Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “Privind prin celălalt capăt al lunetei”.
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Ultimul paragraf e o contradictie, Liviu. Cititorii obisnuiti “care nu sunt fani” nu vor cumpara suficient SF ca genul in sine sa prospere.
totuşi editorialul de la care s-a pornit mă îndoiesc că se referea la scăpările încăpăţînate care sînt detalii relativ rare în text. poate mă înşel. impresia mea a fost că el s-a referit pe de o parte la lipsa de respect a autorului obişnuit să-şi lanseze entuziast textele la prima mînă – hai, la mîna unu-virgulă-cinci -, iar pe de altă parte la chestiunea insuficientei cunoaşteri a limbii (gramatică, sensul cuvintelor), care îl handicapează pe un autor din start (îi împiedică accesul la un nivel superior al stilului personal şi uneori îi compromite inteligibilitatea); pentru a doua am avut chiar un exemplu on the fly
– al scriitorului care nu a înţeles un comentariu şi a dat vina pe comentator că e ambiguu, cînd, dacă ar fi cunoscut regulile gramaticale, ar fi putut înţelege bine-mersi mesajul. în fond, raţiunea de a fi a gramaticii e să uniformizeze o limbă astfel încît ea să poată fi înţeleasă cît mai clar de toţi comunicatorii şi receptorii ei.
(mai e şi o a treia problemă: un scriitor „vitezist“, lipsit de răbdarea de a-şi piguli textul, e implicit susceptibil de a nu avea răbdarea să mediteze nici la alte aspecte, mult mai vizibile, ale textului pe care îl propune.)
în consecinţă, părerea mea este că în locul conjuncţiei adversative de la începutul editorialului ar sta mai bine locuţiunea „de asemenea“, de vreme ce avem parte de informaţii care nu modifică, nu se opun, ci doar se adaugă.
desigur, mai e şi varianta în care n-am înţeles eu bine editorialul anterior.
Da, intr-acolo bateam, insa recunosc ca, desi am gandit-o, m-am sfiit sa vorbesc despre lipsa de respect…
pentru că îţi e proprie o anume fineţe a comunicării.
una peste cealalta, cred ca dupa un timp orice scriitor isi formeaza o rutina, textul incepe sa curga de la sine, erorile devin din ce in ce mai putine si mai nesemificative. Asta in cazul ca scriitorul isi verifica constant textul pentru ca, cel putin in cazul meu, am observat ca de cele mai multe ori greselile se repeta in texte diferite. Pana la urma e vorba de, asa cum spunea d-l Danut Ungureanu, despre dragostea scriitorului fata de textul sau. Si, ca in toate lucrurile, trebuie pastrat in primul rand un echilibru pentru ca extremele conduc de obicei pe un drum gresit.
Danut, “recunosc ca”?