Recunosc, alegerea titlului a fost determinată în bună parte de imaginea irezistibilă a cititorului scandalizat la vederea unei asemenea compoziţii. Dar, după ce partida de râs cu sughiţuri s-a încheiat, constat în spatele preţiozităţii prezenţa unor sentimente/stări/îndoieli cărora vreau să le dau glas şi pentru care titlul cu pricina îmi pare cum nu se poate mai onest…
Câte dintre frământările interioare, ce-ţi par esenţiale la un moment sau altul, la graniţa cu metafizicul, cu sublimul, nu se dovedesc în cele din urmă banalităţi ale unei vieţi banale, menite să işte cel …

Bravo 8 – Cmd.
Cmnc 52/2
20.11.87/18.10
Multiplicare – 0
001 Sven, ascultă, băiete… Situaţia se poate schimba radical dintr-un moment în altul.
002 Am aceeaşi impresie, domnule comandor. Adică toate datele… Din această dimineaţă, Numărul Trei a început să amenajeze adăposturi mai solide decât cele de până acum. Pare să se gândească la o aşezare stabilă.
003 Gudrun, fii cu ochii în patru. Ce s-a petrecut noaptea trecută va precipita lucrurile de-o să vă intre nădragii-n fund. Acum nu mai au de ales. Cel puţin din ce cunoaştem despre ei, de nişte ani încoace…
004 Da, …

Daniel Ayana, la groapa albei
O dată, demult de tot, am avut un câine… Era un câine mare şi bleg, cu ochii mereu pe jumătate închişi, cu fălcile căzute şi blana flocoasă. Când a murit l-am plâns cu toţii, Bruna, Leni şi cu mine, fiindcă ne obişnuiserăm cu respiraţia lui repede şi fierbinte, ne distra râgâind după mesele prea copioase, iar când ţi-era lumea mai dragă, ori erai prins cu treburi, venea şi te lingea pe cap sau în ureche… Chiar la o săptămână după ce ne părăsise, tot mai aşteptam …

Însemnările Petrei Ianthe
Studiul xeno-bio „Shake Hands”
LFSP 77 – Tanganyika
Data 08.14.087
001 De departe fenomenul cel mai spectaculos carel oferă evoluţia unei „mâini” este cel al maternităţi programate repetitive (MPR).
002 Când judecătorul decide că femela trebuie să dea viaţă unui copil, aceasta nu este urmarea unei necesităţi a grupului. „Comanda” vine din vârful unei ierarhi încă insuficient descifrate, care nu face obiectul acestei specialităţi. Tatăl este specificat în mod explicit, fincă scopul este acela de a reproduce caracteristici genetice de care „mâna” are nevoie.
003 Odată sarcina instalată, ea progreseaază rapid, …

Este posibil ca în articolul de faţă să mai scap prin bălăriile vorbelor mari, lucru pentru care îmi cer scuze. Este posibil de asemenea ca textul însuşi să pară mai degrabă un soi de confesiune, şi nu ceea ce se aşteaptă îndeobşte de la un editorial. Dublez numărul scuzelor…
Am recitit precedentele editoriale ale prietenului şi colegului Liviu Radu şi, mărturisesc, am încercat sentimentul şcolarului de la ţară, care n-are condiţiile şi know-how-ul celui de la oraş. ”Un autor român de literatură SF nu va reuşi aproape niciodată să scrie texte …

La 6.15 a.m., un cercetaş mă scoase pe poarta vestică a taberei şi porni cu peste o sută de kilometri la oră. Ierburi de tot felul zburau în trombă de sub perna de aer, făcându-ne să semănăm cu o tornadă în miniatură. Le-am repetat piloţilor coordonatele văgăunii în care trebuia să ajungem, iar ei clătinară din cap sincronizaţi, indulgenţi ca doi tineri cumsecade care trebuie să ducă un boşorog la plimbare prin parc. M-am lăsat pe spătarul fotoliului şi am conectat translatorul, hotărât să-mi completez cunoştinţele de taiană o dată cu somnul de dimineaţă. Frânturi de vise mi-au dat târcoale, dar nimic coerent nu s-a închegat din aceste fantasme. Şi, din cauza beţiilor recente, câteva cuvinte taiene mi s-au întipărit în memorie incorect.

M-am trezit buimac. Unul dintre piloţi mă scutura cu blândeţe.

- Ajungem în zece minute, dom’ profesor…

Peisajul se schimbase radical. Locul stepei fusese luat de lunca fluviului Taisa. Goneam în întâmpinarea undelor mâloase, galbene, iar pe celălalt mal alternau dealuri şi văi înguste.

- Uite! făcu pilotul.

Dinaintea cercetaşului fugea un stol mare de păsări tai, răsărit de nicăieri, zece, poate cincisprezece mii de făpturi brun-cenuşii, alergând toate în aceeaşi direcţie. A trebuit să încetinim, fiindcă protejatele soarelui Aldan nu-şi schimbau direcţia, şi în doar câteva secunde ne-am aflat în mijlocul stolului…

Se ia un autor aflat la primele sale texte şi prin şiretenii specifice (zâmbete, bătăi pe umăr, o laudă-două, că nu ne doare gura) este dus la o şedinţă de cenaclu, pentru a citi din opera proprie. Lectorul lecturează, ascultătorii ascultă. Cei prezenţi fac o serie de comentarii pe marginea textului, unele mai favorabile, altele mai veninoase, toate însă – este asigurat autorul, spre binele lui şi al lucrării. Autorul însuşi îşi notează febril (în minte, căci să scoată acum, tam-nesam, un carneţel şi-un pix ar da rău în ochii acestor domni pe care-i admiră) toate observaţiile. O dată ajuns acasă, va încerca, sau nu, să rescrie proza cu pricina, conform îndemnurilor (sau chiar ghionţilor)…

„La mijlocul de drum al vieţii noastre
m-am fost găsit într-o pădure-adâncă
pierdusem drumul drept prin văi sihastre”.
(Dante, Infernul)

…În ultima decadă a secolului, companiile au trecut la redistribuirea lumilor noi, preluând definitiv controlul politico-administrativ al zonelor de interes. A fost un proces dificil, marcat de tensiuni şi conflicte, care au scris una dintre cele mai sumbre pagini ale istoriei moderne. Analiştii o numesc „deceniul însângerat”, dar, desigur, ei nu se referă la sângele companiilor…
O dată ratificat Acordul de la Verde Pianura, dispărea orice barieră între interesele corporatiste şi …

O dezamăgire, spune Paul Cernat într-un articol din Observator Cultural (481) despre “Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu.
În revista Cultura (230), Mihai Iovănel prezintă două volume SF: “Adrenergic!” al lui Sebastian A. Corn şi “Rock me Adolf” al lui Silviu Genescu.
Tot în revista Cultura (230), Cătălin Olaru se întreabă dacă există Terminator după Schwartzie?
Cătălin Sturza, în schimb, ne povesteşte despre Sacrificiul vraciului al lui Joseph Delaney . Tot în Cultura (230).
Later edit: Mihai Iovănel ne mai face o surpriză plăcută, unde în altă parte decât pe blogul revistei Cultura. De data aceasta ne vorbeşte despre Basmele Geostaţionare ale lui Dănuţ Ungureanu.

O nouă întîlnire a cenaclului ProspectArt, la Observatorul Astronomic din blvd. Lascăr Catargiu 21. Se pare că va fi o şedinţă interesantă, având în vedere faptul că s-au anunţat cu texte trei dintre membrii cenaclului. Dragoş C. Butuzea va prezenta un eseu care va căuta să creioneze un tipar al aşteptărilor pe care le are un consumator obişnuit de science-fiction. Cristian M. Teodorescu şi, probabil, Dănuţ Ungureanu vor fi prezenţi cu câte o proză în primă audiţie. Toate aceste lucruri prefigurează o seară de excepţie pentru iubitorii de science-fiction, aşa …