Cum caracterizezi anul SF&F românesc 2012?

Este un an bogat în evenimente şi apariţii editoriale. Acest lucru mă bucură.

E vreo diferenţă faţă de anii precedenţi?

Un răspuns la această întrebare necesită o analiză mai atentă. La prima vedere aş spune că pentru literatura SF&F lucrurile merg din ce în ce mai bine.

Care crezi că au fost evenimentele anului SF românesc 2012?

Pentru mine, din punct de vedere al cititorului, al consumatorului de literatură SF, cele mai importante evenimente sunt apariţiile unor cărţi, incluzând aici romanele, dar şi antologiile de povestiri. Mă bucur de asemenea pentru almanahul „Anticipaţia”.

Pot re/lansa traducerile din domeniul specializat anglo-saxon SF-ul românesc? Sunt traducerile importante?

Da, traducerile sunt importante, au locul lor, desigur, dar SF-ul românesc nu a dus niciodată lipsă de public. Avem autori români importanţi pe care i-am citit întotdeauna cu plăcere.

Care este condiţia editorului român? Şi a editorului român specializat în publicarea de ficţiune speculativă locală?

Editorii români ar trebui să fie mai curajoşi când vine vorba de publicarea autorilor autohtoni. Nu promovează suficient cărţile pe care urmează să le publice, de multe ori lasă acest aspect pe seama autorului, ceea ce duce în mod evident la vânzări slabe.

Dar cea a autorului român de SF&F? Statutul rîvnit de “scriitor profesionist” este o himeră în România?

Deocamdată, din nefericire, da. „Scriitor profesionist” este o sintagmă fantastică, dacă prin asta înţelegem „autor care se întreţine exclusiv din scris”.

Care este condiţia traducătorului în România? Şi a traducătorului specializat de SF&F?

Avem traducători de mare talent, adevăraţi creatori secundari ai operei respective, însă împărtăşesc  statutul autorilor de la noi: nu sunt plătiţi la valoarea muncii depuse. Traducătorul specializat trebuie să fie mai întâi fan SF&F.

Fan, cititor specializat, consumator, ipostaze minore ale unui public captiv? Dependent de consumul de importuri? Răspândac și aplaudac? „Poporul” de la lansări? Un editor occidental afirma : „cititorii estici cumpără puţin, au putere mică de cumpărare dar pretenţii mari.” Te rog să comentezi!

Nu ştiu cum să vă răspund. Eu citesc cu plăcere orice fel de literatură bună, nu fac distincţia SF versus mainstream. Nu mă pot declara nici „fan”, nici „cititor specializat”, nici nu cred că fac parte din „publicul captiv”. În niciun caz nu sunt dependentă de importuri, dar admit că autorii mei preferaţi sunt străini. Cititorii estici cumpără puţin pentru că sunt mai săraci, dar au pretenţii pentru că sunt mai educaţi.

Care sunt autorii români majori de SF&F ai ultimelor două decenii?

Autorii „majori” sunt cei care au succes la public. Publicul este barometrul. Nu cred că un autor de SF care nu are succes în prezent ar putea deveni iubit în viitor. În cazul literaturii mainstream (sau chiar fantasy) lucrurile pot sta diferit, poate exista o posteritate care să judece altfel valoarea unei opere, dar nu e cazul cu SF-ul.

Care sunt autorii tăi români preferaţi? De ce?

Îmi este greu să numesc pe cineva anume. În liceu aveam almanahurile Anticipaţia pe noptieră şi le procuram cu mare greutate, pentru câteva zile. Numele autorilor români de acolo mi-au rămas întipărite în minte, îi admir pe toţi. De ce? Pentru că erau proba faptului că „şi la noi se poate”. Era înainte de 1989…

Ce crezi că-i rezervă viitorul SF-ului românesc? Vor supravieţui prea puţinele edituri care publică SF românesc?

Eu iubesc cartea tipărită. Sper ca editurile, în general, să nu renunţe vreodată, cu totul, la cărţile de hârtie, pentru că o carte este în sine un obiect cultural. Editurile specializate în SF&F au un viitor frumos. De ce nu ? Lumea devine tot mai complexă, nu cred că diferenţierea între SF şi mainstream va rămâne veşnică. Cititorul doreşte cărţi care să-l incite, care să-i ridice întrebări, să-i pună probleme, să-i sugereze ipoteze. Va exista o singură literatură: cea bine scrisă. SF-ul românesc va exista cât timp se va scrie bine. Iar pentru cei care vor spune că sunt prea optimistă, aş răspunde că există mai multe şanse să se concretizeze varianta de viitor în care credem.

Dar fandomul românesc? Ce opinie ai? Cum l-ai caracteriza?

Pare destul de activ, deşi bănuiesc că nu se poate compara cu ceea ce este în străinătate. Să nu uităm că oamenii sunt preocupaţi de artă atunci când nu sunt striviţi de grija zilei de mâine.

Eşti o persoană discretă care „tace şi face”. De ce eşti atît de rezervată?

Da, de tăcut, tac, dar nu ştiu în ce măsură „fac” ceva. Nu sunt chiar atât de rezervată, citesc mult din ceea ce apare online, chiar dacă nu las semne. Rezerva mea este cauzată şi de distanţa la care mă aflu şi care mă împiedică să fiu prezentă la diferite evenimente.

Simţi că ai o responsabilitate faţă de SF-ul românesc?

Da, am o responsabilitate. Fiecare cititor de SF o are, pentru că atâta timp cât există cerere de literatură SF, scriitorii vor continua să scrie, să ne ofere ceea ce le cerem.

Eşti membru al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. Cum ai caracteriza activitatea SRSFF din ultimii patru ani? Ce ar trebui făcut în viitor?

Sunt membră SRSFF de doar un an. În tot acest timp am fost un vizitator frecvent al site-ului şi transformarea sa în revistă este un eveniment important. Îmi place şi vă felicit pentru noua înfăţişare a revistei şi pentru standardul ridicat pe care îl impuneţi. Cred că pe viitor trebuie să vă promovaţi mai mult, prin toate mijloacele pe care le aveţi la îndemână.

Mulţumesc, Diana şi îţi urez succes în continuare.

Şi eu vă mulţumesc!

© Diana Alzner & Cristian Tamaș.

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →