Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “(c) Vlad Darius Crăciun – Plângi, Majestate”.
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Unde este povestea? Filozofeala nu tine loc de plot, personaje, conflict, etc. Vorba aia de creatie narativa, show don’t tell.
Ca idee seamana putin cu “Regele moare”, un Ionesco retrograd asa, romantic…
Scrisul este curat, lucru de apreciat…dar nu salveaza un text slab, de umplutura.
Draga Felix, ai dreptate, nu e “Star Trek”, nu are acea aventura ieftina care place unora. Dar mie imi place textul, asa cum este. Si nu marsez pe ideea ca oricine care-si prezinta “vigilent” parerea despre textele altora ca-s “de umplutura” are dreptate. Stii vorba aceea cu vulpea si strugurii, la care fac aluzie. Hai sa vedem ca scrii mai bine, si pe urma iti creditam si opiniile “critice”.
Domnule Lenghel, cred ca e a treia oara cand mi se atrage atentia ca n-ar trebui sa comentez pentru ca “scriu”/”am castigat nus’ ce premiu”…argumentele astea sunt ab hominem. E irelevanta persoana mea in contextul asta…
Ca sa am dreptul sa comentez un text trebuie neaparat sa scriu mai bine sau mai prost decat autorul? Trebuie sa fiu o autoritate?
Nu, cand ma uit peste o povestire, sunt doar un cititor, nu critic, nu altceva. Un consumator, daca vreti.
Sunt doar unul din multime care a avut curiozitatea sa se uite peste un text si care a vrut sa isi dea si cu parerea (sincer, fara amabilitati si alte chestii de fatada) despre text(nu despre autor).
Eu nu mi-am postat parerea “vigilent” pentru ca nu am niciun fel de interes.
Domnule Tzele, nu ma intereseaza deloc legatura intre comentarii si eventuale premii si certificari ale celor care posteaza. Deci inceputul argumentatiei dv. mi se pare fara obiect. Sunt interesat de mentinerea unui anumit nivel al limbajului critic. Dumneata afirmi, fara a prezenta nicio justificare, despre un text cum car ar fi slab, de umplutura. De aceea, pe viitor, sugerez abordarea argumentata a demersului critic, in defavoarea desfiintarii ad-hoc, fara drept de apel, asa cum reiese din comentariul dv. de mai devreme.
Cat despre pozitia de cititor, nu vad cum se poate aborda comentariul altfel decat cu minima amabilitate si politete. Sincer, personal nu sunt interesat de alternative.
“Hai sa vedem ca scrii mai bine, si pe urma iti creditam si opiniile “critice”.”
“Domnule Tzele, nu ma intereseaza deloc legatura intre comentarii si eventuale premii si certificari ale celor care posteaza.”
Asta zic…
Nu vad unde am jignit in comentariul meu. Am facut o observatie, anume ca textul de fata este de umplutura. Nu am demolat nimic, textul inca este aici…doar am comentat.
Domnule Tzele, am remarcat participarea la concursul Helion. Te asigur ca nu am avut ocazia sa citesc textele cu care ai concurat. Drept urmare imi limitez aprobarea sau dezaprobarea privind premiile pe care le mentionezi. Am avut ocazia sa parcurg alte texte. Si daca totusi publicul cititor a avut moderatia cuvenita in aprecieri privind acele texte prezente chiar aici pe site, avem pretentia ca aceeasi moderatie sa se regaseasca si in aprecierile dumitale.
Eu m-am folosit de exemplul cu Helion(am comentat un text mai demult pe alt sait si am primit ca raspuns ceva de genul “pai da, dar nu pot scrie la nivelul unui laureat Helion momentan”) doar pentru a va indica modul in care se raspunde la o parere care nu gadila urechile cum trebuie. Adica se folosesc argumente de genul “pai scrie tu ceva mai bun daca esti in stare” sau “bine ma, arogantule, ai castigat si tu un premiu si acum vii si iti dai talente!” Acum vad ca si dumneavoastra aveti acelasi tip de argumentare “Domnule Tzele, am remarcat participarea la concursul Helion.”
Ma repet, e IRELEVANT faptul ca am participat la un concurs si ca scriu in subsolul acestei pagini. Pe pagina asta statusul meu este de cititor, atat.
Eu doar am scris o parere sincera, fara calofilii despre o povestire. Nu am jignit autorul, doar am spus ce cred despre text, fara menajamente. Apropo de argumente, nu este chiar atat de greu sa demonstrez ca textul de fata este de umplutura…nu prea are a face cu sefeul si revista de fata este una dedicata fenomenului so…
Ca sa nu mai lungim vorba…eu doar incercam sa spun ca, in ceea ce priveste comentariile si parerile nu exista autoritate. E fix ca la fotbal Si pentru asta este casuta de comentarii, nu?
Am tot dreptul din lume, ca cititor, sa spun ce mi se pare despre un text. Povestile-s facute in primul rand pentru cititori, mai putin pentru critici, adulatori sau castigatori de concursuri.
NU, departe de mine sa am acelasi tip de argumentare. Eu argumentez altfel. Nu am avut in intentie sa ma folosesc de concursuri sau altceva, si nici nu stiam de comentariul citat. Sustineam totusi o anume moderatie in aprecieri, pentru ca fiecare din noi avem sensibilitatile proprii, si nu se poate sti cand, un cuvant poate fi interpretat altfel decat a fost in intentie. In rest, polemica – o ador.
Si de aceea sper ca vor fi si alte opinii pro sau contra.
PS. Profilul nu este doar SF, so…
Dragilor,
Il inteleg pe colegul Felix.
Dupa ce ti-ai pierdut 16-17 minute din viata – si asa, scurtisima – ca sa parcurgi textul de mai sus si sa ramai cu 0 biti de informatie chiar ca-ti vine sa-ti versi naduful in cateva randuri bine simtite. Indiferent cat de bun scrib esti tu in persoana.
Mie C.T. Popescu acum circa 25 ani mi-a zis ca sunt “zero” texte care ulterior s-au dovedit a nu fi chiar nule (e.g. Orasul din ceata). Si nu mi-am bagat unghia in gat, n-am facut depresie majora ireversibila, nici n-am devenit criminal.
“Plangi, majestate” este o cauza pierduta, dupa parerea mea.
Adresandu-ma publicului larg, prozele sf sau f nu sunt numai cele labirintice, care dau dureri de cap pana si neuronilor dopati, ci si cele simple, usor de inteles, cu idei cristaline, dar nemuritoare. Nu sustin ca proza de fata ar face parte dintr-una sau din cealalta categorie, ci doar ca apreciez structura clara, si scriitura curata. As recomanda o mai mare integrare in imagistica sf sau f prin motivarea fictionala a perenitatii eroului, dar sugestiile cuprinse in text, mie imi sunt de-ajuns.
Am citit cu interes “polemica” şi, dacă văd că nu-s singurul cu părere şuie, voi îndrăzni să mă pronunţ.
Din păcate textul nu depăşeşte (nici acum) un nivel şcolăresc şi nu cred că mai e cazul să se accepte simplismul. Şi nu depăşeşte nivelul amintit nici ca expresie, nici ca tehnică literară, nici ca tematică abordată. La nivel ideatic textul suferă cumplit. Un cititor cât de cât avizat s-ar aştepta ca un rege/zeu sau ce-o fi el să depăşească judecăţi simpliste (nicidecum simple, ar fi fost totuşi o reuşită) ca aruncatul pietrei, muşcătura de câine ori nerecunoştinţa. Astea sunt “ieftineli”, concepte copilăreşti nu… zeeşti, un discurs foarte fragil vădind imposibilitatea de a accede la viziune, de a conferi textului nivelul unei meditaţii cât de cât elevate. De rege!
Se vrea un solilocviu, dar, din păcate, avem la tot pasul mostre de scriere puerilă, insonsistentă, ce denotă şi trimite spre confuzie: “A te uita pe tine însuţi”, “să fugi până nu mai rămâne nimic”, “sunt prea obosit pentru asemenea clişee”, “am privit din când în când în jurul meu. Am văzut şi oameni”(!?), “să lase mintea să urle”, tot episodul acela haotic despre “case-cu-vase”, farfurii sparte, trântite, plătite şi hodoronc-tronc: “civilizaţie, democraţie”. Sau moartea cu m mic, Moartea cu M mare… o miză falsă, nesusţinută conceptual. “Oameni prinşi între zgomot şi tăcere” este hilar. Apoi paragrafele de la “femeia frumoasă/ îmi cere un foc” cad în banal rău de tot.
Aşadar un text foarte slab conceptual, excurs fără profunzime, dar şi fără orizont, iar, după atâtea nereuşite, finalul, care se vrea “apoteotic”, e de-a dreptul jenant: “vreau să fiu om”. De acord, e simplu, dar e simplu rău de tot.
Dacă dorim “contra-exemple” luăm un Hamlet, orice pagină din “Citadela” lui Exupery, “Alchimistul” lui Coelho dacă vrem contemporan, Volkoff “Despre rege”, “Solilocviile” lui Eliade, nu ştiu, habar n-am, luăm orice jurnal de scriitor pentru a ne face o imagine de zona în care se mişcă ideile de acet fel, iar prin comparaţie, chiar diminuând pretenţiile la vreo 30 de procente, realizăm derizoriul de aici.
Îmi cer scuze pentru severitate, ştiu că se va interpreta în fel şi chip, nu sunt eu apărătorul literaturii, mai mult ca sigur mi-am dat foc la valiză, dar pentru ca SF&F-ul (dacă textul de faţă e considerat aşa ceva, sper că nu) să-şi păstreze integritatea, cred că are nevoie de o minimă decenţă şi probitate. Altfel “nu poţi ieşi în lume” şi ar fi păcat de iniţiativa care ne-a adus aici.
un text modest, de atmosfera. din pacate… nu una SF.