Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “Biblioteca modernă – un „Ianus bifrons“ – semnalarea unui paradox”.
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Pilotul privea apatic către instrumentele de bord. Nicio schimbare, toate erau inactive, cu excepţia celui de avarie care pâlpâia intermitent. Trecuse ceva timp de când nava pe care o conducea (un transportor comercial hârbuit, ce …
Înainte de triumful universal al science fiction-ului propriu-zis începînd cu anii cincizeci ai secolului trecut, genul acesta nu fusese prea cultivat în România, în ciuda mai multor exemplificări de mare interes şi, mai presus de …
You need to log in to vote. If you already had an account, you may log in here
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Dupa parerea mea, paradoxul… nu e un paradox. E doar un rezultat al obisnuintei, al lipsei de cunostinte, al lipsei de conexiune cu o generatie. Inteleg (sau incerc sa inteleg) de ce cuiva i s-ar putea mai personal, mai util sau mai “potrivit” sa mearga la biblioteca pentru a cauta informatii, daca asa s-a obisnuit, dar pentru noi, cei care am prins “inceputurile internetului” pe scara larga, este greu de imaginat o viata personala si profesionala fara el.
Pentru mine, bibliotecile au fost intotdeauna un loc neprimitor. Biblioteca de cartier era “condusa” de o doamna care nu intelegea de ce vreau sa ma uit in rafturi si nu stiam deja ce carte vreau (pentru ca nu am o lista cu tot ce a scos Nemira, pentru ca vreau sa citesc descrierea de pe spate?!). Biblioteca din Amzei (am uitat cum se numeste) avea o doamna care ne-a explicat ca in nici un caz nu vom avea acces la rafturi si ca trebuie sa venim cu lista de carti de acasa (am renuntat dupa prima incercare). Bibliotecile ASE-ului sunt un mic labirint si cautarea unei carti se transforma intotdeauna intr-o mica aventura (exista in stoc? la care sala de lectura? unde o fi sala de lectura X?). Culmea, singurul lucru care facea biblioteca ASE folosibila era… internetul
Sistemul de cautare cu cuvinte-cheie, cu ajutorul carora puteai sa gasesti “carti despre…”, chiar daca nu aveai in vedere un titlu anume.
Pentru generatia care a crescut cu calculatorul in casa, legatura intre internet si carti este naturala si chiar absolut necesara pentru oricare cercetare.
…Ok, am zis ca inteleg de ce unora li se pare mai simplu sa mearga la biblioteca, dar nu pot. Mi se pare cu mult, mult mai greu sa cauti “manual” intr-o carte decat sa dai search. Nu e informare, e pierdere de timp. Parcurgerea a 10-a capitole fara legatura cu subiectul cautat nu te ajuta cu nimic; in cel mai bun caz, iti mananca niste ore care se puteau dedica studiului la obiect.
Un exemplu concret: licenta mea a fost pe tema ecoturismului. Ca sa ma documentez am folosit:
1. Biblioteca ASE (search pe “ecoturism” in unealta de cautare… nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa ma uit manual pe nenumaratele fise de carti care inca se mai odihneau in niste dulapuri). Am ales niste carti care pareau sa aiba legatura cu subiectul, le-am imprumutat (mers la ghiseu; cerut hartiuta; scris datele cartii pe hartiuta; predat hartiuta; asteptat 20-30 minute pana vine cartea din depozit), am cautat capitolele relevante si mi-am luat notite, dupa care le-am trecut pe calculator.
2. Internet. Search pe “ecotourism”. Am gasit cateva articole pe care le-am inclus ca studii de caz, cateva carti in format pdf din care am luat informatii, detalii despre alte carti pe care am putut sa le cumpar (daca nu exista internetul, nici n-as fi avut habar de existenta lor).
3. Institutul de Statistica, unde am petrecut cateva ore fascinante copiind manual tabele cu cifre, pentru ca pe internet nu se gaseau decat anuarele din ultimii X ani, X fiind mai mic decat perioada care ma interesa pe mine. Sunt convinsa ca am invatat foarte multe copiind un sir de numere din anuar pe foi si de pe foi in Word.
Asa ca, din punctul meu de vedere, includerea unor calculatoare intr-o biblioteca nu numai ca nu e de reprosat, este chiar o idee extraordinara si, as zice, ceva strict necesar. Cele mai bune rezultate se obtin folosind SI internetul, SI cartile. Sunt convinsa ca sunt destui oameni care nu sunt de acord cu mine… si imi pare rau ca nu isi dau seama cum ar putea internetul sa ii ajute.
P.S. Si nici n-am mentionat numarul de autori de fictiune pe care i-am descoperit datorita unor recenzii pe, evident, internet…
P.P.S. Nu am mai fost intr-o biblioteca publica de multi ani. Sper ca experientele mele nu se mai repeta si in ziua de azi si ca bibliotecile au devenit mai prietenoase cu “clientii”.
P.P.P.S. Pentru conformitate: am inceput clasa I in 1990, am avut primul calculator in 1995 si internet din 1998 sau 1999.
Jen: Biblioteca din Amzei (am uitat cum se numeste)…
S-ar putea sa fie vorba despre Biblioteca Sadoveanu?
Cosmin Lascu: Comentariul anterior a fost sters datorita ortografiei precare. Va recomand, pe viitor, sa va corectati mesajele inainte de a incerca sa le postati pe site.