(c) Dragomir Victor Nicuşor – 2012, Un altfel de sfârşit
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “(c) Dragomir Victor Nicuşor – 2012, Un altfel de sfârşit”.
Când treci prin Serbia, te apucă jalea să vezi o ţară care, după 10 ani de război, după bombardamente, sancţiuni economice şi fără să fie în Uniunea Europeană, este cu mult mai curată, oamenii sunt …
Citeşte mai departe »Ştiri şi informaţii din science-fictionul românesc
Interviuri, evenimente, sensuri şi evoluţii în science-fiction
Autori, traducatori, editori, fani
Proză Science-fiction sau Fantasy, autori români şi traduceri
Anunţuri şi rezultate privind concursuri româneşti şi internaţionale
You are currently browsing comments. If you would like to return to the full story, you can read the full entry here: “(c) Dragomir Victor Nicuşor – 2012, Un altfel de sfârşit”.
povestea are multe “gauri negre” pe partea de stiinta… si-o sa amintesc doar una: … Un jet de abur incandescent străbătu cei trei mii patru sute şaptezeci şi şase de kilometri în câteva clipe.
e clar ca trebuie periata seros, nu putem sa facem chiar orice afirmatie, in ciuda faptului ca e musai sa ne desfasuram “scenariul”.
ideea e destul de interesanta, livrarea ei e… stangace.
Cred că perspectiva narațiunii nu e bine aleasă, e mult prea explicativă, e foarte ”subțire”, a se citi stil sărăcăcios, iar fondul lexical se cere îmbunătățit. Tema ar putea fi una generoasă, dar imaginarul nu face față, textul e neinteresant, șablonard, abordarea e superficială, nu suscită nici măcar curiozitatea. Corectura e mult mai bună decât data trecută, dar tot au scăpat câteva erori. O singură stea.
daca dorea careva sa stie… eu am dat 3 stele pentru idee.
care este extrem de valoroasa – dupa parerea mea.
si, ma explic: cand stii sa scrii, din orice “iese ceva” (uneori niste plicticosenii infioratoare din care nu ramai cu nimic, salate de vorbe dulci, placinte calofile, poezii diabetice), dar SF iese numai dintr-o idee SF (care in acest caz este extrem de ofertanta, eu, ca cititor, fiind lasat sa visez, sa modific naratiunea, sa-mi inchipui sau reinchipui cate ceva, sa cred ca as fi putut faceo mai bine decat autorul – care, cu acesta ocazie, nu m-a considerat atat de idiot – cum altii ma considera – ca sa-mi livreze defininitii din dex si wikipedia).
asa ca s-a plecat cu dreptul, chiar daca finisul a fost in carucior.
daca ii zice SCIENCE fiction e musai sa aiba si atributele expectate, nu?
e, aici ele sunt prezente, te saluta si trebuie sa le dai un “pe loc repaus” sa-si rearanjeze tinuta!
felicitari pentru curaj… scriitorului.
Textul avea nevoie de o corectura mai atenta. Are multe greseli de exprimare sau gramaticale, constructii pleonastice etc. Dau doar cateva exemple, la intamplare “mişcându-şi mimica feţii”, “aceiași undă”, “bărbatul al cărei focalizare”, “barmanul, îi întinse”. Temelia oricarei proze reusite este cunoasterea limbii romane, altfel, oricat de buna ar fi ideea, textul va pierde inevitabil din valoare.
\\Omenirea nu a făcut niciodată vreo invenţie.
Ea numai a descoperit ce era deja inventat…\\
Nu stiu daca e butada autorului, dar presupun ca e a autorului deoarece nu e intre ghilimele. Si acum, argumentul: daca nu a facut niciodata vreo inventie, cum a reusit omenirea sa descopere ce era deja inventat? Nu am avut curaj sa trec la citirea prozei.
Am facut o singura data parte dintr-un juriu, la Cluj, cu ani in urma, pe criteriul faptului ca eram redactor-sef la unul dintre Jurnalele teritoriale ale trustului \\Intact\\. Nu m-au mai pus; am votat cu totul alte proze decat ceilalti. De atunci, nu mai am incredere in votul popular. Uite unde ne duce masa din ce in ce mai mare de lelite, pensionari, handicapati si asistati social! Realitatile societatii influenteaza pana si existenta SF-ului. Pentru a vota un juriu corect in concursurile SF, cred ca ne trebuie mai multe jurii, in mai multe trepte, care sa voteze, in final, un juriu definitiv, care sa se apuce de citit prozele.
noi nu suntem juri, aici. noi ne dam cu parerea, jurizarea o face Coman, care de 2 ani e citit de toata lumea – pe nerasuflate.
chiar si pe ascuns (si zic asta pentru ca abia de curand – EU am impresia! – este mentionat de un responsabil sau altul – cu micii si tuicile).
asa ca nu trebuie sa-i fie frica cuiva sa-si lase impresiile despre proza omului, o facem pentru autr, o facem pentru a arata altora ca stim limba romana (sau n-o stim), o facem ca sa ne intepam (cine e mai intai? oul sau gaina?), o facem ca sa explicam altora din ce suntem facuti noi.
nu ne taie capul cineva nici daca scriem ce ne taie capu’!
culmea, stiu
Nu mai multe jurii, ci mai multe păreri în acelaşi juriu. Măcar atât. Simplu.
Draga Calin, desi incerc sa-mi fac simtita prezenta mai mult pe plan editorial, in ultima instanta, ca organizator al concursului sunt dator sa citesc toate textele si sa validez sau sa corectez opinia lui Mircea Coman. Si amandoi incercam sa fim cat de impartiali si obiectivi e posibil, dar pana la urma literatura este eminamente o arta a subiectivului. Sincer mi-a placut foarte mult si textul tau, iar decizia finala a fost intr-adevar dificilă, pentru ca valorile voastre sunt foarte apropiate. De aceea te rugăm să insişti în demers, şi cu siguranţă vei avea si partea ta de glorie. Concursul este doar la a doua etapa, iar la ultima vor fi surprizele cele mari! Asteptam in continuare proze scrise de tine.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad greseli evidente de limba romana, pe care nici macar fata mea in clasa a 6-a nu le mai face, orice posibila idee SF sau “vertij intelectual” incipient (de orice natura ar fi acesta) se pierde in “meandrele neantului”.
La orice concurs, exista niste conditii de eligibilitate, fara de care nu se trece la etapa superioara, aceea de jurizare. Cunoasterea limbii romane si posibilitatea de a comite un text de 3-4000 de semne fara greseala de exprimare trebuie sa constituie in cazul nostru aceste conditii minimale de eligibilitate.
Dintr-o oarecare experienta (limitata, e drept) cu tanara generatie am putut realiza o corelatie intre frecventa greselilor de exprimare si putinatatea culturii scrise. Mai pe sleau, cine scrie cu greseli inseamna ca nu prea citeste.
Plus ca mareata idee SF de care vorbeste colegul Ben este nitelus cam invizibila pentru mine in acest text.
Zero stele. Nota mea.
Domnule Eugen, vă mulţumesc pentru încredere, voi urmări cu interes acest concurs ale cărui bune intenţii sunt evidente, dar am să mă rezum pentru viitor doar la comentarii. Din timp.
draga Cristian… asta e si farmecul, nu?
nu jurizam, ca sa fim obligati (vorba vine, pentru ca prea putini o fac) sa ne justificam amanuntit parerea.
totusi, daca va fi vreodata o tema care sa aduca in discutie…. PORCUL (e doar un exemplu) prea putini dintre cei care STIU SA SCRIE (si atat) vor fi in stare sa produca ceva cu iz sf (orice provocare are limitele ei). pe aceeasi tema, insa – nu ma indoiesc de asta – oameni cu o pregatire in domeniu (care poate ca nu stiu cand e cazul sa puna o virgula) vor fi in stare sa “stoarca pisica” de o idee bizara/inedita/s.a.m.d. pentru cititori. mai ales daca ambele categorii mentionate STIU SA SPUNA POVESTI.
chit ca in acest moment – pe plan mondial – acest animal este in centrul unor preocupari dintre cele mai… sf, si e usor sa furi o tema pe care s-o imbini cu tema Craciunului, de exemplu.
se numeste mainstream cand nu exista science. sau nu?
sa zic si altfel, pentru ca unii (sau altii) pot percepe gresit, sau pentru ca nu m-a atins gratia cand am incercat sa-mi explic ideea.
EU am gasit o idee extrem de valoroasa in proza de mai sus!
cat despre porcul adus in discutie… sper ca ati urmarit deja cu totii urmatorul film, ce poate fi considerat hard SF, din extrem de multe puncte de vedere, si care PE MINE ma ingrozeste prin implicatiile lui: http://filmedocumentare.com/brevet-pentru-un-porc/
o tema perfecta pentru un concurs de literatura SF – dupa parerea mea.
O povestire de un autor pe care nu îl cunoşti este ca un risc pe care ţi-l asumi. Vei pierde timpul citind textul respectiv?
De data asta am avut noroc. A fost un text bun.
Mi-a plăcut foarte mult reinventarea unui tip de reîncarnare şi descrierea distrugerii pământului. Chiar şi jetul de aburi creat de ditrugerea lunii a fost spectaculos şi absolut posibil. Supernovele emit jeturi de particule care se mişcă cu viteze relativiste. Trei mii patru sute şaptezeci şi şase de kilometri este un pic mai mult de o secundă lumină, deci ceva care îi străbate în câteva clipe se mişcă la viteze relativiste, dar nu superluminice.
http://en.wikipedia.org/wiki/Supernova
Aş menţiona că în partea iniţială a dialogului nu prea se înţelege ce vrea să facă extraterestrul, iar Nick este un pic cam standard în reacţie în sensul că e neîncrezător deşi ar fi fost mai probabil să se arate interesat de ce spune extraterestrul.
Foarte neaşteptată ideea de Giganţi ca etapă evolutivă şi cumva legată de mitologia greacă. Abilă legătură.
5 *