În mai toate civilizaţiile există mituri despre un trecut fericit – Vârsta de aur la greci, Paradisul pierdut la popoarele semitice – mituri care sunt completate de credinţa că lumea se va sfârşi în mod violent şi definitiv. Hinduşii, maiaşii, germanii erau convinşi că lumea e pieritoare şi că asupra ei se vor abate catastrofe distrugătoare, ce vor pune capăt existenţei sale. Chiar şi primii creştini nutreau convingerea că a doua venire a lui Iisus va fi însoţită de un conflict între forţele binelui şi ale răului ce va avea ca efect sfârşitul lumii. Apocalipsa lui Ioan a devenit un exemplu al modului în care lumea noastră va fi distrusă de catastrofe succesive, fiind, din acest punct de vedere, mai complexă şi dând dovadă de mai multă imaginaţie decât alte texte.