1. Poveste slabă
Ultima mea povestire se încheia astfel:
M-am trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară, în ciripit de păsărele din cireşul proaspăt înflorit din faţa blocului nostru recent renovat. M-am întins până ce mi-au trosnit oasele mele bătrâne de patruzeci şi trei de ani, după care, spălându-mă pe dinţi, am realizat ce se întâmplase în urmă cu o zi. Mă cuprinse un început de regret pentru cele ce făcusem, însă pe loc (în timp ce-mi clăteam gura) mi-am amintit de toţi acei ani de îndoieli şi incertitudini, despre cât de clar …

1. De ce iubim femeile? Sunt frumoase, sprintene şi spirituale; puternice şi sensibile, se prăbuşesc atunci când te aştepţi mai puţin şi se ridică atunci când te aştepţi şi mai puţin.
Ségolène este înaltă şi blondă. Seamănă cu mai toate fetele din generaţia ei, exceptându-le pe cele care nu sunt înalte şi blonde, şi care sunt fie înalte şi brunete, fie înalte şi roşcate. Ségolène are ochii mari, verzi, privind încruntaţi ecranul bleumarin. Ségolène are mâinile fine, manichiură recentă şi fosforescentă; una din mâini strânge joystick-ul, iar cealaltă bâjbâie deasupra tastaturii.
“Ultima …

Din zorii feminităţii, din vremuri amemoriale, femeile şi-au pus întrebarea pe care mi-a pus-o alaltăieri fetiţa mea în vârstă de douăzeci de ani: “Mamă, ce sunt banii? De unde ne vin ei?” Şi stiu, cele mai multe mame dau acestor întrebări instinctiv răspunsul că “pe bani i-a făcut Domina, ca să ne îndestuleze pe noi, fiicele Ei”, însă eu mă consider o femeie ambiţioasă şi n-aş vrea ca fetiţa mea să cadă atât de timpuriu în obscurantism. A trebuit să-mi imaginez pentru ea un răspuns documentat, contabil şi totuşi pe puterea ei de înţelegere – şi iată, astfel a pornit ideea lucrării de faţă.

Fetiţa mea abia dacă ştie să citească sau să tasteze, însă are deja noţiunea a ceea ce este un cont, ştie şi că sunt de mai multe feluri şi că în conturile acestea, ca în niste vârtejuri, se adună sau se evaporă banii, constituenta fundamentală a Monetariei. Ştie sau intuieşte cum conturile se pot transforma din unele în altele, cum ponderea lor este variabilă, cum se contopesc sau se resping. M-a urmărit adesea la calculatoare cum supravegheam încordată frământarea câte unui cont nebulos din care nu ştiam ce sume vor erupe, sau evoluţiile bursiere ale unor fonduri (care, de fapt, sunt tot sisteme de conturi), dictate de voinţa nu-se-ştie-cui. Stiu şi că foarte multe femei care se ocupă cu aceste observaţii şi monitorizări sunt departe de a intui ceea ce se petrece şi că, neavând pregătirea contabilă necesară, nu fac decât să îngâne “Mama noastră” atunci când conturile lor se evaporă sau când acţiunile lor scad periculos de mult.

Contabilitatea primară ne învaţă că “banul este structura ultimă, imuabilă a Finanţei”, ne învaţă şi de cuantificarea sumelor de bani, învăţăm şi legile fundamentale ale Contabilităţii, interacţiunile fundamentale între conturi şi bani, între bani şi bani, şi între conturi şi conturi. Atunci aflăm şi legităţile pe baza cărora este structurată întreaga Finanţă şi pe baza cărora – în principiu – putem prevedea orice, de la evoluţia simplă a unei tranzacţii bugetare de tipul înainte-înapoi-şi-tot-pe-loc, până la structuri complicate cum ar fi marile edificii contabile ale contemporaneităţii: Cele Douăsprezece Megalotrusturi, Casa de Asigurări, Riscuri şi Prognoze de Stat, Ministerul Finanţelor Publice şi Nepublice. Aşa că am pornit să-i explic fetiţei mele care sunt legile fundamentale ale Contabilităţii. Şi i-am explicat că Mama noastră, sau Domina, nu stă să urmărească fiecare cont sau tranzacţie bursieră, aşa cum facem noi, deoarece ar fi o ocupaţie prea plictisitoare pentru Marea Doamnă a Monetariei; S-a mulţumit aşadar cu stabilirea unor legi imuabile ale Finanţei şi de acum poate dormi liniştită, pentru că lucrurile curg de la sine aşa cum a fost dat.

O nouă întîlnire a cenaclului ProspectArt, la Observatorul Astronomic din blvd. Lascăr Catargiu 21. Se pare că va fi o şedinţă interesantă, având în vedere faptul că s-au anunţat cu texte trei dintre membrii cenaclului. Dragoş C. Butuzea va prezenta un eseu care va căuta să creioneze un tipar al aşteptărilor pe care le are un consumator obişnuit de science-fiction. Cristian M. Teodorescu şi, probabil, Dănuţ Ungureanu vor fi prezenţi cu câte o proză în primă audiţie. Toate aceste lucruri prefigurează o seară de excepţie pentru iubitorii de science-fiction, aşa …

Chemaţi-o pe soţia mortului, spuse Doctorul, năduşit. Apoi îşi trase masca pe faţă şi închise după el uşa salonului. Asistenta Trei îşi tropăi tocurile pe podeaua sălii de aşteptare.
- Doamna Teodorescu!… Doamna Teodoreeescuu!… strigă Asistenta cu o voce stridentă. Peste Spitalul Universitar XI se lăsa seara, ceaţa şi smogul Bucureştiului. De ceva vreme, gazele de eşapament aveau un miros pătrunzător, organic, greu de definit.
- Doamna Teodoreeeescuu!…
Doamna Teodorescu era o mică bătrânică, oarecum cochetă şi cu un ochi de sticlă. Ieşea cu un aer aiurit din toaleta bărbaţilor.
- Veniţi puţin!
- A… …