Alex Popescu

Alex Popescu

Alex Popescu

Numele real:Alex Popescu

Nickname SF/F : Aksu

Locaţia reală:Bucuresti

Locaţia SF/F: Sail City

Ocupaţia reală: Digital Matte Painter

Ocupaţia SF/F: Pilot in flota spatiala

Cărţile SF/F preferate: Dune, Pandora’s star

Filme SF/F preferate:Sunshine, Minority report

Artiştii SF/F preferaţi: Stephan Martiniere,Ryan Church, Dylan Cole

Website personal: www.alexpopescu.net

Alex Popescu a lucrat ca desenator de decoruri la filme ca „Hush”, „The Escapist”, „Shine a Light” şi „Fire & Ice: The Dragon Chronicles”. Lucrarile sale au fost incluse în importante publicaţii de specialitate, ca „Exposé 5” , „Digital Art Masters” vol II, Advanced Photoshop Magazine, 2DArtist Magazine.  I s-a acordat premiul Master Award în catalogul „Exposé 7″ pentru lucrarea „Sail City”. A obţinut de asemenea locul I la primul concurs de Matte Painting organizat de CG Talk

Interviu cu Alex Popescu realizat de către Luciana Grosu

LG: În ce constă, pentru un nespecialist, munca unui desenator de decoruri ?(„matte-painting”)

AP: Matte-paintingul a început ca pictură pe sticlă, la propriu: la începuturile cinematografiei se picta decorul dorit pe sticlă şi se filma apoi prin sticlă. Rezultatul : ceea ce era pictat se suprapunea imaginii, creându-se impresia că imaginile pictate şi cele filmate fac parte din acelaşi cadru.

Astăzi, dacă te uiţi la „making of” pentru un film sau videoclip, observi că de multe ori se filmează pe green screen. Apoi în etapa de post-producţie, se decupează personajele de pe green screen şi sunt „puse” într-un nou background  creat de un artist digital. Desigur, este o muncă de echipă. De exemplu, backgroundurile statice create de mine pot fi apoi animate de alţi specialişti. Dar deja şi eu lucrez animaţie, în 3D.

LG: Cum realizezi creaţii artistice avansate în Photoshop? De la ce imagini de bază porneşti ?

AP: Pornesc de la fotografii de-ale mele sau de la imagini cu „creative commons license” de pe flickr. Desigur, este un proces complex, nu o simplă foto-manipulare.

Matte-painting înseamnă de multe ori să realizezi „set extensions”, adică în studio se construieşte un „set partial”, să zicem doar un perete de castel cu o poartă, unde se filmează, iar misiunea artistului digital ar fi să construiască întreg castelul. Aici intervine libertatea mea creativă (deşi se poate să existe o direcţie dată pentru cum ar trebui să arate castelul, de exemplu).

LG: Cât timp iţi ia să termini o lucrare?

AP: Cantitatea de timp necesară finisării unui proiect depinde foarte mult de complexitatea shoot-ului, adică de ceea ce se cere realizat, şi daca e 3D sau 2D. În cazul 2D, când se „construieşte” un decor pentru o cameră fixă, îmi ia între 2 şi 5 zile, dacă lucrez cam 8h/zi. Dar o secvenţă care implică mişcări ample de cameră, şi deci solicită tehnologie 3D, poate lua mult mai timp, chiar şi o lună. Aici se lucrează în echipă.

LG: Cum faci astfel încât să-ţi rămână timp şi pentru creaţii personale?

AP: Îmi fac timp. Am perioade când sunt foarte aglomerat la muncă, de obicei pe final de proiect. Normal că dacă ajung să stau 10-11 ore la muncă, când ajung acasă nu mai am chef să mă aşez la calculator. Altfel, rămâne timp.

LG: Cum ai fi desenat tu „Avatar”?

Dacă James Cameron mi-ar fi dat libertate de creaţie, ceea ar fi fost puţin probabil, deoarece filmul aparţine regizorului, nu artistului, cred că aş fi vrut că mai multe scene de acţiune de pe planeta Pandora să se petreacă pe malul apei. Spre finalul filmului, când Jake Sully încearcă să unească toate triburile Na’vi,  vedem câteva secunde şi triburile care trăiesc pe malul apei. Cred că acest decor ar putea fi explorat într-o continuare a filmului.

LG: Cum ar arăta şi care ar fi scenariul  filmului SF ideal în realizara căruia ai dori să te implici ca artist digital?

AP: Dacă aş putea să aleg, mi-ar plăcea să lucrez la orice film care se petrece în universul „Star Wars” sau …la un proiect care prezintă omenirea în viitor, peste 200-300 ani.Eu sunt optimist, îmi imaginez viitorul ceva în genul „Minority Report”, dar în sens pozitiv. Nu mi-ar plăcea să creez o lume apocaliptică, ceva foarte „dark”. Mai degrabă un viitor în care tehnologia este un factor de progres, ceva pozitiv.

LG: Legat de viitorul omenirii,  cum îţi imaginezi stilul de viaţă al locuitorilor din oraşul „Sail city”, creaţia ta ?

AP: Pânzele mari care se văd în imagine sunt un tribut adus strămoşilor. Oraşul este capitala flotei spaţiale. E o lume curată şi veselă, nu neapărat un oraş de muncitori, oamenii  au mai mult timp liber ca acum.

LG: Cum îşi petrec timpul liber locuitorii oraşului „Sail City”: se uită la filme, joacă jocuri video sau… ?

AP: Ei „trăiesc filmele”. Probabil în scurt timp filmele şi jocurile video vor fuziona. Filmul e interesant pentru că îţi prezintă o poveste aşa cum a vrut altcineva să o spună; şi desigur unii oameni spun poveşti mai bine decât alţii. Pe de altă parte, jocurile video îţi dau posibilitatea să interacţionezi, să-ţi creezi propria poveste. În viitor jocurile video vor deveni tot mai imersive.

LG: Dar pictura digitală „City towers”? Este şi acesta un oraş al viitorului?

AP: Imaginea aceasta e mai apropiată de contemporaneitate. A fost inspirată de câteva imagini ale New York-ului. Cred că lumea de aici este încă aglomerată şi poluată, asemănătoare cu cea actuală. Înainte de a ajunge să creăm un oraş ca „Sail City”, vom trece obligatoriu prin etapa „City Towers”. La fel cum atunci când s-a făcut tranziţia istorică de la sat la oraş, primele aşezări industriale, printre care şi Londra, erau poluate, înnegrite de fum şi cu standarde de viaţă mult sub cele ale oraşelor actuale.  Îmi imaginez că vom continua să evoluăm în acest stil, corectând în timp ceea ce este greşit.

LG: Ce ar trebui să facem acum pentru a ne bucura de o lume mai bună în viitor?

AP: În primul rând, n-ar trebui ca ecologia să  rămână doar o modă. Îmi doresc ca cei mici să vrea să trăiască într-o lume curată şi să fie conştienţi de rolul lor în crearea ei.

Apoi, am observat că tinerii nu mai fac sport. Calculatorul e minunat, dar nu e totul. Trebuie folosit cu moderaţie. E foarte uşor să laşi un copil singur cu un PlayStation; nu se mai mişcă din faţa ecranului toată ziua. Nu face  mişcare, nu socializează. Cred că accesul copiilor la tehnologie ar trebui controlat.

LG: Dacă tehnologia continuă să progreseze, cum crezi că va arăta arta viitorului?

AP: Mă gândesc că nu vom mai fi limitaţi de spatiul 2D. Acum avem expoziţii de pictură, de fotografie, de grafică, dar  toate  lucrările sunt bidimensionale. În viitor, vom folosi poate holograme, şi artistul va putea recrea un decor, un peisaj, un univers aparte. De exemplu, vizitatorul va intra efectiv în pădure, nu se va mărgini doar să admire imaginea copacilor afişată pe perete. Mie mi-ar plăcea să expun în felul acesta. Să pot crea o lume la care nu doar să te uiţi, dar în care să poţi intra şi să o poţi privi de jur-împrejur. Sper să–mi pot îndeplini acest vis.

LG: Ce  teme SF ai dori să abordezi în viitoarele creaţii personale?

AP: Am făcut câteva schiţe pentru o lucrare cu „o fabrică de planete”. Este vorba de un spaţiu industrial, mare, tehnologizat, aparţinând unei civilizaţii avansate care creează lumi. Mă gândeam să arăt ca planetele sunt foarte mici atunci când sunt create, de exemplu fabrica să aibă deschisă o poartă către un univers paralel unde se creează planeta, iar în interiorul fabricii ei doar să controleze procesul, astfel că planetele să pară mici, similar felului în care noi creăm pe ecranul  calculatorului lucrări de mari dimensiuni.

LG: Dacă te-ai fi născut într-o epocă în care nu exista computer, ai fi fost tot artist?

AP: Presupun că da. Am terminat Facultatea de Calculatoare, am diplomă de inginer, deci am urmat „ partea reală”, şi chiar mi-a plăcut, dar în tot acest timp m-am simţit  atras şi de artă. De aceea am ezitat ceva timp ce drum să aleg.

Îmi place profesia mea actuală tocmai pentru că îmbină tehnicul cu artisticul.Depinde de tine cum abordezi un anumit „shoot”, ce fotografii foloseşti, cum pictezi, cum lucrezi cu texturile…Îmi place tehnologia, posibilităţile pe care le oferă, şi faptul că mereu apare ceva nou.

Revenind la întrebare, dacă m-aş fi născut cândva în trecutul omenirii, bănuiesc că viaţa m-ar fi dus într-un loc asemănător. O profesie în care să pot îmbina ştiinţa şi arta, cum ar fi cea de arhitect.

© Alex Popescu

Imagini reproduse cu acordul autorului

pagină realizată de Luciana Grosu