Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “Liviu Radu – Margarita”.
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Multumim, Maestre, pentru o noua povestire daruita noua, cititorilor! Şi la multi ani (putin in avans)!
Un text remarcabil care l-ar impresiona şi pe Bulgakov.
Multumim pentru povestire, Liviu ! Absolut savuroasa !
La multi ani, multa sanatate si spor la scris !
La multi ani, draga Liviu, si cat mai multe carti, pe care sa le barfim amandoi peste doua-trei decenii…
Multumesc tuturor pentru urari
La Multi Ani, Liviu!
Acum, la “cestiune”:
1. Ai folosit cuvantul “excroc” si derivatele lui. Titulatura oficiala este “escroc”, se poate folosi “excroc” atunci cand vrem sa punem in evidenta diletantismul unui personaj. Poate ca era bine sa folosesti ambii termeni, in functie de persoana care vorbeste.
2. Povestea se leaga extrem de bine in prima jumatate; insa mi se pare ca derapeaza in cea de-a doua. Par sa fie doua piese de puzzle care nu se imbina intre ele, dar pe care jucatorul le-a fortat totusi sa stea impreuna. Atentie, n-am zis ca a doua parte ar fi literatura slaba, insa chiar nu se potriveste cu prima; este cu totul alt registru.
3. Aluziile cu 666, dracul, Faust etc. sunt cam uzitate, cel putin asa mi se pare. Mi-a placut trimiterea spre piesa lui Bulgakov “Inima de caine”, insa nu prea are legatura cu restul, cel putin eu n-o vad.
Pe ansamblu; este un material extrem de bun, dar ar trebui umblat putin la registri, ca sa poata fi salvat. Fie introducem elementele de fantastic-absurd in prima parte (cea realista), fie mai indulcim derapajele in cea de-a doua. Pot emerge si o multime de alte idei, de exemplu:
a) targul se face cu Dumnezeu, nu cu diavolul;
b) Mihail poate supralicita oferta, adaugand si renuntarea la inspiratia artistica in schimbul tineretii;
c) iar Margareta poate supralicita oferind tineretea ei, de exemplu.
Si ce-ar fi daca, la sfarsit, Lucifer sau Dumnezeu ar da satisfactie ambelor cereri simultan?
Final: Mihail agata pitipoance si asculta manele, Margarita _ batrana, acum – citeste si reciteste cartile lui; din care el nu va mai scrie niciodata…
Draga Cristi, multumesc pentru urari. Probabil ca am exagerat cu excroc, poate ca ar fi fost mai bine daca acar unul dintre personaje spunea escroc (dar n-am stiut care, pentru ca nici reporterul nu-i mai breaz decat ceilalti). In rest, observatii interesante, dar care tin de gust (eu am vrut sa aduc un omagiu lui Bulgakov si doar atat). Oricum, vad ca povestea te-a prins, din moment cete gandesti si la alte variante.
Domnul Liviu Radu este un autor destul de respectabil, autor a 16 volume din cate am inteles, deci voi sari peste introduceri, toata lumea se pare ca stie cine este. Firul epic al acestei povestiri derapeaza rau dupa aventura lui Moliar cu Margarita. O introducere serioasa, cu implicatii sentimentale, cu romantism, care te tine cu sufletul la gura, iar mai apoi o tematica ce tine mai mult de fantasy sau de desene animate. Faza cu vandutul sufletului am mai intalnit-o si intr-o povestire recenta a Stefaniei C., folosirea cifrei 666 si a camerei este fortata (catifele si decoruri a la Twin Peaks, sa nu mai zic de celebra camera a lui King), introducerea lui Lucifer in context brusca si tardiva. Se vede ca autorul are o mana experimentata cand vine vorba de detalii dar firul epic, repet, lasa de dorit. Este foarte greu sa ramai cu o imagine clara la sfarsitul povestirii, stai si te intrebi de ce autorul s-a complicat inutil, de ce n-a insistat pe sentimente si pe o subtila schimbare de registru. Pare ca isi pierde seriozitatea si interesul pentru povestea initiala, introductiva, si se forteaza incercand sa improvizeze pe parcurs. Oricum felicitari pentru imaginatie si stilul de a scrie, sunt foarte putine greseli gramaticale, foarte putine litere lipsa si doar cateva excrocherii. Tinand cont, totusi, ca avem de-a face cu un autor experimentat, ne asteptam mai mult de la domnia sa.
[...] consider părtinitoare observaţiile domnului Despina? Să facem o comparaţie doar cu povestirea „Margarita”, de Liviu Radu, căreia domnia-sa îi menţionează în erată zece erori (toate de tastare şi cu [...]