Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “Nouăzeci la sută”.
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Din perspectiva mea o carte, ca, de fapt, orice altceva de pe lumea asta (pornind de la obiecte si pana la trairi), nu este niciodata buna sau proasta. Ea ma ajuta sau nu, ma face sa evoluez cumva sau ma arunca in hau, imi sustine opiniile sau mi le combate, ma inchide sau ma rascoleste, pe scurt: ma amageste sau ma dezamageste. Important este sa descoperim (sau nu) valoarea din ele de care avem la un moment dat nevoie si care se poate adauga (sau nu) valorilor deja asimilate (sau le poate chiar inlocui). Este o discutie lunga si fara vreo sansa de epuizare. Un exemplu pe care il voi da este cartea unui amic comun, “Asteptand-o pe Sara”, despre care n-am avut nici o parere (sau chiar am avut o umbra de respingere) pana la un moment dat, cand efectul re-lecturarii (si revelatia personala) a fost destul de devastator. Sau carti considerate DE CATRE MINE mediocre, in care am descoperit si bucatele geniale, importante sau utile.
@Mugur -mai bine zis de atit nu se putea! really! i rest my case!
Orice graunte de intelepciune puteti spune ca inchid inauntru, cartile scrise prost sunt rele, pentru ca perpetueaza mediocritatea lui “se poate si asa” si, mai mult, ii dau o justificare.
De asta cea mai mare napasta care s-a abatut asupra limbii romane in ultima vreme sunt jurnalistii (fie ei de presa sau TV) – un copil care creste uitandu-se la TV si citind tabloide va creste vorbind si scriind o limba romana deformata, defecta.
@Eddie: Fiecare om se naste, isi duce crucea, se dezvolta si moare singur. Dar in fiecare clipa are de facut alegeri si are libertatea de a le alege pe cele care se potrivesc cu structura sa, cu nivelul lui de “accedere”. Pana la o varsta, alegerile copilului sunt ghidate si, daca ia anumite decizii, atunci “vina” (pe care eu nu o consider vina) este impartita cu parintii si cu altii, chiar si cu gasca. Prefer ca (n-am gasit alta rima la cacofonie
) copiii mei sa citeasca o carte scrisa prost pe zi decat sa joace un joc genial pe noapte. Si te asigur ca, dupa un an de asemenea lecturi, alegerile lor vor fi altele si vor fi in directia in care chiar si-o doresc. Dar asta este preferinta mea, nu a lor, si nu pot fi sigur ca este cea buna. TV, tabloide si alte asemenea exista in toata lumea, in Romania avem grija asta permanenta sa le si urmarim (care a devenit pentru multi singura, in urma unor actiuni deliberate, manipulante): sa vedem ce s-a mai intamplat cu vedeta x, ce mai face vecinul, ce mai roade prietenul si nu rod si eu. Este o etapa. In fond, jurnalistul nu face altceva decat sa reflecte o situatie generala despre care eu cred ca este special pritocita.
Din punctul meu de vedere, “se poate si asa” este o optiune pur personala. Uneori un cadru. Iesi sau nu din el. Il accepti sau il renegi. Si chiar il justifici uneori ca, poate, mai tarziu sa il privesti, sa il intelegi si sa treci peste el. Sau Dumnezeu mai stie!
tind sa-i dau dreptate lui mugur. il faut de tout pour faire un monde.
Nu vreau să-mi închipui ce s-ar putea întâmpla cu gustul în formare al unui adolescent după un an de lecturi proaste… vorbeam cu un prieten astăzi despre puştii hrăniţi exclusiv cu manga făcută la kilometru (Naruto, Bleach…) care îl resping până şi pe Miyazaki, uitându-se cu oroare la Herge, Bilal sau Gimenez…
Dar, da, e nevoie de literatură pentru toate gusturile şi putinţele.
Ieşirea din nivelul de comfort curent, însă, trebuie provocată, nu e ceva ce se întâmplă de la sine.
Confort e pe romaneste
Scuza-ma ca te intreb, era vorba despre pustii vostri sau vorbeati asa, la… “infinitiv”?
Cu parere de rau, trebuie sa te contrazic in ceea ce priveste iesirea din acel nivel sau, exhaustiv, iesirea din echilibru a unui sistem (despre orice fel de sistem am vorbi, dar mai ales despre unul dinamic neliniar, viu, asa cum pare a fi omul). Imi permit sa iti recomand (fara condescendenta) teoria haosului si tranzitiei la haos si sistemele neuronale. Vei descoperi cat de putin (ca stimul, ca si variatie a conditiei initiale) ii trebuie unui sistem ca acesta sa prezinte variatii impredictibile semnificative pe termen lung.
Dar stii si tu ca acumularea cantitativa plus mintea omului poate da un egal de toata frumusetea cu saltul calitativ!
A propos, Eddie vine de la Edi Pandele? Cu tine vorbesc? Scuze daca ma insel!
Materialismul dialectic in sprijinul teoriei cartilor mediocre care se vand foarte bine, acoperindu-si cheltuielile, ba chiar aducand un oarecare castig… Multumesc, aveam nevoie de un zambet
In rest, inca nu mi-a furat nimeni identitatea, multumesc de interes
Bre, stai linistit, nu e materialismul dialectic, ce ai? Chiar vorbeam sincer, dar vad ca te zimbaresti de-aiurea. Si stii tu cum e cu perseverenta… Nu ti-a furat nimeni identitatea, dar cred ca te confund. Sorry!