Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “(c) Victor Drăghicescu – Satelitiştii”.
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
I
Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
A star is born…
Dezvoltarea temei mi se pare prost controlată şi se clădeşte pe o frustrare gestionată cu stângăcie din punct de vedere estetic. Miza e mică, de conjuctură, de partizanat, aş spune de clasă socială, un soi de marxism ieftin (al viitorului dacă doriţi). Nu prea trezeşte interes, detaliile, “introspecţiile” sunt ori inutile, ori neputincioase.
Partea bună e că pe alocuri are umor, dar episoadele se sting repede şi se pierd în încâlcituri stilistice ori logice care îngreunează desfăşurarea narativă. Nu neg că ar putea fi interesant pentru un economist, politician, ideolog fanatic şi chiţibuşar, habar n-am, însă mie mi s-a părut greoi şi plictisitor, un text pe care l-am abandonat de vreo 4 ori, dar acum mi-am luat avânt şi am ajuns aproape de jumătate. Poate că se salvează în a doua parte, dar m-a pierdut iremediabil pe drum.
Avertismentul de la final ar fi fost util la inceput. Nu toata lumea are chef sau timp sa citeasca un text de asemenea dimensiuni de mai multe ori. Si e pacat, fiindca avem de-a face cu o pepita intr-un bulgare de steril. Pentru autor: as schimba titlul; singurul lucru care m-a determinat sa ma apuc de lectura a fost comentariul lui Mircea Coman. Si inca ceva, de data asta pentru admin: nu-i pacat ca un text cu potential sa fie viciat de lipsa oricarei urme de corectura?
Aha, deci e un text cu potential. Si a fost corectat, suficient de mult ca sa nu diminueze valoarea textului si suficient de putin ca sa nu dea o falsa impresie despre valoarea autorului. Totusi Bear, e vorba de un text in concurs.
Bineinteles ca e un text cu potential, altfel nu ajungeam sa citesc avertismentul. Dupa 17 ani de munca de redactare si editare, ajungi sa iti dai seama de un text cu potential dupa cel mult o pagina, doua.
Sint curios, cum anume alegi ce anume corectezi si ce nu? Chiar daca e un text in concurs, e musai sa-i faci o corectura completa, din respect pentru cei care vor incerca sa il citeasca. O CORECTURA nu o REDACTARE. Daca sesizezi diferenta.
e musai ca autorul sa revina si sa “strecoare” textul. are in el fenomenal de multe amanunte care nu ajuta, nu omogenizeaza, nu implinesc ideea centrala. desigur, mai sunt si alte modificari ce trebuie facute… intrucat instrumentele se deterioreaza mult mai repede decat se prezinta in text – in cazul unei caderi in Soare. nu mai e nevoie de cineva care sa strice satelitii, nu mai zic ca acest proces termina tot viul mai repede decat orice sinucidere sau executie – fie ea si “in masa”. sau ca retelele globale nu mai au suportul necesar.
ramanem cu o prezentare trunchiata si copilaroasa a acestor efecte.
DAR: nu este foarte greu de modificat, insa este migalos.
ideea este SF (unul din sfera economiei, mai mult) iar complexitatea textului e doar aparenta, fiind fortata de foarte multe insertii care nu adauga, ci mai mult scad valoarea textului.
a fost aruncat in concurs prea devreme. e prea necitit de prieteni doritori sa atraga atentia asupra problemelor lui.
mare pacat… o sa dau 4 stelute… desi realizarea lui e de maxim doua, in momentul asta!
trebuie rescris, pur si simplu!
bafta si forta de munca – sa poti face asta!
Bear, am lucrat cu redactori pe vremea cand o redactare facea diferenta. Stiu ce vrei sa spui. Dar nu as incerca tocmai acum sa spun ce corectez. E suficient ca autorul poate face diferenta. As lasa luminile reflectoarelor pe el
Ben, textul arei idei curajoase, nu foarte verificate – e drept, dar plauzibile intr-un text SF. Satelitii trebuiau neutralizati in timp util ca cineva sa poata scapa. Se pot face foarte multe pe text sau pe langa text, dar nu despre asta discutam. E un text de debut absolut, si e foarte bun, in aceste conditii.
@eugen “… textul arei idei curajoase, nu foarte verificate…”
asta e scuza? sa fim seriosi, nu e concurs de curaj, nu?
ca daca da… povestim ce-am pescuit… fara sa uploadam poze.
debutul absolut al catorva dintre cititorii de pe aici… n-a fost rau deloc, deci suntem obisnuiti si cu asa ceva!
textul asta trebuie muncit.
crunt!
Calin, un singur comentariu la comentariul tau, pe care singur ti-l demontezi: cum de esti sigur cum e si care e miza, daca nu ai citit decat jumate?
Ben, nu e scuza. Cautand peste tot scuze care sa acuze, incepi sa exagerezi, si treptat n-o sa te mai bage lumea in seama.
Povestirile pescaresti si vanatoresti au farmecul lor, si nimeni nu cere poze. Cel putin asta am remarcat la Sadoveanu.
@eugen “…Ben, nu e scuza. Cautand peste tot scuze care sa acuze, incepi sa exagerezi, si treptat n-o sa te mai bage lumea in seama.”
asa, ma temeam ca la un concurs pot fi admise acest gen de scuze!
pai, atunci e ok… si autorul poate tine cont de sugestii.
Dl. Eugen, nu văd nicio autodemontare acolo. Argumentele le-am spus (şi am folosit eufemisme, n-am vrut să fiu prea acid tocmai de sărbători), nu mai repet. Miza nu vine la ceaiul de după, ea se adulmecă, ar trebui să plutească în aer. Consider prea slab textul pentru a mai pierde timpul cu el. Llosa nu s-ar fi luat chiar cu mâinile de cap, e mult prea stilat, dar cred că ar fi zâmbit cu îngăduinţă (îi recomand cu căldură autorului “Scrisorile către un tânăr romancier” sau măcar ce spune Aliette de Boddard aici pe site).
Pe de altă parte mi-e limpede că între concepţiile noastre despre ce înseamnă literatura e o mare deosebire, până la urmă e bine asta, dar, după mine, încurajând astfel de texte nu e de mirare că literatura de calitate e un tren pierdut pentru SF. Bineînţeles că simţul estetic e subiectiv, dar nu cred că ar strica ceva mai multă rigoare, dacă se vrea un concurs serios. În ce mă priveşte, a fost instructiv şi promit să nu mai deranjez atât de mult.
Domnule Samarghitan, daca vroiati sa subliniati distantarea nu trebuia sa folositi o formula nepotrivita de adresare. Sau a fost cu intentie?
In primul rand, pentru a comenta un text, e recomandabila taria de a-l duce pana la capat. Altfel, nu vad ce consistenta ar avea argumentele. Chiar daca miza ar putea sa pluteasca in aer…
Ma bucur ca sunteti la un astfel de nivel incat Llosa sa nu va refuze in a evalua textele alaturi de dv., macar ipotetic, şi inteleg aversiunea fata de eventualii colegi de breasla, care merita sau nu merita o sansa. Dar conceptiile noastre, despre orice, chiar nu intra in discutie.
Presupun ca ati invatat cum sa jonglati cu persiflarea si ironia (deloc fina) astfel incat sa nu ramaneti dator nimanui. Felicitari, sunteti pe drumul cel bun.
[...] celei de-a patra povestiri, „Satelitiştii”, mi-a părut, la prima vedere, unul nu tocmai… puternic. Pe parcursul lecturii, în ciuda [...]
“Concluzia mea în privinţa povestirii aci în discuţie este că, în ciuda neajunsurilor menţionate, mi-a lăsat o impresia aproape la fel de consistentă ca şi „Suspendaţi într-o rază de soare”, de Ben Ami. Păcat că astfel de texte apar (culmea coincidenţei! verificaţi datele!) la un an o dată. ”
Mircea Coman