Cum caracterizezi anul SF&F românesc 2012 ?

Documentul pe care l-am primit odată cu întrebările pentru acest interviu are şase pagini pline – romane şi colecţii de povestiri apărute în 2012, concursuri, reviste, cenacluri şi câte şi mai câte. Pare deci să fi fost un an plin, deşi sinceră să fiu impresia de-a lungul anului a fost că nu se întâmplă prea multe. Probabil de vină e faptul că în ultimul an am tot aflat despre evenimente după ce ele s-au întâmplat şi nu am participat la prea multe.

E vreo diferenţă faţă de anii precedenţi ?

Mi se pare că s-au înmulţit actorii din SF-ul românesc, se întâmplă tot felul de lucruri prin tot felul de părţi ale ţării.

Care crezi că au fost evenimentele anului SF românesc 2012 ?

Lansarea colectiilor noi de la Trei şi Art, variatele premii şi premieri, apariţia câtorva cărţi de critică foarte bune.

Pot re/lansa traducerile din domeniul specializat anglo-saxon, SF-ul românesc ? Sunt traducerile importante ?

Nu cred că poţi scrie SF bun în izolare faţă de ce se scrie în lume şi nu cred nici că poţi să ai un public pentru producţia SF autohtonă dacă nu îl cultivi dându-i de citit SF tradus. Dezavantajul la noi e că se publică doar câteva traduceri SF anglo-saxone pe an şi nimic din alte părţi ale lumii.

Care este condiţia editorului român ? Şi a editorului român specializat în publicarea de ficţiune speculativă locală ?

Aici nu pot scrie decât din auzite, şi nu ştiu dacă are vreun rost.

Dar cea a autorului român de SF&F ? Statutul rîvnit de “scriitor profesionist” este o himeră în România ?

Din nou, nu îmi prea vine să vorbesc în numele altora.

Care este condiţia traducătorului în România ? Şi a traducătorului specializat ?

Fiind şi eu traducătoare, chiar dacă în prezent nepracticantă, pot zice doar că traducătorii merită mai multă recunoaştere şi stimă decât primesc de obicei. Încă ne mai împiedicăm la lucruri elementare – respectarea obligaţiilor contractuale sau a regulilor bunului simţ – şi efectul observabil pentru cititori e acela că multe dintre traduceri scârţâie, sunt făcute în grabă sau de oameni care nu prea au treabă cu traducerile (pentru că traducătorii cu adevărat buni au totuşi nişte pretenţii). Iar traducătorii specializaţi au, cum e şi firesc, pretenţii mai mari decât cei generalişti.

Fan, cititor specializat, consumator, ipostaze minore ale unui public captiv ? Dependent de consumul de importuri ? Răspândaci şi aplaudaci ? „Poporul” de la lansări ? Un editor occidental afirma : „cititorii estici cumpără puţin, au putere mică de cumpărare dar pretenţii mari.” Te rog să comentezi !

Cititorii estici cumpără puţin, e adevărat, iar românii cumpără mai puţin decât toţi (citeam de curând că mai mult de jumătate din români nu cumpăraseră încă nici o carte in 2012 şi că doar un biet procent cumpărase mai mult de o carte pe lună – jenant chiar şi dacă ne comparăm cu vecinii apropiaţi). Dat fiind însă că se publică constant SF românesc nu pot decât presupune că suntem destui cei care îl cumpărăm. Cât despre publicul captiv, cititorii specializaţi şi altele asemănătoare, cred că sunt destul de puţini cei care citesc doar SF, impresia mea e că de bază sunt cititorii incorigibili, nu sefiştii captivi unui singur gen.

Cât despre pretenţii, mi se pare destul de firesc ca un public care nu primeşte prea multe să aibă pretenţii de la puţinul care i se dă. Faptul că de ani buni publicul SF românesc are acces la producţia editorială din alte ţări duce pretenţiile şi ifosele şi mai departe – atunci când vezi că alţii pot să îţi vândă un paperback ieftin care arată frumos, nu are greşeli de tiparniţă, nu îşi pierde foile şi care mai şi ajunge la tine la timp nu ai cum să nu bombăni atunci când comanzi o carte produsă în România şi se petrece contrariul.

Care sunt autorii români majori de SF&F ai ultimelor două decenii ?

Ghidându-mă şi după preferinţele sefiştilor din jurul meu, i-aş alege pe Liviu Radu, Sebastian A. Corn şi Dan Doboş.

Care sunt autorii tăi români preferaţi ? De ce ?

Îmi plac mult Costi Gurgu, Aron Biro şi Marian Truţă. La „de ce” e mai greu de răspuns pe scurt – până la urmă cel mai important cred că e faptul că la ei am citit mereu chestii care mi-au plăcut, din motive diverse.

Ce crezi că-i rezervă viitorul SF-ului românesc ? Vor supravieţui prea puţinele edituri care publică SF românesc?

Poate că unele edituri vor dispărea sau vor înceta să mai publice SF românesc, probabil că vor mai apărea, în diverse formule, altele noi, deşi dat fiind modul pentru mine bizar în care se iau adesea decizii editoriale şi de business nu ştiu dacă pot prezice ce se va întâmpla.

Dar fandomul românesc ? Ce opinie ai ? Cum l-ai caracteriza ?

Probabil că ar putea să existe ceva mai multă armonie, dat fiind faptul că nu sunt chiar atât de mulţi sefişti activi în fandom. Dar şi disputele şi hârâielile îşi au farmecul lor, cel puţin pentru cei de pe margini.

Eşti o persoană discretă care „tace şi face”. De ce eşti atît de rezervată ?

Vezi mai sus – prefer să nu intru în dezbateri şi să îmi văd de ale mele, nu îmi plac conflictele şi cel mai adesea prefer să îi las pe cei care ştiu mai multe decât mine despre fandom să spună şi să facă. Cred că majoritatea cititorilor români de SF sunt cam ca mine.

Simţi că ai o responsabilitate faţă de SF-ul românesc ?

Ce încerc eu să fac e să îndemn oamenii din jur să citească SF, cred că dacă îţi place ceva una din responsabilităţile tale e să îi atragi şi pe alţii înspre acel ceva. Și mă bucur mereu când „vând” câte o carte SF românească unui cititor neobosit, pentru că ştiu că nu se va opri acolo.

Eşti membră a Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. Cum ai caracteriza activitatea SRSFF din ultimii patru ani ? Ce ar trebui făcut în viitor ?

Îmi place foarte mult deschiderea Societăţii înspre SF-ul mai puţin cunoscut al lumii, mi se pare important să citim ce se scrie pe la alţii şi sper ca traducerile să continuă să apară pe site. Evident că sunt importante şi întrunirile cenaclului, premiile, acţiunile care aduc o oarecare coerenţă fandomului şi un plus de vizibilitate SF-ului, dar pentru mine (provincială fiind şi neputând participa la cele mai multe dintre ele) dialogul cu alte părţi ale lumii e mai ceva mai important decât restul.

Mulţumesc, Adina şi îţi urez succes în continuare.

© Cristian Tamaş & Adina Barvinschi

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →