Pentru a patra oară, în ultimii cinci ani, Afro mă cheamă din concediu, la “o afacere ce nu suportă amânare”. Nu poate fi decât încă una din fanteziile ei, gestionate cu tot atâta delicatețe câtă ar dovedi un bătrân fierar șchiop într-o parfumerie de lux (să mă ierte moș Hefaistos).
“Haide, băiete, pornește degrabă, săgețile-ți strânge,
Fii inspirat pentru mine, iar plata-ți va fi pe măsură…”
“Care-i adresa?”, i-o retez. Pălăvrăgeala în metru antic i se pare de un extraordinar bun gust. Ar fi putut învăța măcar că în relațiile publice limbajul a …

Motivul pentru care pe vârfurile munţilor se găsesc fosile de trilobiţi subacvatici  este că formele de relief s-au format ulterior apariţiei vieţii acvatice – în urma răcirii Pământului – apa având elongaţia mai mică decât metalele la 4 grade Celsius – cam cât e acum temperatura medie globală. Munţii s-au format prin încreţire, din cauza presiunilor cauzate de diferenţa de elongaţie. În Cambrian, întreaga suprafaţă a planetei fiind acoperită de un strat mic (sub un metru) de apă – cât revine întraga cantitate a Oceanului Planetar raportată la întreaga suprafaţă …

Nu are rost să încercăm să-i descriem nici pe Unthahorsten nici locurile sale, deoarece, unu la mână, trecuseră multe milioane de ani de la Anno Domini 1942 şi, doi la mână, Unthahorsten nu se afla pe Pământ. Făcea ceva ce s-ar putea numi stat jos, într-un loc ce s-ar putea numi laborator. Se pregătea să-şi încerce maşina timpului.
Conectând sursa de energie, Unthahorsten îşi dădu seama că Cutia era goală. Uitase lucrul cel mai important. Aparatul avea nevoie de un subiect, de un solid tridimensional care să reacţioneze la condiţiile altor …

Sfat: Un Fel trebuie să arate atît de greţos, încît să-ţi vină, imediat ce-l vezi, un gust amărui pe limbă, care să activeze glandele acidulare, să te încerce un spasm jugular şi apoi să-ţi simţi stomacul încreţindu-se şi tîrîndu-se pe gît în sus. Numai atunci vei putea spune: “Da, mi-e atît de poftă, încît n-aş mai putea trăi o clipă cu gîndul că n-am gustat din Felul ăsta.”

(Din Cartea de Căpătîi, capitolul Învăţăturile Reţetare, a Maestrului Reţetar Plabos)

Urma se pierdea pe panta stâncoasă din stânga Văii Morţii, pe care Bo o străbătuse o singură dată, când, din curiozitate, urmase cortegiul Marelui Vrăjitor care însoţea, spre Ultimul Drum, prizonierul sortit Jertfei Sacre. Atunci, de teamă să nu fie văzut şi pedepsit, nu a urcat mai departe de capătul văii, de unde începea, de fapt, Ultimul Drum; accidentat, acesta şerpuia pe pante abrupte şi se termina în buza abisului circular, unde domnea marele şi unicul zeu, Micul Pui deFoc. Zeu absolut, acesta le decidea viitorul, prin însemne lăsate pe …

Dorin muşcă din capătul pixului. Avea nevoie de un subiect cu adevărat tare, altfel, cu restructurările astea… cine ştie ce soartă îl paşte. Gicanu îl tratează milităreşte, aproape că-i cere frăguţe ca baba Dochia! Că toate nulităţile ajung şefi…
Redacţia zbârnâia ca un stup pe-o zi însorită, numai el lâncezea cu capul pe birou. De unde să scoţi ştiri acum, în iunie, când toată lumea se gândea la concediu? La rubrica „monden” o fi ceva de scris, dar la investigaţii… parlamentul, ca  în vacanţă, tribunalele stau să se închidă. Uite-o pe …

Comisarul ceru cafea apoi întoarse privirea către hârtiile împrăştiate pe masă. O femeie scundă intră în birou cu o cană mare, neagră; o lăsă pe birou şi ieşi fără a scoate o vorbă. Se simţea obosit, cu toate acestea găsi puterea să zâmbească. Se terminase.
Dar s-a terminat cu adevărat? Astfel de  lucruri nu se termină niciodată. Nu în oraşul ăsta, nu în lumea asta.
Fotografiile cu trupurile mutilate  i se fixaseră, ca o pată roşie, iritantă, pe retină.
Dumnezeule!
Apoi figura acoperită de păr şi sânge, ochii aceia  teribili puseră stăpânire pe …

-          Salutare Şefu’!
-          Bine te-ai reîntors Gabriel! Ţi-am spus de atâtea ori să nu-mi mai zici Şefu’, dar eu zic, eu aud. Ia un loc. Te servesc cu ceva?
-          Un păhărel de nectar, te rog. E bună şi apa oamenilor, totuşi nu se compară cu nectarul. Iar pentru Şefu’ să mă ierţi. Doar ştii că tare greu mă dezvăţ de  mărunţişurile astea ce se lipesc de mine într-o viaţă de om.
Cel numit Şefu’ apăsă două butoane ale pupitrului apoi luă cele două pahare ce se materializară pe raftul din spatele …

1. Poveste slabă
Ultima mea povestire se încheia astfel:
M-am trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară, în ciripit de păsărele din cireşul proaspăt înflorit din faţa blocului nostru recent renovat. M-am întins până ce mi-au trosnit oasele mele bătrâne de patruzeci şi trei de ani, după care, spălându-mă pe dinţi, am realizat ce se întâmplase în urmă cu o zi. Mă cuprinse un început de regret pentru cele ce făcusem, însă pe loc (în timp ce-mi clăteam gura) mi-am amintit de toţi acei ani de îndoieli şi incertitudini, despre cât de clar …

Capra rămăsese fără ţigări şi chestia asta o înnebunea, mai ales că, de vreo două luni, se lăsase de iarbă, că prea mişuna potera prin cartier. Pe lângă asta, o mai enervau şi iezişorii gemeni, amândoi şturlubatici ca tatăl lor, pârnăiaş de aproape doi ani. Capra dădea ochii peste cap de vreo oră, dar ăştia micii nici că se lăsau. Tropa-tropa la etaj, tropa-tropa la parter, pleoşc-pleoşc în jacuzzi.
- Mucles sacanaua! urlă Capra când nu mai rezistă. Ia mişcaţi-vă voi fundul încoace, panaramelor!
- Cum adică, panarame? Iar ne abuzezi de …