Comments on: Să spunem lucrurilor pe nume

By: Ben Ami

Ben Ami — Fri, 02 Oct 2009 13:55:00 +0000

corect! cand ai incredere ca ceea ce ai produs… sparge creierii “victimelor”… pregatesti terenul din timp, ii amagesti usor si cand momentul aparitiei este GATA… le oferi o carte tuturor potentialilor critici. nu e deloc usor sa oferi 200-300 de volume. dar e minimum minimorum ca sa ai o perceptie macar marginala la nivelul intregii tari.
lumea afla de isprava ta… si incepe sa te xeroxeze, ca caute vreun pdf, ceva.
incepi sa existi
(asta daca nu ai incotro si o iei de jos. ca daca ai bani si poti face reclama cum se poate face si pe la noi… apreciez ca poti vinde 10 k de exemplare. dar, in nici un caz n-o sa te afli in limitele unei profitabilitati. doar vinzi 10 k de carti. si atat.)

By: michael

michael — Fri, 02 Oct 2009 13:37:46 +0000

apropo de “Lucian Merişca sau Costi Gurgu, singurii care au reuşit să pătrundă în antologii scoase dincolo” mi-am amintit ca, intr-o antologie nu chiar celebra, dar aparuta tot in SUA, am publicat eu si doru stoica, prin 2005 parca

By: Recenzii, articole, interviuri (16 - 23 iulie 2009) | Nautilus

Recenzii, articole, interviuri (16 - 23 iulie 2009) | Nautilus — Fri, 24 Jul 2009 06:32:28 +0000

[...] SRSFF – Liviu Radu – Să spunem lucrurilor pe nume [...]

By: Lucian Dan Teodorovici si literatura SF | Blog RomaniaSF Online

Lucian Dan Teodorovici si literatura SF | Blog RomaniaSF Online — Tue, 21 Jul 2009 12:34:14 +0000

[...] editorialul numărului 18 al Nautilusului. Şi de altele… (vezi şi intervenţiile la articolul Să spunem lucrurilor pe nume, de Liviu Radu, de pe site-ul [...]

By: Aspoiu

Aspoiu — Fri, 17 Jul 2009 15:57:45 +0000

“Pseudonimele anglo-saxone ar fi o solutie?”

VERY BAD IDEA! Corn, aka ‘Patrick’, inca mai trage ponoasele dupa celebra “Dune 7″…
Asta cu pseudonimele nu poate fi decat o gainarie. Si da!, nu schimba scriitura, constructia, viziunea, ideile etc.

By: Eddie

Eddie — Fri, 17 Jul 2009 14:53:04 +0000

Not again…
Crezi ca Harry T Francis e mai lizibil decat Aurel Carasel ? Textul e la fel de prost, indiferent cum il semneaza. Iar cititorul pacalit e nu doar pierdut, ci, mai rau, poate deveni un dusman declarat (evil grin)

By: Sorin Camner

Sorin Camner — Fri, 17 Jul 2009 14:50:37 +0000

Hai sa ma bag si eu. Cred ca discutia despre calitatea scriiturii si cei carora te adresezi exista si acum 20 de ani. In fapt. ceea ce nu se intelege pe la noi este ca orice face un scriitor ar trebui sa fie ajungerea la cititor. Adica pe piata.
Din pacate nu piata este in mintea scriitorului…. Si, totusi, suntem intr-o economie de piata, cred si sper.
Probabil ca daca piata ar cere-o si Nemira ar publica autori romani. Poate politica autorilor francezi sau italieni ar fi de urmat. Pseudonimele anglo-saxone ar fi o solutie?

By: Eddie

Eddie — Fri, 17 Jul 2009 14:07:42 +0000

@Diana – peste tot e la fel. Uite un interviu cu o poetesa ultrapremiata la debut: http://revistascriitorului.ro/pauza-dintre-vene-cu-miruna-vlada/

Cat despre “sa oferi ce cere publicul”, ei bine, tocmai asta nu se face la noi. Pentru ca sa scrii ce vrea cititorul implica un efort mult mai mare decat sa scrii ce-ti place tie, ca scriitor.

By: Lucian Dan Teodorovici si literatura SF « Colierul de perle al bunicii

Lucian Dan Teodorovici si literatura SF « Colierul de perle al bunicii — Fri, 17 Jul 2009 11:04:24 +0000

[...] editorialul numărului 18 al Nautilusului. Şi de altele… (vezi şi intervenţiile la articolul Să spunem lucrurilor pe nume, de Liviu Radu, de pe site-ul [...]

By: Diana Alzner

Diana Alzner — Fri, 17 Jul 2009 10:20:02 +0000

Iată un articol care, după cum spune autorul său, se adresează scriitorilor începători. L-am citit drept urmare cu mult interes şi, deşi recunosc adevărul celor descrise, stropul de speranţă pe care-l mai aveam (că de entuziasm nu mai poate fi vorba), s-a evaporat şi el.
Cu permisiunea dumneavoastră, voi spune părerea mea referitor la problema drumului de la manuscris la carte.
În primul rând, astăzi cei care citesc sunt pe zi ce trece tot mai puţini. Nu se citeşte nici literatură pe hârtie, nici online. Tinerii nu mai doresc aşa ceva; vor filme cu efecte speciale, vor meciuri, chefuri şi alte distracţii mai mult sau mai puţin facile. Vă rog să mă credeţi, sunt, din păcate, profesoară şi ştiu exact: elevii preferă chiar şi o problemă la matematică decât să-i oblige cineva să citească.
În al doilea rând, pentru ca editurile să vândă o carte, ar trebui să-i facă publicitate. Intens. La T.V., în ziare, oriunde. Cum vă explicaţi că se vând atât de bine cărţile împreună cu diverse ziare, la un preţ redus? Eu le cumpăr pe cele pe care le doresc pe sub mână…
În al treilea rând, dar vă rog să n-o luaţi ca pe un sfat, nu mi-aş permite, scriitorii trebuie să înveţe a scrie comercial. Adică să coboare stacheta la nivelul publicului, deşi îmi pare rău s-o spun.
Iar despre debutanţi, stimate domnule Liviu Radu, m-am recunoscut în rândurile dumneavoastră! După bucuria nesperată pe care mi-au făcut-o cei de la SRSFF publicând un text semnat de mine, am aflat că debutul meu nu este valabil, întrucât n-a avut loc la o revistă. Adevărul e că aflasem de revista Nautilus în acelaşi timp în care descoperisem şi site-ul SRSFF. Am trimis texte simultan în ambele direcţii, dar SRSFF a luat legătura cu mine, iar Nautilus nu mi-a trimis nici măcar acum un răspuns, chiar dacă acesta ar fi fost nefavorabil.
Concluzia? Din punctul meu de vedere, deşi literatura de orice fel are de înfruntat vremuri potrivnice, în viitor, SF-ul se va afla într-o poziţie privilegiată faţă de mainstream, dacă va exista promovarea adecvată şi dacă autorii vor identifica publicul ţintă şi-i vor oferi exact ceea ce acesta cere.