Creştem sau doar avem febră?
Toamna, în afară de ploi, de noroaie, de frig şi de gri are şi lucruri din care culoarea nu s-a dat dusă. Pentru iubitorii de science-fiction, unul dintre acestea se numeşte “Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de Învăţătură”, aflat la ediţia a XVI-a (25-29 noiembrie).
Răsfoind blogurile dedicate genului science-fiction, nu se poate să nu sară în ochi abundenţa de autori români care vor fi prezenţi, prin textele lor sau chiar nemijlocit, în cadrul acestei manifestări. Într-o perioadă zăpăcită, plină de convulsii economice, politice, apocaliptice etc, sefeul autohton şi-a văzut cuminte de ale lui şi a crescut, calitativ şi cantitativ. Începe lumea să citească mai mult? Au început editurile să acorde o atenţie mai mare autorilor români în dauna celor de aiurea? Greu de spus care dintre motivele enumerate mai înainte este determinant. Poate că autorii români se “exprimă” mai ieftin pentru edituri decât cei din altă parte şi, pe alocuri, chiar mai bine.
Oricare ar fi motivele, important este că putem să observăm o creştere. Numai editura Millennium Press anunţă că va fi prezentă la târg cu trei volume de autor (Liviu Radu, Michael Hăulică, George Lazăr) plus o antologie science-fiction realizată numai cu autori români (nu mai puţin de nouăsprezece autori!). Dacă luăm în calcul şi intenţia lui Horia Nicola Ursu de a ieşi pe piaţă cu un periodic de gen, imaginea devine şi mai clară. Interesul pentru sefeul românesc începe să crească.
Sigur, nu numai Millennium Press şi-a deplasat atenţia spre autorii români. Au fost şi alte apariţii notabile anul acesta: “Mentaliştii” (Florin Manolescu, editura Cartea Românească), ”Rock me adolf adolf adolf” (Silviu Genescu, editura Bastion), “Un om din Wayfalua şi alte povestiri” (Costel Baboş, editura Bastion), “Timp pentru dragoste” (Ion Hobana, editura Bastion) , “I se spunea bărbatul” (Constantin Cozmiuc, editura Eurostampa), “Între Bariere” (Doru Stoica, editura Millennium Press), “Adrenergic!” (Sebastian A. Corn, editura Millennium Press). Plus multe alte texte publicate de revista online Nautilus (autori români, fireşte, dintre care foarte mulţi debutanţi, ceea ce este remarcabil), plus succesul avut de relansarea cenaclului ProspectArt, care reuneşte sefeul bucureştean, plus… toate acestea ne dau, la total, un Plus.
Literatura science-fiction românească încheie anul acesta cu un bilanţ pozitiv. Nu este o creştere spectaculoasă, dar este vizibilă. Desigur, ne dorim ca ea să fie permanentă. Independentă de conjuncturi. Testul de sfârşit de an, care va valida această creştere, îl poate constitui tocmai Târgul Gaudeamus. În măsura în care publicul va accepta oferta autorilor români, vom putea spune dacă sefeul românesc creşte sănătos sau doar are febră.
Rudi Kvala
Imbucurator ca se publica, mai putin imbucurator e faptul ca sint cam multe reeditari si prea putine chestii cu adevarat noi.
E drept, au fost si reeditari, dar chiar si acest lucru ar putea sa fie un semnal pozitiv.
Corectează-te rog- numele lui Ion Hobana.
Din avion se vede pozitiv, nimic de zis. Insa in spatele gardului sint si lucruri triste. Si da, adunate plusuri cu minusuri rezulta totusi cu plus.
Iar daca inmultim minusuri cu minusuri… ce sa vezi… tot plus
)
Deci: La cat mai multe minusuri ca tot plus o sa fie! Numa’ plusul ala sa nu se transforme in cruce…
-daca numarul de minusuri este impar produsul este minusat
-daca vrem ca produsul de minusuri sa fie pozitiv trebuie ca numarul de minusuri sa fie par
- primul numar impar este 1, adica singur
- primul numar par este 2 , adica mai mult de unu, pentru a fi ,,impreuna,,
Pentru ca mi-a placut dialogul de mai sus
si interpretarea analog algebrica data situatiei evolutiei sf-ului romanesc, am facut si eu completarea ca atare:)
dar cred ca este in acest joc, par- impar, singur -impreuna, negativ- pozitiv, o idee care merita o discutie macar:
prin faptul ca sf-ul romanesc ca si productie de texte nu are o directie oarecum generalizabila, un stil, o culoare generala, ci inca se inspira din marile curente mondiale ale genului, fiecare autor avand el insusi o parere despre acest stil si un concept personal asupra : modului , continutului, etc, unui text sf
cu acest mod de a scrie, fiecare din oul sau matricial, adica singur, fara a incerca cumva ca scrisul romanesc sa constitue o matrice, ca efort constient al tuturor scriitorilor sf, nu prea ne putem lauda
nu trebuie ca sa se intaple asa, dar si momentul cand unul dintre romani va pune la cale un stil si o idee cu totul noua, daca se va intampla va fi tot rodul comun al tuturor celor care participa la a scrie literatura sf
eu speram ca acest cenaclu, si chiar srsff-ul , va reusi sa gaseasca ideile, directia cea noua, care sa sprijine matricea si nu elementul a(1,2), a( 1,2)…………..a(n,n) unde a= autor
matricea nu este constituita de fapt, dar nu numai in proza sf, ci si in alte parti ale culturii, poezie, proza , filozofie, etc,
cei care reusesc sa ingroase ideile lor comune pana va iesi ceva bun, ceva care sa razbata,aceia vor fi primii romani de dupa revolutie care vor fi reusit sa dea ceva cu adevarat valoros
scritorii ( in general, artistii) sunt ca o masina de caramizi, scoase din fabica, perfect facute, una cate una, dar unde este mesterul care sa le zideasca, nimeni nu vrea caramizi pentru a se adaposti ci doar casele facute in acestea
dar nu este altceva mai greu…
cu stima cititorilor,
erata :
casele facute ,,din,, acestea (caramizi)
cei mai “tari” sunt… euristicii, nu algoritmicii (ca sa fiu in ton, morun, pastruga, nisetru… cu antecomentatorul).
da’ ioc timp sa se dezvolte un asemenea euristic suprem. si motivul e… penal: n-are ce manca, dom’le.