Omohom – Cristian Tudor Popescu
Supratema volumului Planetarium de Cristian Tudor Popescu (Ed. Albatros, 1987) este, observa Voicu Bugariu în prefaţa acestuia, “facultatea de a genera noul”.
In Omohom, povestirea care încheie volumul, această temă este tratată în cadrul unei distopii blânde (amintind de Minunata lume nouă a lui A. Huxley), într-o naraţiune ce are în centru un personaj literar tragic.
“Omohom este singura planetă locuită de om care va exista atât cât sistemul solar din care face parte”. Omohom este o societate-laborator în care un experimentator mitic (Inginerul) instituie un mecanism de substituţie a selecţiei naturale menit să extermine inteligenţa creativă individuală şi, o dată cu ea, germenii autodestrucţiei speciei pe care aceasta inevitabil îi conţine. “Fiecare copil de pe planetă contractează la 10 ani o boală gravă, mortală. Remediul, unul singur: copilul trebuie dus în anumite locuri pustii şi sălbatice, desemnate de tradiţii obscure, şi lăsat singur o noapte. In zori, el revine sănătos şi fără să-şi amintească nimic din cele petrecute în timpul nopţii, sau nu mai revine deloc”. Vor vieţui aşadar pe această planetă, închişi între limitele abaterii minime, numai indivizi mediocri, autosuficienţi, incapabili s-o schimbe şi, finalmente, s-o distrugă. Membrii familiei Maleira, descendenţi direcţi ai Inginerului, sunt însă diferiţi; printr-o metodă procurată chiar de strămoşul lor şi transmisă din generaţie în generaţie ei reuşesc, simulând absenţa facultăţii creative, să treacă testul care le permite să trăiască în lumea Omohom.
Acestea sunt premizele de la care pleacă textul. Cu mijloacele ficţiunii speculative, autorul reuşeşte în câteva pagini să construiască o lume coerentă în stranietatea ei, pentru a spune o poveste de neuitat despre singurătatea celui diferit şi iluzia fericirii.
Naraţiunea, realizând o gradare perfectă a tensiunii, este propulsată prin inserţia unor fragmente discursive, la rândul lor fascinante prin rigoarea şi agerimea raţionamentelor pe care le conţin şi care extrapolează ipotezele ficţionale. Finalul deschis este memorabil prin concluzia surprinzătoare care însoţeşte creşterea paroxistică a temperaturii textului către catharsis.
De remarcat că, dacă “metoda ştiinţifică” (explorarea logică a unor premize cu obţinerea unor concluzii relevante) este indispensabilă în economia naraţiunii, elementele tehnice sau (pseudo)ştiinţifice care i s-ar putea alătura, lipsesc. De exemplu, modul practic în care este realizată selecţia artificială a indivizilor ne-creativi este învăluit în mod deliberat în misterul mitului. Autorul reuşeşte în mod exemplar să redea tragismul legăturii dintre personajul-narator şi Kari, unicul său fiu sortit nefericirii sau nefiinţei, în schimb nu simte nevoia să detalieze, să spunem, existenţa vreunei “gene a creativităţii” ori a felului în care Inginerul a modificat genomul speciilor de pe Omohom.
Cu siguranţă, textul literar nu pierde nimic din această omisiune, căci miza sa este alta şi aparţine literaturii adevărate, fie ea realiste sau nu – aceea de a pune în lumină privelişti ascunse ale sufletului omenesc; ca în toate marile opere ale science fiction-ului, şi în povestirea lui Cristian Tudor Popescu reflectarea umanului în oglinzile deformante ale imaginarului oferă perspective nebănuite şi emoţionante.
Dumitru Cl. Stătescu
Mie mi se pare cel mai bun text “ever” scris de CTP.
)
La fel mi se parea si mie… pana cand am descoperit stupefiat acest episod din Twilight Zone:
http://en.wikipedia.org/wiki/Examination_Day
Este scriitura, Eddie, not the fucking idea. Mi-as dori sa fur ideile altora si sa pot scrie texte care sa emotioneze old hands like me…
@MDP: facem o cooperativa, tu furi si eu scriu
@kvala (author): Nu sunt om de echipa
@MDP : Poate, dar tot a fost o imensa dezamagire. Ar fi trebuit totusi “s-o vad venind”, vorba englezului – Omohom e, calitativ, la o distanta imensa de restul textelor lui CTP, si chiar nu stiu ce nume sa dau unui scriitor al carui text definitoriu e “imprumutat” (nu, nu se numeste Shakespeare…)
Nah, in nucleu, situatiunea se vede si la Wells(The Country of the Blind). Interesanta alta observatie: ca Omohom e la o distanta imensa de restul textelor. Deci CTP a scris a pile of BS cu o floare-n mijloc?
Nu chiar. Pentru vremea respectiva textele erau peste medie, si se va scrie probabil despre Cassargoz ca despre o capodopera, dar e o povestire care mie unuia nu mi-a trezit nici un sentiment.
La Cassargoz au fost mai multe alegeri nefericite, care, dind un efect de reality leak, m-au deranjat: un personaj care impusca negri(o translatare a bancului cu plizdontzi), numele nefericit Cassargoz(care rima prea tare cu caraghioz) si mai ales reclamele care apareau in text si care erau vizibil luate din ce vedeam la meciurile de forbal din afara lagarului comunist. N-avea nici o legatura cu industria reclamei.
@Hippolat: … in ciuda unor alegeri nefericite, nu ar trebui ignorat stilul limpede si “economic”, o noutate in sful romanesc al acelor vremuri.
Cassargoz nu-mi spune nici mie mare lucru…
@Kvala: propun urmatorul exercitiu: putem fura o idee – sa gasim una “grozava”, care a fost tratata deja in “n” alte texte – pornind de la care authorii (care au chef) sa produca cite un text inovator.
Parca era cu “pliznăi”…
@Aspoiu: probabil ca l-ai auzit cu ceashkca si atunci e pliznau(adica si incorect gramaticale:-0). eu l-am auzit cu Bula si asta o mai pleznea in engleza – de unde please don’t shoot!:-))))))))))
@chrome: sa lasam stilul pe mai pe urma:-) Alegeri nefericite a fost o exprimare nefericita, pur si simplu nu puteai sa nu faci greseli, oricit de inteligent ai fi fost. Problema ar fi: cit de valabil e un text care are contorsiuni(cauzate de cauze obiective, cum spunea un intelectual dinainte)? Pentru multi e de nebagat in seama. Pentru mine e un show stopper. Mai tineti minte tirapa? S-ar putea ca memoria sa-mi joace feste dar era parca un fel de nunchaku care avea o traiectorie complet random: asta insemna ca exista o probabilitate semnificativa sa-ti tragi cu ea in cap.
Desi exegeza textelor « clasice » e foarte interesanta, cred ca mai util cauzei ar fi comentariile textelor noi. « Planeta Zeilor » e postata de 4 zile si nimeni nu zice nimic despre textul cu pricina. (doar o parere…)
… imi cer scuze: ar fi trebuit sa spun “comentarea textelor noi” in loc de “comentariile textelor noi”
Dragă Chrome, a comenta un text nou constă în exprimarea unei păreri privind subiectul articolulul, adică puţin. Pentru a formula un comentariu la un text e nevoie mai întâi să-ţi faci timp şi să citeşti dar cum mai toată lumea este în criză de timp vei vedea mereu mult mai multe comentarii la articole decât la o povestire.
CTP are texte bune si in mainstream…
[...] SRSFF – Dumitru Cl. Statescu – Omohom – Cristian Tudor Popescu [...]
@Balin Feri: toata lumea este in criza de timp, dar se gaseste timp pentru postarea a “n” comentarii privind politica editoriala – desi aproape toata lumea pare a fi de acord in privinta subiectului; parerea mea era ca ar fi mai constructiv sa comenteze textele noi, care si-ar putea face loc pe piata aceasta atit de greu de accesat.
Lipsa de comentarii mai poate insemna si ca nu merita nici macar comentate… (evil grin)
Iaca, promit sa-mi fac timp in week-end si sa citesc ultimele trei povestiri publicate.
@Sagy: Interesant, scrie mainstream? Din ce am citit mi se parea ca e mai mult interesat de watersports.
@Eddie
Si unde ar fi vazut CTP acel episod? Pe TVR1 sau pe TVR2? Sau poate in pauza unui meci, pe bulgari?
„SRSFF este o asociaţie neguvernamentală şi non-profit, al cărei scop declarat este împotrivirea la invazia superficialităţii şi a non-valorilor promovate în exces şi care pervertesc bunul gust şi perceptia generala asupra culturii.” Citind comentariile de mai sus, se pare ca v-ati ales cu ceea ce ati dorit! Tineti-o tot asa, ca e bine!
@ramirez: Povestirea lui Henry Slesar, care sta la baza episodului din Twilight Zone, a aparut prima data in 1958 si acum se preda in scoli (la americani, bineinteles). Cat despre sarcasm, lasa-l cui se pricepe…
@Eddie
aa, pai atunci de ce n-ai pus linkul direct la povestirea aia? si nu crezi ca este usor irelevanta curicula americana actuala pentru anii 80 romanesti a caror principala calitate nu a fost totusi accesul liber la marea literatura sf americana?
sarcasmul meu privea siguranta cu care demascai influenta directa, “imprumutul”. pune si tu un “poate” sau macar un “probabil” cand mai ai revelatii din astea in baza google.
LOL. Existau destui oameni cu biblioteci “la zi” si in anii 80, si Playboy circula destul de liber (textul american a aparut mai intai in Playboy).
In rest, eu am pornit de la “momentul zero” pentru mine, care a fost vizionarea acelui episod din TZ, si de-asta am postat linkul catre serial. Fara el, n-as fi aflat de povestirea lui Slesar…
Concluzia mea: indiferent ca a fost furt sau nu, situatia e a naibii de dezamagitoare.
Daca vrei, pot sa-ti spun ca se intampla si pe meleaguri americane, vezi celebra “The Cold Equations” – http://en.wikipedia.org/wiki/The_Cold_Equations
Atunci cand vrei sa folosesti ideea altuia, trebuie sa ai talentul de a o face de nerecunoscut; in fond, ideile sunt cam aceleasi peste tot. Cristian Tudor Popescu nu avea talentul sa valorifice superior ideea altuia. El era un rasfatat al comunismului; ii trebuia repede o idee, s-o tranteasca acolo; nu credea ca se vor gasi oameni care sa-l prinda cu mata in sac. Credea ca societatea lui comunista e vesnica si inchisa.
Metoda a aplicat-o si Alexandru Mironov intr-o carte despre America de Sud. Baietii de la ‘Catavencu’ au demonstrat logic faptul ca Mironov n-a ajuns niciodata acolo.
Daca avea talent, CTP reusea macar in mainstream sa faca vreo branza. Asa, se demonetizeaza si in ziaristica, prin acumulare cantitativa
@goe: Scuza-ma, vorbeam despre Omohom… ai citit-o, macar?
Dane, ne cunoastem de atata timp ca sa umblam cu glumite din astea tip ‘ai citit-o macar?’. Uite, pentru placerea ta, am recitit-o. Si nu e proza de incheiere a volumului din ‘87, cum spune dom’ Satescu, ci penultima, ultima fiind ‘Chronostalgia’. Si nu e povestire; nu povesteste nimic. Acuzatia de plagiat dupa vreun episod din ‘Zona sumraka’ a facut-o domnul Eddie. O fi stiind el ceva. Ce nu stie e faptul ca filmuletele alea se faceau dupa un gen de proze cam cum incerca ‘SCI FI magazin’-ul acela de la Botosani sa bage pe gatul unui public neavizat, din care se desprinde un grup masiv de tineri scriitori de orice, numai SF nu, de pe aici, de pe site-uri. Caracteristica principala a acelor proze, dupa care s-a inspirat CTP in ‘Omohom’, era lipsa de stil, care permitea regizorului de filmulete sa actioneze liber. Din ‘Omorom’, CTP putea face un roman fluviu, adica apa de ploaie. Rezumandu-se la 10 pagini, nu se intelege nimic. Cam asa se scria prin anii ‘80, sub influenta alcoolului.
@goe: Imi este greu sa-mi identific toate cunostintele dupa nick-urile curente; poate ca “glumita” (sau chiar postarea) mea n-ar mai fi existat, daca as fi stiut cine este in spatele interventiei. Senzatia a fost ca nu te referi la prozele SF ale lui CTP, ci la activitatea lui de publicist post-1990. Nici eu n-o prizez in totalitate, dar nu amestec scriitorul SF cu ziaristul. Cat despre “Omohom”, repet ce-am spus in prima postare de aici si care ramane parerea mea de cand am auzit textul la Bucium prin anii 1980 — evident sub influenta
Zbang! A intrat Craiova peste voi… De acum sa vezi de-zbateri.
Eroare! Dan are dreptate. Trebuie sa aiba dreptate. Suntem prieteni. E printre putinii oameni care vrea sa faca doar bine.
Stimate domnule Aspoiu! Dumneata pleci de la ideea preconceputa de altii ca noi, craiovenii, trebuie sa fim capul rautatilor. Te inseli. Nu te acuza nimeni, de nimic, dar asta cam miroase a discriminare etnica.
Cu stima,
Victor MARTIN
Eu am citit volumul de proze scurte al lui CTP inainte de ‘89, nu mai stiu exact cand, insa stiu ca eram copil si citeam foarte mult. Tin minte ca m-a plictisit ingrozitor – ceea ce nu se intampla cu scriitorii americani pe care ii mai citeam prin Almanahurile Anticipatia. Fiind la o varsta frageda nu faceam prea multe judecati de valoare. Stiam ca volumul respectiv era sf, deci trebuia sa-mi placa, si ma tot chinuiam sa citesc povestirile acelea in care mi se parea ca nu se intampla nimic. Si exact asta mai tin minte din ele – nimic.
Am gasit intamplator volumul mainstream publicat de CTP dupa revolutie si mi-a placut foarte mult. Insa nu as mai citi una dintre povestirile vechi ale dumnealui.
Mi-ar placea sa citesc o povestire sf scrisa de el acum.
Stefan Ghidoveanu said:
„SRSFF este o asociaţie neguvernamentală şi non-profit, al cărei scop declarat este împotrivirea la invazia superficialităţii şi a non-valorilor promovate în exces şi care pervertesc bunul gust şi perceptia generala asupra culturii.” Citind comentariile de mai sus, se pare ca v-ati ales cu ceea ce ati dorit! Tineti-o tot asa, ca e bine!
Da, poate ca asa e. Probabil ca ar fi mai cinstit ca respectivul text sa se numeasca “Programa pe 50 de ani.” Rusii moderni au o vorba, ceva de genul, nu poti avea incredere in rus decat daca e de-a treia generatie … Prima fiind cei care au pus mana pe putere si bani dupa caderea Cortinei de Fier, a doua cea formata din copiii lor, odrasle de bani gata … abia a treia generatie e cea de isprava.
Noi, fiind ceva mai placizi decat rusii, vom avea nevoie de mai mult timp. Ca sa putem avea incredere unii in altii.
Ca sa ajungem la chestii de genul “impotrivirea la invazia superficialitatii” … mai avem …
Sau poate de asta nu o scapam niciodata. Unele chestii raman in tara noastra pentru totdeauna. De exemplu, acum vreo saptamana am vazut un trib de Neanderthalieni in Piata Victoriei. Si undeva, tot in Bucuresti, cica mai e un copac!
Dragii mei, am să încerc să vă răspund pe rând, în ordine aleatoare:
rreugen – te plictiseai? şi ai găsit autori români care nu te plictiseau? la vârsta ta, erai copil ziceai?, am văzut că aveai 11 ani în ‘89, nu ştiu ce înţelegeai, iar acum este mult prea vulgar să citeşti, fără idei preconcepute, pe editorialistul de la Gândul, fost la Adevărul, cel înjurat de toată lumea. aşa că hai să-l înjuri şi tu, că se poartă. ce nu înţeleg: care-i treaba cu Bucureştiul? îmi scapă. poate că şi tu trăieşti cu impresia că, locuid într-un oraş de provincie, poţi vorbi despre oraşul pe care îl înjură toată lumea, după care să vii aici şi să nu mai pleci. de nu mai putem respira.
eddie – cine avea bibliotecile alea, că habar n-am. dacă tu eşti cel despre care bănuiesc că ai fi (e.p) îmi poţi dezvălui persoanele cu biblioteci şi de ce naiba nu ne-ai spus atunci, să avem şi noi acces la acele biblioteci?
hippolat – dacă Cassargoz rimează cu caraghioz e de bine, înseamnă că CTP este poet. I like it. cât despre reclame, personaje, aş dori să spun că politically correct mi se pare o altă formă de comunism iar faptul că nu are habar despre reclame arată cam ce ştiam noi în acel moment. tu, un geniu fiind, cu drept de ieşire prin vest, oi fi ştiut mai multe. sau eşti un copil care habar n-are despre ce vorbeşte.
goe, Victor Martin, etc – dacă Craiova are atâţia oameni implicaţi în SF, de ce naiba nu faceţi ceva constructiv. adunaţă-vă şi faceţi ceva pentru SF-ul românesc. nu vă mai treziţi vorbind doar de dragul de a vă auzi singuri.
“rreugen – te plictiseai? şi ai găsit autori români care nu te plictiseau?”
Evident ca am gasit autori romani care nu ma plictiseau, exista totusi destul de multi. Marin Preda, de exemplu. Dar ce legatura are asta cu subiectul discutat?
” la vârsta ta, erai copil ziceai?, am văzut că aveai 11 ani în ‘89, nu ştiu ce înţelegeai, iar acum este mult prea vulgar să citeşti, fără idei preconcepute, pe editorialistul de la Gândul, fost la Adevărul, cel înjurat de toată lumea. aşa că hai să-l înjuri şi tu, că se poartă.”
Este foarte interesant ce descrieti dumneavoastra aici, dar trebuie sa va intreb din nou, ce legatura are asta cu mine si cu subiectul discutat? Dumneavoastra sunteti de parere ca daca nu imi plac povestirile sf ale lui CTP, inseamna ca il injur?
Daca aveti putina rabdare si cititi comentariul meu precedent, o sa vedeti ca scriu ca mi-a placut volumul sau mainstream si ca as fi curios sa citesc ceva sf scris de el acum. Astea erau injuraturile?
“ce nu înţeleg: care-i treaba cu Bucureştiul? îmi scapă. poate că şi tu trăieşti cu impresia că, locuid într-un oraş de provincie, poţi vorbi despre oraşul pe care îl înjură toată lumea, după care să vii aici şi să nu mai pleci. de nu mai putem respira.”
Din nou, aceste probleme nu sunt ale mele si nu ma privesc. Glumele pe care le facusem eu vroiau sa accentueze ideea ca mai e mult pana sa ajungem la nivelul de civilizatie care sa permita vreo “lupta impotriva superficialitatii.” Si daca nu ma asteptam ca cineva sa fie de acord cu mine, sincer va spun, nici la o asemenea manifestare de bigotism nu ma asteptam.
Nicaieri in comentariul meu nu am facut vreo presupunere legata de persoana dumneavoastra, nici speculatii despre viata dumneavostra personala. Am dreptate? O sa va las pe dumneavoastra sa trageti ce concluzie doriti.
@rreugen – Mestere, te-am intrebat eu ceva? Ce ai cu mine? Daca n-ai observat pana acum, eu vorbeam cu proprietarii site-ului. Cand o sa am ceva sa-ti spun, o sa te anunt. Iti trebuie doar 3 calitati: buna crestere, educatie solida si respect pentru conlocutori. Pana atunci, te rog nu ma mai deranja! Si apropo, pentru ca m-ai citat integral fara permisiunea mea, si fiindca-ti cunosc IP-ul, asteapta-te la un proces de furt intelectual. Daca n-ai auzit de legea copyright-ului, e momentul sa te apuci acum de invatat. Salutare!
Foarte tare.
Cu ce v-am deranjat? Ca eram de acord cu dumneavoastra?
Da, cu procesul,o sa astept, ce sa fac. Nu pare a fi ceva excesiv de incomod, asteptatul
Stiu! O sa ma uit la OTV in timpul asta, ca sa treaca mai repede timpul.
@goe: Aha, deci nu sint singurul care crede ca literatura romana din perioada comunizda nu se egzista(largesse in a arunca cu oua stricate e intotdeauna insufucienta:-)).
Totusi sa spui ca vreunul din cei care mergeau la Ocservatore (inainte de 89) inclusiv Popescu, era un rasfatat al comunismului, haida de. Erau toti prea jerpeliti moncher. Alcoolici, nu cred, ca nu prea aveai cu ce, lipsea ac’coololuul.
Nemincati, prost imbracati, dezinformati, ingineri … Poate. Si ca nici unul nu ajunsese la puterea calorica a unor creieri ca ai lui Fanus Neagu… poate.
Dar privilegiati?
De fapt, vroiam sa adaug un detaliu legat de proces. IP-ul meu este dinamic, ceea ce inseamna ca guvernul va trebui sa investeasca prea multi bani pentru identificarea mea. Traim vremuri grele. Mai simplu ar fi sa va folositi de adresa de e-mail atasata comentariilor mele!
@rreugen – Ai cazut testul! Ce sa-i faci, nimeni nu e perfect in cea mai nesimtita dintre lumi! End of message… forever!!!
rreugen ce legatura are Marin Preda cu cele discutate aici? si mie imi place Camil Petrescu si Petru Popescu sau Caragiale si, poate, anumite pasaje din Marin Preda, dar care-i legatura? Aici vorbim despre SF. Iar in materie de SF te intrebam daca puteai intelege volumul lui CTP la acea varsta. Atat.
“rreugen – te plictiseai? şi ai găsit autori români care nu te plictiseau?”
Asta era intrebarea la care am raspuns. Si eu m-am intrebat acelasi lucru, ce legatura are cu ce discutam
Volumul lui CTP – nu tin minte ce am inteles si ce nu din el. Experienta mea proprie si personala s-a consumat la un nivel cu mult mai primitiv, pentru ca eram copil. Insa faceam o diferenta clara intre lumea in care traiam eu atunci si cea vestica (care imi era suficient de familiara avand in vedere ca mergeam la “Video” cam in fiecare seara).
Dar nu asta era problema mea – nu ca povestirile ar fi lipsite de continut. Am scris doar ca pe mine, copil fiind, ma plictiseau. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu un volum al lui Mironov de care am dat in acea perioada. Consecinta a fost ca m-am indepartat de scriitorii romani de sf, citind alti autori care se potriveau mai bine gusturilor mele.
Si chiar presupunand nu am inteles valoarea contextuala, politica a textelor, din punctul meu de vedere este periculos sa judeci un text literar bazandu-te pe asta. Pentru ca daca asta ESTE valoarea textului, aceasta va disparea odata cu generatiile care tin minte, afectiv, acele vremuri. Ceea ce ma intereseaza sunt calitatile literare, cele care fac ca un text sa fie captivant fara ca cititorul sa fie implicat in evenimentele perioadei descrise.
Si multe dintre cartile lui Ph K Dick, sau Vonnegut, au continut politic. Insa raman valabile chiar daca nu ai trecut prin anii ‘60 americani si n-ai idee acel zeitgeist.
Sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca povestirile lui CTP au un subtext inteligent si subversiv, daca doriti – eventual unul pe care copiii nu il pot intelege. Problema mea era legata de text, NU de sub-text.
De fapt, nu conteaza. M-am incurcat eu – mi-a placut enorm volumul de proze al lui Cristian Tudor Popescu in copilarie! Sper ca nu v-ati suparat prea tare.
Crezi ca l-ai fi inteles, la varsta respectiva pe Preda? Despre ce vorbesti? Literatura de aventuri nu este literatura de introspectie, de exemplu. Faptul ca un copil nu are cum sa inteleaga Fratii Karamazov nu-i face mai putin literari decat Cei trei muschetari, Winnetou sau Cocosatul.
Discutia asta este geniala. Imi spuneti ca Preda nu are nici o legatura cu ce discutam, eu ma corectez si va dau argumente legate de sf, cum cereti, ca acum sa ne intoarcem la Preda ?????
Imi pare rau, dar cred ca ne pierdem amandoi timpul.
@tuturor: va recomand sa adoptati un ton adecvat unei dispute de idei. si sa aveti in vedere ca nimeni nu detine adevarul absolut. rreugen camner, ghidoveanu, apreciez ardoarea cu care incercati sa va sustineti ideile. dar va apropiati de o limita nedorita. incercati cu argumente si cu demonstratii, sentintele definitive distrug dialogul. valabil si pentru goe care nici macar nu a incropit un simulacru de argument in tot ce a postat. remarci de genul ca inainte de 89 se scria la betie insulta in mod gratuit o multime de oameni. nu cred ca prin astfel de comentarii putem castiga ceva. toate cele bune.
Eu m-am abtinut de la orice insulta sau remarca legata de viata altcuiva. Acum vad ca sunt atentionat sa nu mai fac asta.
Bun.
Probabil ca necazul nu e nici la domniile voastre, nici la mine, e o simpla chestiune de limbaje diferite. Greseli de traducere. Eu mi-am spus o parere personala. Nu are ce sa caute nici un adevar absolut aici, nu?
@Sorin: o cunostinta de familie avea o colectie Playboy uriasa, incompleta dar totalizand vreo 200 de numere; diversi altii aveau diverse exemplare. Asa cum am citit intr-un interviu al lui Tudor Chirila, se pare ca Ioan Chirila avea chiar colectia completa. Biblioteca SF mare, daca nu “la zi” atunci destul de aproape de asta: Mihai Ionescu. “Atunci” eram un pusti simpatic de 10-11 ani si n-aveam habar de referintele pe care le am acum, cand am devenit un barbos antipatic.
In rest, lasati-l pe domnul Romaniuc in pace, va rog, si nu va mai ascundeti dupa degete. SF-ul romanesc e “an aquired taste”, vorba englezului, si cred ca majoritatea cititorilor Almanahurilor Anticipatia cautau mai intai traducerile, lasand autorii romani la coada…
Eddie, te rog mult daca-ti plac atat de mult traducerile sa continui sa le cauti. eu citeam tot, ce sa fac, mai prostut…. si continui sa fac asta si acum. in rest, apropos de cei cu biblioteci, cum pe aici sunt unii care ne insulta personal pe cei ce ne intalneam la observator si acum 20 de ani, observi vreun posesor al acestor biblioteci printre noi? sau avea CTP o astfel de biblioteca? daca-as fi stiut…
si ce ma intereseaza pe mine ca ei cautau traducerile? ar trebui sa nu mai scrie nimeni nimic pentru ca se cauta traducerile. poate ar trebui sa nu mai traduca nimeni nimic, vezi ca preintre noi sunt si traducatori, ca sa vada ca avem si noi valori?
Marian, te rog, lasa impaciuitorismul asta pentru altii. nu-i vezi, vin care mai de care sa ne spuna ce sa facem neavand pic de respect pentru Romania. despre ce ar trebui sa vorbim cu ei si pentru ce ar trebui sa-i respectam? credinta ca intr-o zi vor intelege si vor respecta munca altora nu-i va face mai buni sau mai intelegatori.
@rreugen, putina atentie: insultator a fost comentariul lui goe care a apreciat ca toata lumea scria inainte de 89 sub influenta alcoolului. opiniile diferite nu ma deranjeaza si nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni. poate fi, totusi, iritant tonul sau maniera in care aceste opinii sau pareri sunt enuntate. sigur, lucrul acesta l-am observat in multe locuri, la multi comentatori. nu numai aici. accept si ironiile daca sunt facute cu gust. imi displac exprimarile acre sau rostite cu pe ton apodictic. oamenii care au numai certitudini pot fi, uneori, obositori. pentru ca nu stiu sa si asculte (nu intra in categoria asta matematicienii). poate ca ma insel in ceea ce te priveste dar mie asa imi pari citindu-ti interventiile.
@sorin: nu este vorba despre impaciutorism. pur si simplu sunt convins ca ne putem intelege si altfel. reformulez, sunt convins ca altfel vorbind, ne putem intelege. mai mult, unul dintre comentariile lui rreugen explica foarte clar anumite lucruri legate de textul lui CTP, cum si cand a fost receptat. nu mi se pare nimic scandalos in continut.
@Eddie, esti un barbos antipatic
nu sunt convins ca toata lumea cauta prin almanahuri traducerile si abia apoi citea autorii romani. de unde ai scos afirmatia asta, pe ce te bazezi? imi este greu sa-mi imaginez ca ai facut un sondaj pe tema asta. Mai degraba, vorba lui Plesu, nici asa, nici altminteri.
Mestrilor! O singura data mai intervin si va promit ca nu va mai deranjez niciodata. Nu stiu cine a lansat-o pe aia cu bautura, dar are dreptate. Eu am scris o gramada de proze sub influenta alcoolului. Nu mai aleg nimic din ele. Sunt substanta goala, metafore pe care le topesc in scrieri mai recente. Consfatuirile pe tara se lasau cu chefuri monstruoase. Cenaclurile de noapte se faceau cu berea sau vinul curgand in valuri. Ce am scris atunci e apa de ploaie; cum spune cineva, erau povestiri plicticoase, mai mult de atmosfera, cu amalgam de idei rasuflate sau metafore absconse. Acele proze au constituit o etapa in viata mea; probabil ca la lucrul asta se refera un tanar cand spune ca asteapta de la noi povestiri mai elaborate, scrise cu talentul de acum. Talentul consta in a-l face pe cititor sa vizualizeze ce ai vrut sa spui, totul fiind foarte pictural, si sa-l faci sa tina minte proza ta. Nu sa faci giumbuslucuri stilistice.
Pentru ca ati ridicat problema organizarii SF-ului la Craiova, va pot spune ca acest lucru e imposibil. Au mai ramas trei oameni de talent in oras, dar Viorel Parligras si Mircea Liviu Goga nu mai vor sa scrie. Am scos impreuna mai multe antologii craiovene, iar eu ma pregatesc sa strang materiale pentru o alta. Voi apela la voi sa-mi trimiteti proze din tara; numai cu craioveni, e imposibil. Eu mai scriu, sunt inca pasionat de SF, cu toate ca, mai nou, vad ca SF-ul e considerat apanaj al tineretii. Cam fals; talentul nu are varsta. Cu toate ca am ramas singur in SF-ul craiovean, sunt si eu aproape inexistent. Din doua motive: 1. Reusesc sa generez antipatii peste tot, la noi fiind pus pe primul plan omul, nu scriitorul. Pornind de la aceasta idee preconceputa, nu vrea nimeni sa citeasca ceea ce am scris eu, cu toate ca am 4 romane publicate si 3 volume de povestiri. Si 2. In curand, pana in momentul in care voi parasi Romania, definitiv, voi parasi Craiova, deci nu am prea mult de-a face, chiar acum, cu acest oras.
@Victor: nu ne deranjezi, de unde ai impresia asta? pe de alta parte mi se pare deplasata afirmatia ca sefeul romanesc dinainte de 89 ar fi fost produs la betie. faptul ca unii sau altii scriau astfel, nu ma deranjeaza. nu asta este problema, fiecare autor scrie cum crede el de cuviinta, cu paharul alaturi, cu tigareta intre degete, cu muzica in urechi, legat la ochi samd. necazul apare atunci cand se fac generalizari plecand de la experienta proprie. si de aceea am intervenit. constat ca, din nefericire, avem tendinta de a face afirmatii transante in domenii pe care avem pretentia ca le cunoastem foarte bine desi, in realitate, experientele noastre se limiteaza doar la un cerc de cunoscuti si nicidecum la intregul domeniu. imi este greu sa cred ca la o conventie la care participau cateva sute de oameni, tot poporul, cu mic cu mare, participa cu entuziasm la o betie cosmica. am fost si eu la asemenea manifestari, chiar si la Craiova, in 87 parca. e drept ca unii se matoleau, dar altii nu. si nu am bagat de seama ca dupa vreun chef din vreo camera de la hotel, sute de oameni sa se apuce sa scrie niste chestii. sa fim seriosi si sa lasam deoparte inflamarile de acest tip (si asta este valabil pentru toata lumea). nu servesc nimanui. nici celui care le face si nici celui care le citeste. oricum, apreciez sinceritatea comentariului tau. ai dreptate, talentul nu tine numai de varsta. imi pare rau sa aflu ca Goga nu mai scrie si nici Viorel. pacat.
Puah, mi se pare foarte trasă de păr ideea că CTP ar fi furat din povestirea aia. În primul rând, ideea paranoiacă a eradicării vârfurilor şi cultivării mediocrităţii e aşa de răspândită că nici nu ştiu de unde să încep cu enumerarea operelor care o folosesc.
Secondo, fiind aşa de răspândită, e deja o temă comună şi oricine se poate folosi de ea fără să poate fi, în mod rezonabil, acuzat de plagiat. Până la urmă, SF-ul e caracterizat de folosirea unor teme comune.
Terţio: consumatorul nu dă doi bani. Temele originale sunt rareori bune din prima. Asimov nu a inventat roboţii. Putem să-l acuzăm de plagiat, sau putem să ne bucurăm că a adus tema la perfecţiune. Un exemplu din “mainstream”: nu e absolut nimic original la Bach, dpdv tematic. Totul e luat de la predecesori şi ridicat la alt nivel. A şi rescris concerte întregi de Vivaldi, pentru că trăia într-o epocă în care nimănui nu-i păsa de drepturile de autor.
Quarto: mai e nevoie să mai spunem că nu mai există demult originalitate, că fiecare carte o include pe cea dinaintea ei, etc?
Plagiatul adevărat e, pentru mine, cititorul, atunci când opera rezultantă e mai proastă ca predecesoarea. E cazul aici? NU. Cred că toată lumea e de acord. Caz închis. Nu mă interesează cine cui îi plăteşte royalties.
Dumitruleeee, Dumitrule!
)
(ca sa ma parafrazez parafrazand un banc amarat!)
“…existenţa vreunei “gene a creativităţii”…” scrisei matale.
nu existeaza, nu existeste, nu si nu si nu… si uite d-aia:
pentru ca-i caracteristica poligenica…
ca multe altele
Lăsând la o parte că Dumitru a pus între ghilimele “gena creativităţii”, se consideră de către unii că mutaţia unei singure gene, foxp2, a dus la explozia de creativitate a genului Homo. Desigur că lucrurile sunt mult mai complexe, dar asta nu are nicio legătură cu ce a scris doctorul Stătescu.
adevarul e dincolo de noi, mai ales ca domnul Statescu e medic, iar eu abia un amarat de doctorand in stiinte si inginer biotehnolog
si nu doresc sa aflu chiar acum.
printre altele, ca sa nu uit.
netul nu ne face mai inteligenti, si nici nu ne inlesneste exprimarea aptitudinilor, mai mult decat ne revela cei 7 mii de ani de-acasa si capacitatea de a agrega cunostinte din domenii straine pregatirii profesionale. n-am zis ce-am vrut sa zic, dar nu pentru ca n-am vrut sa zic, ci pentru ca asa a iesit, deocamdata.
ghilimelele l-au salvat pe domnul Statescu si ce am dat la inteles – in mod evident – s-a inteles.
as avea surprize dintre cele mai nefericite sa constat ca prea putini inteleg ce este aceea o mutatie
sunt destul denefericit zilele astea.
Leave your response!
sondaj
arhiva
rubrici
calendar
SRSFF recomandă: de ascultat
SRSFF recomandă: de citit
SRSFF recomandă: reviste online şi site-uri
edituri & librării recomandate de SRSFF
bloguri recomandate
etichete
You need to log in to vote
The blog owner requires users to be logged in to be able to vote for this post.
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Powered by Vote It Up
cele mai recente articole
Cele mai comentate articole
comentarii recente