se ignorați, Cristiano Ronaldo și Messi au vizionat și ei, prin internet, palpitanta confruntare dintre selecționata Societății Române de Science Fiction & Fantasy și Canada – reprezentată prin scriitorul Costi Gurgu, acesta din urmă decis să-și adjudece toate punctele puse în joc.
Încă din minutul unu al întâlnirii, Cristian Tamaș a declanșat o rapidă …

Am fost încântat remarcând încântarea cu care prietena capricornk13 i-a remarcat pe Arkadi şi Boris Strugaţki. Fraţii ruşi sosiţi la ţanc în meandrele tinereţii pentru a-i contracara pe stresanţii fraţi Deca, mereu prezenţi pe drumurile mele, unde ne încăieram la propriu. „Fraţii Deca, Strugaţki, capricorn?” veţi zice. „Care-i treaba?” Treaba e că alde Deca, bătăuşi şi rakeţi de mici, pe vremea când nu se inventaseră rakeţii, aveau şi dânşii o carte de suflet, pe care şi-o pasau unul altuia, singura de pe pământ, de altfel, în mintea lor, care merita …

Şi din nou în atât de îndrăgitele tenebre ale Observatorului… Cu tot vântul rrreceee, care, în deplin acord cu legile lui Murphy, bate mereu dinspre locul de adunare, un număr mulţumitor de sefişti s-au încumetat, când nici nu făcuse bine ochi săptămâna, la cenaclul cu capace, unde – e bine (de) ştiut, intra cine vrea şi scapă cine poate. Fireşte, cei mai mulţi momiţi de prezenţa pe afiş a celebrului Mihai-Dan Pavelescu, şi de întrebarea ce însoţeşte orice legendă: există în carne şi oase, sau e doar imaginaţia noastră, care …

Când domnişoarele asistente de la Centrul Calderon încep să care scaune de colo-colo e semn bun că nu mai sunt locuri în sala de cenaclu (bine, uneori le mai rugăm noi să se plimbe cu mobilierul, ca să facem impresie). Multă lume vinerea trecută la ProspectArt, care a împlinit un anişor (ptiu şi eu, deşi la câtă lume face asta, greu să-i mai fie de deochi!) să-l audă live şi să pună mâna pe legendarul Ştefan Ghidoveanu, omul cu cea mai longevivă emisiune sefe europeană, traducătorul, criticul şi, cu voia …

…Dacă n-o fi murit deja. Încep cu un fleac personal: am preferat să scriu Utopia cu majusculă fiindcă am admirat-o întotdeauna ca fiind una dintre cele mai dificile construcţii literare. Între cauzele acestei dificultăţi identific deocamdată doar două, anume un handicap aparent insurmontabil în tărâmul plauzibilului şi o antipatie, uneori nici măcar disimulată, a cititorilor de science fiction şi fantasy, ca să nu mai vorbim de  ceilalţi… Cu toate că, fiindcă tot veni vorba, consumatorii de mare literatură manifestă adesea o indulgenţă pe care n-o regăsim la severii cititori specializaţi.
Mai …

Prin furtunoasele (ori ploioasele) şedinţe de cenaclu, şi recenziile diverselor texte, am avut ocazia să remarc, oarecum intrigat la început, apoi ceva mai liniştit – pe măsură ce constatările s-au coagulat sub forma şi dimensiunile unui fenomen – un soi de indulgenţă subînţeleasă cu privire la (ne)putinţa autorului de a prezenta o lucrare “curată”. De cele mai multe ori, comentariile se încing pe câmpul de bătălie al ideii, poveştii sau personajelor şi rămân acolo să pârjolescă tot ce se poate. Prea puţine opinii vizează efectiv acurateţea stilistică a textului cu …

Recunosc, alegerea titlului a fost determinată în bună parte de imaginea irezistibilă a cititorului scandalizat la vederea unei asemenea compoziţii. Dar, după ce partida de râs cu sughiţuri s-a încheiat, constat în spatele preţiozităţii prezenţa unor sentimente/stări/îndoieli cărora vreau să le dau glas şi pentru care titlul cu pricina îmi pare cum nu se poate mai onest…
Câte dintre frământările interioare, ce-ţi par esenţiale la un moment sau altul, la graniţa cu metafizicul, cu sublimul, nu se dovedesc în cele din urmă banalităţi ale unei vieţi banale, menite să işte cel …

Bravo 8 – Cmd.
Cmnc 52/2
20.11.87/18.10
Multiplicare – 0
001 Sven, ascultă, băiete… Situaţia se poate schimba radical dintr-un moment în altul.
002 Am aceeaşi impresie, domnule comandor. Adică toate datele… Din această dimineaţă, Numărul Trei a început să amenajeze adăposturi mai solide decât cele de până acum. Pare să se gândească la o aşezare stabilă.
003 Gudrun, fii cu ochii în patru. Ce s-a petrecut noaptea trecută va precipita lucrurile de-o să vă intre nădragii-n fund. Acum nu mai au de ales. Cel puţin din ce cunoaştem despre ei, de nişte ani încoace…
004 Da, …