Articles in Proză
Rezemat de tocul uşii, sorbea încet cafeaua lăsându-şi creierul să imagineze monştri fantastici din vălătucii de abur ce se ridicau alene în livadă. Era o dimineaţă răcoroasă de toamnă şi ploaia se oprise doar o …
Sophie renunţă să tot cotrobăiască în geanta de pe umăr după batistă de câte ori trebuia să-şi şteargă ochii plin de lacrimi şi acum străbătea bulevardul înţesat de trecători, strângând-o, umedă, în pumn. Simţea că …
Bărbatul veni la biblioteca din X când Emilia mai avea doar o lună până la pensionare. Oraşul era mic şi toţi locuitorii ştiau aproape tot ce se putea unul despre altul, dar pe el nu-l …
Vehiculul cu milioane de deţinuţi slăbănogi, dar vioi, pătrunse pe culoarul principal al etajului cel mai de jos al puşcăriei.
În viteza ameţitoare, mulţi se aruncau singuri afară, nerezistând psihic, se împingeau violent, provocând celor de …
Trăia din nou acea senzaţie stranie, a limitei dintre vis şi realitate; când nu ştii precis unde eşti şi nu vrei să te trezeşti, vrei să vezi ce urmează, şi-ţi desfăşori meandrele visului după propriile‑ţi …
Domnul profesor Dincă păru mulţumit de rezultatul loviturii, deşi era conştient că oricât de eficient ar fi aplicat-o, fostul său elev avea să-şi revină. Era Mihăiescu, ăla de copia la lucrări şi nu putea să …
Hana ieşi foarte agitată pe poarta întreprinderii. Nu luă în seamă faptul că i se rupsese tocul la unul din pantofii ei cei mai scumpi, cu care snobismul o încălţa zilnic, pantofi ce îi scotea …
(Pagini apocrife din jurnalul lui Pigafeta)
Când Tânărul de azi, adolescentul de aici şi de acum, se întreabă despre destinul său şi al tehnicii în anul 2000, răspunsul este uşor, relativ uşor de găsit. Acest tânăr …
Concentrându-se, ridicǎ aerostatul de pe pontonul lustruit de apele lacului Gibs. Prietenia celor douǎ proprietǎţi ale triadei sale luase sfârşit. Spaţiul strâmt al cabinei balonului fusese invadat de automatismele lui de navigator, care-i stǎpâneau muşchii …
Singurul lucru care încă se vedea din goana calului era muntele înălţat pieziş pe marginea mării secate, brăzdată de râuri de iarbă pe locurile unde nu se depusese praful. Praf însă, era peste tot. În …
La Köln am alergat mai repede ca niciodatǎ. Pentru douǎ ture în 99,57 secunde Georgia m-a fǎcut nebun. Zicea cǎ osteocitele mele nu-s pregǎtite, cǎ-n timpul cursei imunitatea a atins ACEA ipoteticǎ valoare zero. Mânca …
A intrat în cameră cu paşi poticniţi, bolnav de violetul care se prăvălea din înaltul cerului. Faundtele sunt acum peste tot. Bateriile se descarcă spontan în aerul reverberând violet. Trăznete mici scapără împrejurul trupului ca …
- Chiar aşa se numeşte lumea noastră? întrebă micuţul Karl.
- Da, răspunse tatăl său. Se numeşte „Lumea zăbrelelor de puşcărie”.
- Nu ştii de ce?
- Nu ştiu. Aşa s-a pomenit.
- Urâtă lume, spuse copilul.
Capitolul XXI
Viaţa merge înainte
Alarma suna deja de cinci minute. Namur ţinea ochii închişi. Nu voia să se trezească, nu voia să aibă de-a face cu prezentul. Întinse mîna după ochelarii holografici. Intră în panică. …
Pământul dulce al patriei nu-l mai răbda de atunci, de când cu multe greutăţi, plecase, alungat, dar nu izgonit de oameni ci de alte împrejurări. Era singur acum şi nu putea decât să aştepte. Casele …
Din difuzoarele ingenios camuflate în fațadele clădirilor sticloase se aud știri despre războiul tot mai apropiat. Sunetul șoptit, insidios, mi se strecoară subtil în timpane, întregindu-se acolo de parcă ar fi propriul meu gând. Trebuie …
În dimineaţa aceea înnorată de luni, diavolul urcă în autobuz la aceeaşi staţie cu ea. Arăta cam la douăzeci de ani, avea fese bombate şi ochii săi dădeau un nou înţeles cântecului despre albastrul infinit. …
În camera confortabilă invadată de căldura dulce a generatorului, cei doi lucrători ai Serviciului de Stat se ocupau încă de ultimele aspecte în vederea organizării conferinţei. Se mişcau delicat dintr-o parte într-alta a camerei, de …
Aţi auzit cu toţii de lumea falsă pe care regele Suddhodana a clădit-o cu migală în jurul fiului său, Buddha Siddharta Gautama, în dorinţa deşartă de a-l ţine departe de suferinţa şi tristeţea care, nu-i …
Când primarul oraşului s-a hotărât să construiască o fântână arteziană electronică muzicală, cu jocuri de lumini, în funcţie de evoluţia partiturii, consilierii locali prezenţi şi reprezentanţii presei au sărit în sus, critica lor luând, uneori, …





