Autorul român de SF&F este văzut de obicei de către critici ca fiind un personaj neserios, nici autor de literatură „serioasă”, dar nici neautor de literatură. Majoritatea criticilor neutri văd zona aceasta ca pe o struţocămilă infestată de veleitari, motiv pentru care SF&F-ul a tins mereu să îşi formeze proprii critici.” – Cosmin Perţa

Cum caracterizezi anul SF&F românesc 2012 ?

Cred că a fost un an bun, au apărut cărţi interesante, autori buni, plus o colecţie editorială nouă dedicată fenomenului, coordonată de Cătălin Badea-Gheracostea la editura Tracus Arte.

E vreo diferenţă faţă de anii precedenţi ?

O diferenţă majoră nu cred că există, poate doar o uşoară creştere a interesului pentru genurile de limită.

Care crezi că au fost evenimentele anului SF românesc 2012 ?

Evenimente diverse, premii, gale, publicare de cărţi, lansări de reviste etc. au tot fost, unul major încă nu. Eu aştept să vorbim în următorii ani despre primul roman românesc tradus în peste 20 de limbi şi vândut în peste 1.000.000 de exemplare.

Pot re/lansa traducerile din domeniul specializat anglo-saxon SF-ul românesc ? Sunt traducerile  importante ?

Evident că traducerile sunt importante, pentru racord, pentru a păstra permanent dialogul cu ce se întâmplă în lume. Izolarea unei literaturi este cel mai groaznic lucru care i se poate întâmpla, dar, cu toate acestea, traducerile nu ne pot ajuta să ne găsim propria viziune, propria identitate. Acestea sunt lucrurile pe care SF-ul românesc trebuie să le construiască singur, să îşi găsească vocea. Dacă literatura română este una dintre cele mai tinerele din Europa, SF-ul românesc este încă bebeluş, bebeluşii îi imită pe cei din jur, dar curând va trebui să începem să ne exprimăm personalitatea.

Care este condiţia editorului român ? Şi a editorului român specializat în publicarea de ficţiune speculativă locală ?

Editorul român este momentan un idealist care face o afacere din idealismul său. Totul se poate prăbuşi într-o clipă. Atâta vreme cât publicul şi reţelele de distribuţie nu vor sprijini editorii ei sunt în continuare o specie pe cale de dispariţie.

Dar cea a autorului român de SF&F ? Statutul rîvnit de “scriitor profesionist” este o himeră în România ?

Autorul român de SF&F este văzut de obicei de către critici ca fiind un personaj neserios, nici autor de literatură „serioasă”, dar nici neautor de literatură. Puţini critici se încumetă să vadă ce este cu literatura asta şi cu autorii ei, asta este una dintre principalele cauze pentru care există atât de puţine cronici scrise de critici cu prestigiu la cărţi de SF&F. Majoritatea criticilor neutri văd zona aceasta ca pe o struţocămilă infestată de veleitari, motiv pentru care SF&F-ul a tins mereu să îşi formeze proprii critici. Lucru bun, pentru că formează critici specializaţi, dar şi rău pentru că izolează genul.

Cât despre scriitorul profesionist, dacă înţelegem prin asta un scriitor care trăieşte din scris, lucrul acesta nu îl văd posibil curând pentru cei mai tineri şi mai talentaţi dintre scriitori, însă dacă prin „scriitor profesionist” înţelegem şi acel tip de scriitor a cărui principală miză în viaţă este scrisul şi care scrie zilnic, atunci cred că avem deja câţiva scriitori profesionişti tineri pe umerii cărora în următorii ani literatura română se va sprijini.

Care este condiţia traducătorului în România ? Şi a traducătorului specializat ?

Un personaj care munceşte mult, care îşi asumă riscuri enorme prin interpretarea textului pe care îl traduce, şi care de obicei, la final, este plătit foarte puţin sau deloc. Dar aceşti martiri sunt misionari importanţi care doar din credinţă faţă de literatură transmit mesajele altor literaturi.

Fan, cititor specializat, consumator, ipostaze minore ale unui public captiv ? Dependent de fapt de consumul de importuri ? Răspândac şi aplaudac ? „Poporul” de la lansări ? Un editor occidental afirma : „cititorii estici cumpără puţin, au putere mică de cumpărare dar pretenţii mari.” Te rog să comentezi !

Cititorii estici sunt, într-adevăr, cel mai bizar public de pe planeta asta. Sunt total imprevizibili, brownieni, par să nu se ghideze după altceva decât după mereu schimbătoarele instincte. Totuşi, cred că această imprevizibilitate a publicului românesc este un simptom al sanităţii, al faptului că nu este uşor manipulabil. Lucrul rău care s-a întâmplat este acela că publicul românesc şi-a pierdut încrederea în autorii români, iar recâştigarea acestei încrederi presupune un proces de durată şi maximă exigenţă, atât din partea autorilor cât şi a editorilor.

Dar fandomul românesc ? Ce opinie ai ? Cum l-ai caracteriza ?

Minuscul, format în special dintr-un public specializat, extrem de exigent, de fidel, dar nepermisiv şi care prin această atitudine nu permite evoluţia genului. Cred într-o deschidere înspre un public mai larg.

Care sunt cei mai importanţi autorii români ai ultimelor două decenii ?

Nu ştiu dacă putem vorbi de autori majori, dar avem destui autori foarte buni: Ioan Groşan, George Bălăiţă, Ştefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Dan Doboş, Marian Coman, Sebastian A. Corn, Radu Pavel Gheo, Mircea Pricăjan, Cristian Tudor Popescu, Bogdan Suceavă, Jean Lorin Sterian, Alexandru Ungureanu, Ovidiu Pecican, Gheorghe Săsărman, Ovidiu Bufnilă, Marian Truţă şi alţii.

Care sunt autorii tăi români preferaţi ? De ce ?

De buni ce sunt. Caragiale, Sadoveanu, Eliade, Naum, Rodica Ojog Braşoveanu, Gherasim Luca, Felix Aderca, Vladimir Colin, plus toţi cei de mai sus.

Ce crezi că-i rezervă viitorul SF-ului românesc? Vor supravieţui prea puţinele edituri care publică SF românesc?

Atâta vreme cât vor exista autori vor exista şi editori, cred însă că în viitor mentalitatea trebuie să se schimbe puţin. Phillip K. Dick, Kurt Vonnegut sau fraţii Strugaţki au observat cu decenii în urmă că pentru a supravieţui SF&F-ul trebuie să se transforme, să eludeze limitele genurilor, să se îndrepte înspre trans-stream, să scape de clişee, de şabloane, să fie mai interesat de producţia de literatură de calitate decât de respectarea strictă a unor reguli seci ale genului. SF&F-ul pentru a supravieţui trebuie să iasă din underground, din nişa lui îngustă, altfel arealul său se va restrânge până la extincţie. Primii paşi în direcţia aceasta au fost deja făcuţi.

Eşti o persoană discretă care „tace şi face”. De ce eşti atît de rezervat ?

Sunt răbdător, aştept ca lucrurile să se întâmple la timpul lor şi ştiu că până la acel timp e nevoie de foarte multă muncă.

Simţi că ai o responsabilitate faţă de SF-ul românesc ?

Faţă de literatură în general simt că am o responsabilitate.

Eşti membru al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. Cum ai caracteriza activitatea SRSFF din ultimii patru ani ? Ce ar trebui făcut în viitor ?

Fiind membru doar de un an nu mă pot exprima asupra primilor trei ani, însă în ultimul an am văzut că SRSFF s-a impus ca o asociaţie coerentă, interesată de promovarea literaturii române SF&F nu doar la nivel declamativ, ci şi al acţiunii (organizând colocvii, mese rotunde, întâlniri cu nume importante din spaţiul european, premii), interesată de atragerea unor oameni de primă mână din medii cât mai diverse şi care promovează calitatea nediferenţiat şi fără să se supună influenţei unor grupuri de interese. Cred că sunt suficiente bile albe ca să pot avea în continuare încredere în programul SRSFF şi să vă felicit.

Mulţumesc, Cosmin şi îţi urez succes în continuare.

Şi eu vă mulţumesc!

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →