Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy împreună cu Editura Eagle demarează un proiect ambiţios care se va derula pe parcursul mai multor ani. Acest proiect, unic în România, îşi propune să strângă într-o singură colecţie întreaga literatură science fiction de limbă română, de la origini până la sfârşitul mileniului II.

Pentru aceasta, SRSFF şi Eagle Publishing House au înfiinţat colecţia Seniorii Imaginaţiei, colecţie gândită ca un instrument de repunere în circuitul cultural atât a volumelor de ficţiune încadrabile, conform aprecierilor critice sau a expertizei noastre, într-unul dintre genurile: science fiction, fantastic, fantasy, horror – cât şi cele…

Un vechi și bun prieten, tovarăș de suferință într-ale sefeului, cu talent și experiență, îmi scrie bărbătește într-o noapte: „Băi frate, ia zi, pe cine acoperiți voi cu concursul ăla de roman al lu’ seresefefe? Cine trebuie să iasă până la urmă?”
Unul din avantajele prieteniilor este și acela că poți întreba orice fără grijă că omul de care te-ai legat afectiv ți-ar trage o înjurătură. Îi răspund totuși cam iritat, întrebându-l la rândul meu ce l-a făcut să se gândească la așa ceva. Zice: ”Fin’că e prea frumos să fie …

Faptul că biblioteca modernă pune la dispoziţia publicului fondul de carte, dar şi săli cu acces la Internet, nu pare la prima vedere o contradicţie. Şi totuşi, din perspectivă psiho-culturală, această asociere ascunde un conflict pe care doresc să-l  dezvălui în scurtul meu eseu.
E ştiut faptul că de când s-a lansat Internetul, cartea şi oferta online sunt într-o rivalitate continuă (lucru dovedit de multele studii apărute pe această temă). Unii comentatori consideră că e o rivalitate ireconciliabilă. Lectura atentă şi sistematică a cărţii versus navigarea grăbită şi aleatorie pe Internet …

Termenul science fiction, termen care îşi păstrează supremaţia emblematică în ciuda unor insistente încercări de reformă (literatură CORA, literatură IF, ficţiune speculativă etc.) sugerează relaţii naturale, de domeniul evidenţei, cu universul ştiinţific. Este vorba ad litteram, de ştiinţă ficţională sau ficţiune ştiinţifică, termeni simetrici care desemnează intuitiv genul ca excrescenţă literară pe corpusul ştiinţific, respectiv ca apel de natură subiectală sau chiar tematică al literaturii la ştiinţă – totul depinde de unghiul de vedere. Şi, totuşi, care este mai exact natura relaţiilor dintre text şi elementele de anticipaţie tehnico-ştiintifică (EATS)? …

Literatura SF a oscilat întotdeauna între credibilitate şi veridicitate. Dar credibilitatea oferă – din punct de vedere literar – o capacitate mai mare de exprimare, iar dacă un autor doreşte ca textele sale să fie mai mult decât o formă artistică de ştiinţă popularizată, va sacrifica în mod deliberat veridicitatea şi se va mulţumi ca textele sale să fie doar credibile.
De fapt, problema nu constă în opţiunea autorului, ci în ce aşteaptă cititorul de la un text SF.
Vom descoperi – fără urmă de uimire – că cititorul SF aşteaptă idei …

Un concurs are ca scop departajarea unor valori precum şi stabilirea unor ierarhii. Spre exemplu Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Acesta este un concurs în care diferite echipe se luptă între ele, urmând un set de reguli precise. Trofeul este fabulos. Sunt la mijloc sume uriaşe de bani. Dar, dincolo de răsplata imediată, echipa câştigătoare are parte de faimă, celebritate, renume… Mare parte din rasa umană prezintă onorul echipei care s-a clasat pe primul loc.
Există şi alte concursuri sportive, în care nu echipe se înfruntă direct, ci …

Dacă Hitler nu ar fi invadat Franţa…
Fraza pe care tocmai aţi citit-o ar putea să stea la începutul unui roman de istorie contrafactuală. Şi de la ea să se brodeze tot felul de scenarii, care mai de care mai interesante şi mai spectaculoase. Oare câţi dintre cei care se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler nu ar fi invadat Franţa şi-ar răspunde cu degetele proptite în bărbie:… păi atunci nici Pionierii Speranţei n-ar mai fi existat.
Sigur, este o exagerare. Menirea ei este să atragă atenţia asupra unor lucruri întâmplate …

Prima reacţie a unui cititor român – nefamiliarizat cu genul fantasy – care s-a apucat să citească Stăpânul inelelor, romanul lui Tolkien, a fost Dar ăsta e un basm!
Evident, cititorul de care amintesc nu citise Estetica basmului a lui Călinescu, nici studiile lui Tzvetan Todorov, nici Morfologia basmului a lui Vladimir Propp, nici măcar Basmele românilor de Lazăr Şeineanu. Dar învăţase la şcoală despre basm şi – mai mult ca sigur – citise (sau i se citise) în copilărie o mulţime de basme. Aşa că avea o anumită imagine despre …

Am fost încântat remarcând încântarea cu care prietena capricornk13 i-a remarcat pe Arkadi şi Boris Strugaţki. Fraţii ruşi sosiţi la ţanc în meandrele tinereţii pentru a-i contracara pe stresanţii fraţi Deca, mereu prezenţi pe drumurile mele, unde ne încăieram la propriu. „Fraţii Deca, Strugaţki, capricorn?” veţi zice. „Care-i treaba?” Treaba e că alde Deca, bătăuşi şi rakeţi de mici, pe vremea când nu se inventaseră rakeţii, aveau şi dânşii o carte de suflet, pe care şi-o pasau unul altuia, singura de pe pământ, de altfel, în mintea lor, care merita …

În general, cam toată lumea e de acord că doar zece la sută dintre cărţile publicate sunt de valoare, iar restul, de nouăzeci la sută, reprezintă producţii mediocre sau submediocre, care nu merită luate în seamă.
Această statistică orientativă, pe care n-o pune nimeni la îndoială, mă face să-mi pun o întrebare: oare editorii nu-şi cunosc meseria sau îşi irosesc banii în mod deliberat, din moment ce scot pe piaţă atâtea cărţi fără valoare?
În realitate, editorii îşi cunosc meseria, pentru că rareori ies în pagubă. Dar, după cum recunosc o mare …