(c) Dragomir Victor Nicuşor – 2012, Un altfel de sfârşit
.. Omenirea nu a făcut niciodată vreo invenţie.
Ea numai a descoperit ce era deja inventat…
Proaspătul disponibilizat se plimba prin centrul oraşului de aproape trei ore, cărând sacoşa pântecoasă umplută de conserve cu peşte, găsite cu atâta trudă prin magazine. Îşi aminti de teribila ceartă cu soţia, de graba cu care ieşise din casă trântind uşa grea, de metal. Îşi pierduse slujba, fără să poată face nimic. Hârtia A4 pe care o primise acum câteva zile de la şeful său, îi încheie cariera în institutul de cercetări după aproape două decenii de activitate, aruncându-l într-o stare de furie amestecată cu deznădejde.
Când, adrenalina îi scăzu spre limitele normalităţii, părerile de rău începură să-l încolţească. Simţea că va claca şi nehotărârea îl mână către un bar de cartier ale cărui lumini intermitente îi atraseră atenţia.
Liniştea din camera principală îl mulţumi îndeajuns cât să-şi comande o băutură spirtoasă cu gust de lămâie, retrăgându-se la masa cea mai puţin expusă privirilor. Barmanul, îi întinse paharul umplut pe trei sferturi, privindu-i dezinteresat mototolul de bancnote din care extrăgea o hârtie. Se grăbi să o aducă la o formă apropiată de cea normală, dar uscăţivul din spatele tejghelei îl opri, scuturându-şi mâna.
- Nu te deranja, e plasticată. Îşi revine. Zâmbi şters, ridicând capul spre televizorul din colţ, grăbindu-se să-i crească volumul.
- Au înnebunit cu toţii. O remarcă simplă, ce îi aminti bărbatului de toată nebunia ultimilor zile. Se aşeză tăcut, pierzându-se în atmosfera ştirilor alarmiste ce se derulau pe postul de televiziune. Simţi pe singurul muşteriu din bar aşezându-se lângă el, într-o încercare evidentă de a intra în vorbă.
- Vine sfârşitul chiţăi străinul, mişcându-şi mimica feţii astfel încât să-i atragă atenţia.
- Nu mă interesează, domnule. Totul e o porcărie! O făcătură. Se uită acru în ochii celui din faţa sa, trecut bine de vârsta maturităţii. Vroia să-l respingă. Întoarse ostentativ corpul şi ridică paharul cât să-i mascheze orice vizualizare directă cu bătrânelul care îi urmărea cu interes încercarea evazivă.
- Sfârşitul e aproape, şi mă tem că nu o să puteţi face nimic.
- Doamne, cum de am parte numai de cretini, se tângui lovind cu putere paharul din plastic, încreţind faţa de masă.
- Nu mă interesează domnule! Vreau doar linişte. Un pic! Se poate?..
Bătrânul coborî privirea îndulcindu-şi tonul până la blândeţe.
- Eşti norocos, băiatule. Întinse mâna, justificându-şi astfel vorbele şi afişând o mină cât se poate de serioasă.
- Ooh nu! ..
- Eşti vreun sectant din ăia, se răţoi bărbatul, ridicându-se de la masă. Remarca despre un presupus noroc pe care l-ar avea îl făcu să înjure, făcând primul pas în părăsirea locaţiei. Dar braţul ferm al celui din faţa sa îl descumpăni. Se aşeză. Apucă paharul şi privi spre chipul bătrânului traversat de o undă strălucitoare. În câteva clipe, trăsăturile fireşti ale humanoidului dispărură , transformându-l într-o creatură destul de ciudată. Crezu că visează. Doi ochi negri, traversaţi de pleoape laterale îi mângâiau luciul strident, lăsând în urmă o membrană transparentă folosită pentru lubrifiere. Nasul mic, lipsit de orice abatere de la o liniaritatea perfectă, era încheiat de două nări disproporţionat de mari. Se închideau asemenea unor supape, oprind pentru câteva secunde amestecul extras din atmosferă, sfârşind într-o nouă deschidere pentru expulzare. Se cutremură, dar ciudata forţă mistică ce părea să-l înconjoare îl ţintui pe scaun într-un prizonierat ce nu-i permitea decât folosirea simţurilor de observaţie.
- Ar trebui să nu vă opuneţi, domnule Valter. Vă faceţi rău singur. Cu cât încercaţi să scăpaţi, cu atât forţa va creşte în intensitate. Sunt obligat să vă reţin în acest fel să vă pot transmite informaţiile care trebuie să ajungă la dumneavoastră.. E bine să ştiţi de la început, că nu a-ţi fost ales la întâmplare. Există un plan şi veţi face parte din el cu voie, sau fără voie.
Nick Valter îşi pierdu în întregime controlul pe care un om normal îl avea asupra propriului corp. Rămase cu gura căscată şi asta la modul propriu, lăsând să se vadă dinţii îngălbeniţi de nicotină şi vârful limbii inerte. Griul pielii extraterestrului îl năuci de-a binelea. Îi privi părul spălăcit de culoarea crudului unei frunze şi se mulţumi cu o întrebare simplă..
- Cine eşti dumneata?..
Propriile vorbele îl îngroziră pe bărbatul al cărei focalizare părea legată de străinul din faţă. Văzu aceiași undă energetică care îi recalibră chipul după asemănarea unui humanoid în timp ce apăsarea forţei mistice dispăru.
- Numele meu este Xavyert, începu străinul preocupat de barmanul uscăţiv al cărei atenţie se îndrepta, de ceva vreme, spre singura masă ocupată. Se opri. Din palma mâinii stângi se ivi un glob incandescent ce lumină întreaga locaţie. Porunci.
- Închide ochii!
Ciudatul obiect se despărţi de creatorul său şi se descompuse într-o salbă de cercuri orbitoare. Nick Valter zăbovi câteva secunde, imaginându-şi că atunci când va deschide ochii totul se va dovedi o nălucire. Pentru că încordarea se prelungea, începu să –şi dezlipească privirea de adăpostul pleoapelor printr-o mişcare uşoară, făcând ca fanta de lumină recepţionată de retină să fie aproape imperceptibilă.
În faţa sa, îi apăru paharul cu votcă ce plutea într-o încremenire sfidătoare. Lichidul aproape incolor, se ridica deasupra buzei de sticlă asemenea unei limbi înconjurate de cristale desprinse din întreg. În planul doi, barmanul era surprins cu o mână ridicată, purtând spre tavan prosopul alb cu care vroia să şteargă vesela proaspăt clătită.
- Aşadar mă numesc Xavyert repetă străinul, sărind peste uimirea lui Nick ce îşi mişca capul în jurul paharului susţinut în aer de o forţă misterioasă.
- Cum ai făcut asta?
Se mulţumi să întrebe, fără să-i pese câtuşi de puţin că în faţă avea un personaj atât de extraordinar. Se căută prin buzunare şi scoase pachetul de ţigări, scormonind după bricheta pe care o pierdea veşnic.
- Ar trebui să mă ascultaţi domnule Valter, se tângui bătrânul pe aceiași voce ce răspândea un parfum de blândeţe.
- Sunt venit aici, asemenea celorlalţi din neamul meu, într-o misiune deosebit de importantă pentru omenire şi intenţionăm să o ducem la îndeplinire. Urmări flacăra brichetei pe care bărbatul o găsi ascunsă în căptuşeala desprinsă a paltonului şi aşteptă tacticos până ce primul rotocol de fum se ridică din răsuflarea grăbită a fumătorului. Nick se afla într-o stare care îi depăşea cu mult posibilităţile sale în materie de stres. Se pierduse cu totul într-o situaţie atât de stranie, încât întreg simţul său de echilibru, cu care se mândrise întotdeauna, îl părăsise cu desăvârşire. Nu auzea nimic, din ce spunea extraterestrul din faţa sa, asta dacă era cu adevărat un extraterestru.. Sau poate că murise într-un mod în care creierul său nu putea să distingă trecerea spre o altă lume. Sau poate…
- Domnule Valter!
Simţi smuncitura când bătrânul din faţa sa se transformă pentru a doua oară în creatura cenuşie care îl zăpăcise atâta.
- Ascultă-mă! Tonul îşi schimbă nuanţa şi impresia de autoritate îl calmă.
- A m să-ţi arăt , glăsui ciudata creatură gri, ridicându-şi mâinile înzestrate cu câte şase degete noduroase şi scheletice. Nick lăsă să-i scape dintre buze ţigara abia aprinsă. Simţi o săgetare dureroasă şi imaginile începură să se deruleze direct în cortexul său.
povestea are multe “gauri negre” pe partea de stiinta… si-o sa amintesc doar una: … Un jet de abur incandescent străbătu cei trei mii patru sute şaptezeci şi şase de kilometri în câteva clipe.
e clar ca trebuie periata seros, nu putem sa facem chiar orice afirmatie, in ciuda faptului ca e musai sa ne desfasuram “scenariul”.
ideea e destul de interesanta, livrarea ei e… stangace.
Cred că perspectiva narațiunii nu e bine aleasă, e mult prea explicativă, e foarte ”subțire”, a se citi stil sărăcăcios, iar fondul lexical se cere îmbunătățit. Tema ar putea fi una generoasă, dar imaginarul nu face față, textul e neinteresant, șablonard, abordarea e superficială, nu suscită nici măcar curiozitatea. Corectura e mult mai bună decât data trecută, dar tot au scăpat câteva erori. O singură stea.
daca dorea careva sa stie… eu am dat 3 stele pentru idee.
care este extrem de valoroasa – dupa parerea mea.
si, ma explic: cand stii sa scrii, din orice “iese ceva” (uneori niste plicticosenii infioratoare din care nu ramai cu nimic, salate de vorbe dulci, placinte calofile, poezii diabetice), dar SF iese numai dintr-o idee SF (care in acest caz este extrem de ofertanta, eu, ca cititor, fiind lasat sa visez, sa modific naratiunea, sa-mi inchipui sau reinchipui cate ceva, sa cred ca as fi putut faceo mai bine decat autorul – care, cu acesta ocazie, nu m-a considerat atat de idiot – cum altii ma considera – ca sa-mi livreze defininitii din dex si wikipedia).
asa ca s-a plecat cu dreptul, chiar daca finisul a fost in carucior.
daca ii zice SCIENCE fiction e musai sa aiba si atributele expectate, nu?
e, aici ele sunt prezente, te saluta si trebuie sa le dai un “pe loc repaus” sa-si rearanjeze tinuta!
felicitari pentru curaj… scriitorului.
Textul avea nevoie de o corectura mai atenta. Are multe greseli de exprimare sau gramaticale, constructii pleonastice etc. Dau doar cateva exemple, la intamplare “mişcându-şi mimica feţii”, “aceiași undă”, “bărbatul al cărei focalizare”, “barmanul, îi întinse”. Temelia oricarei proze reusite este cunoasterea limbii romane, altfel, oricat de buna ar fi ideea, textul va pierde inevitabil din valoare.
\\Omenirea nu a făcut niciodată vreo invenţie.
Ea numai a descoperit ce era deja inventat…\\
Nu stiu daca e butada autorului, dar presupun ca e a autorului deoarece nu e intre ghilimele. Si acum, argumentul: daca nu a facut niciodata vreo inventie, cum a reusit omenirea sa descopere ce era deja inventat? Nu am avut curaj sa trec la citirea prozei.
Am facut o singura data parte dintr-un juriu, la Cluj, cu ani in urma, pe criteriul faptului ca eram redactor-sef la unul dintre Jurnalele teritoriale ale trustului \\Intact\\. Nu m-au mai pus; am votat cu totul alte proze decat ceilalti. De atunci, nu mai am incredere in votul popular. Uite unde ne duce masa din ce in ce mai mare de lelite, pensionari, handicapati si asistati social! Realitatile societatii influenteaza pana si existenta SF-ului. Pentru a vota un juriu corect in concursurile SF, cred ca ne trebuie mai multe jurii, in mai multe trepte, care sa voteze, in final, un juriu definitiv, care sa se apuce de citit prozele.
noi nu suntem juri, aici. noi ne dam cu parerea, jurizarea o face Coman, care de 2 ani e citit de toata lumea – pe nerasuflate.
chiar si pe ascuns (si zic asta pentru ca abia de curand – EU am impresia! – este mentionat de un responsabil sau altul – cu micii si tuicile).
asa ca nu trebuie sa-i fie frica cuiva sa-si lase impresiile despre proza omului, o facem pentru autr, o facem pentru a arata altora ca stim limba romana (sau n-o stim), o facem ca sa ne intepam (cine e mai intai? oul sau gaina?), o facem ca sa explicam altora din ce suntem facuti noi.
nu ne taie capul cineva nici daca scriem ce ne taie capu’!
culmea, stiu
Nu mai multe jurii, ci mai multe păreri în acelaşi juriu. Măcar atât. Simplu.
Draga Calin, desi incerc sa-mi fac simtita prezenta mai mult pe plan editorial, in ultima instanta, ca organizator al concursului sunt dator sa citesc toate textele si sa validez sau sa corectez opinia lui Mircea Coman. Si amandoi incercam sa fim cat de impartiali si obiectivi e posibil, dar pana la urma literatura este eminamente o arta a subiectivului. Sincer mi-a placut foarte mult si textul tau, iar decizia finala a fost intr-adevar dificilă, pentru ca valorile voastre sunt foarte apropiate. De aceea te rugăm să insişti în demers, şi cu siguranţă vei avea si partea ta de glorie. Concursul este doar la a doua etapa, iar la ultima vor fi surprizele cele mari! Asteptam in continuare proze scrise de tine.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad greseli evidente de limba romana, pe care nici macar fata mea in clasa a 6-a nu le mai face, orice posibila idee SF sau “vertij intelectual” incipient (de orice natura ar fi acesta) se pierde in “meandrele neantului”.
La orice concurs, exista niste conditii de eligibilitate, fara de care nu se trece la etapa superioara, aceea de jurizare. Cunoasterea limbii romane si posibilitatea de a comite un text de 3-4000 de semne fara greseala de exprimare trebuie sa constituie in cazul nostru aceste conditii minimale de eligibilitate.
Dintr-o oarecare experienta (limitata, e drept) cu tanara generatie am putut realiza o corelatie intre frecventa greselilor de exprimare si putinatatea culturii scrise. Mai pe sleau, cine scrie cu greseli inseamna ca nu prea citeste.
Plus ca mareata idee SF de care vorbeste colegul Ben este nitelus cam invizibila pentru mine in acest text.
Zero stele. Nota mea.
Domnule Eugen, vă mulţumesc pentru încredere, voi urmări cu interes acest concurs ale cărui bune intenţii sunt evidente, dar am să mă rezum pentru viitor doar la comentarii. Din timp.
draga Cristian… asta e si farmecul, nu?
nu jurizam, ca sa fim obligati (vorba vine, pentru ca prea putini o fac) sa ne justificam amanuntit parerea.
totusi, daca va fi vreodata o tema care sa aduca in discutie…. PORCUL (e doar un exemplu) prea putini dintre cei care STIU SA SCRIE (si atat) vor fi in stare sa produca ceva cu iz sf (orice provocare are limitele ei). pe aceeasi tema, insa – nu ma indoiesc de asta – oameni cu o pregatire in domeniu (care poate ca nu stiu cand e cazul sa puna o virgula) vor fi in stare sa “stoarca pisica” de o idee bizara/inedita/s.a.m.d. pentru cititori. mai ales daca ambele categorii mentionate STIU SA SPUNA POVESTI.
chit ca in acest moment – pe plan mondial – acest animal este in centrul unor preocupari dintre cele mai… sf, si e usor sa furi o tema pe care s-o imbini cu tema Craciunului, de exemplu.
se numeste mainstream cand nu exista science. sau nu?
sa zic si altfel, pentru ca unii (sau altii) pot percepe gresit, sau pentru ca nu m-a atins gratia cand am incercat sa-mi explic ideea.
EU am gasit o idee extrem de valoroasa in proza de mai sus!
cat despre porcul adus in discutie… sper ca ati urmarit deja cu totii urmatorul film, ce poate fi considerat hard SF, din extrem de multe puncte de vedere, si care PE MINE ma ingrozeste prin implicatiile lui: http://filmedocumentare.com/brevet-pentru-un-porc/
o tema perfecta pentru un concurs de literatura SF – dupa parerea mea.
O povestire de un autor pe care nu îl cunoşti este ca un risc pe care ţi-l asumi. Vei pierde timpul citind textul respectiv?
De data asta am avut noroc. A fost un text bun.
Mi-a plăcut foarte mult reinventarea unui tip de reîncarnare şi descrierea distrugerii pământului. Chiar şi jetul de aburi creat de ditrugerea lunii a fost spectaculos şi absolut posibil. Supernovele emit jeturi de particule care se mişcă cu viteze relativiste. Trei mii patru sute şaptezeci şi şase de kilometri este un pic mai mult de o secundă lumină, deci ceva care îi străbate în câteva clipe se mişcă la viteze relativiste, dar nu superluminice.
http://en.wikipedia.org/wiki/Supernova
Aş menţiona că în partea iniţială a dialogului nu prea se înţelege ce vrea să facă extraterestrul, iar Nick este un pic cam standard în reacţie în sensul că e neîncrezător deşi ar fi fost mai probabil să se arate interesat de ce spune extraterestrul.
Foarte neaşteptată ideea de Giganţi ca etapă evolutivă şi cumva legată de mitologia greacă. Abilă legătură.
5 *