Aşadar criticul Paul Kincaid a preluat un  comision pentru a scrie o recenzie despre cele mai bune antologii SF&F tip „Best Of” din acest an şi a fost dezamăgit de ceea ce a văzut. Şi după ce recenzia sa a început să provoace un pic de agitaţie, şi-a amplificat reflecţiile într-un interviu publicat în două părţi.

Lucruri bune, utile. Paul Kincaid este sincer, profund şi foarte atent cu privire la articularea exact a ceea ce vrea să spună. E foarte atent, de exemplu, să sublinieze faptul că el nu crede că SF-ul este un gen pe moarte. Dar crede că SF-ul este epuizat. Că a ajuns la un punct de criză. Că şi-a pierdut încrederea în viitor – sau în capacitatea de a putea prezenta viitoruri inteligibile, că este subminat de sentimentul că  „prezentul se schimbă prea repede pentru noi, pentru a mai putea ţine pasul”, şi se derulează înapoi, producînd palid-imaginate viitoruri bazate pe mobilier second-hand luat de-a valma din vechiul SF. Texte în care cea mai mare parte a tropilor SF sunt doar simple elemente de decor care dacă ar fi decojite n-ar schimba prea mult intriga iar bună parte din ştiinţa invocată se bazează mai mult pe gîndirea magică decît pe actuala cercetarea ştiinţifică de vîrf.  Ca orice alt gen, SF-ul şi-a exploatat întotdeauna trecutul, desigur, dar Paul Kincaid a perceput ceva nou: o lipsă de pasiune. Lipsa unei margini. Lipsa pericolului.
Atunci în trecut cînd scriam „Eternal Light”, atunci cînd se agitau de zor chestii noi precum „Radical Hard SF”  şi „New Space Opera”, am făcut parte dintr-un grup de scriitori împreună cu editorul David Pringle de la revista Interzone, şi am simţit toţi ceva similar. Ne gîndeam atunci dacă trebuia să reutilizăm tropii vechi, nu se cuvenea să-i folosim la valoarea lor aparentă. Tropii trebuie evisceraţi şi reconstruiţi de la zero. Iar noua biologie, noua fizică, noua cosmologie trebuie recombinate şi sudate în vechile forme. Punkeşte-le. Încă mai cred asta. Internetul a simplificat mult circulaţia informaţiei ştiinţifice şi e mult mai simplu să fii la curent cu ultimele descoperiri şi teorii ale ştiinţei (acum douăzeci de ani pe cînd lucram într-o universitate, aveam spre deosebire de mulţi dintre contemporanii mei, o întreagă bibliotecă ştiinţifică  la dispoziţie, iar acum multe asemenea lucruri sînt la o distanţă de doar cîteva taste. Acelaşi lucru e valabil pentru tehnologia informaţiei, arhitectură, modă, etc….Viitorul se depliază în jurul nostru, chiar aici în efemeritatea prezentului. Dar aşa cum subliniază Paul Kincaid, prezentul nu este acum un loc confortabil. Ceea ce reprezintă probabil motivul pentru care prea mulţi scriitori SF fug de prezent , evadînd în confortabile viitoruri ale zilelor trecute. Şi acum mai e şi „profesionalizarea” în cadrul genului care nu se evidenţia prea mult acum douăzeci de ani; poate oamenii nu sunt dispuşi să îşi asume riscuri care ar putea să le afecteze „brandul”. Cu siguranţă e mai greu de a publica un alt fel de roman, de fiecare dată, decît a fost odată. Şi de ce să nu recunosc, după douăzeci de ani e posibil ca şi eu să fi devenit o parte a problemei. Nu sunt sigur care-mi este „brandul”, ce să mai vorbim de giugiulirea lui, dar e posibil, da, să fi devenit leneş si să mă fi complăcut în automulţumire. De aceea, criticii precum Paul Kincaid sunt utili, punînd întrebări corozive, subliniind adevăruri incomode. De aceea, ar trebui să-i luăm în serios. De aceea, în cazul în care subliniază o problemă, n-ar trebui să reacţionăm defensiv, ci să încercăm să ne dăm seama cum s-ar putea  rezolva aspectul respectiv. Cum să faci mai bine, data viitoare.

 

 

Tot ce ştiu este că am scris „The Quiet War” şi „Gardens of the Sun” pentru că am fost încîntat de imagini ale peisajelor reale ale unor corpuri cereşti realizate de sonde spaţiale reale, şi m-am întrebat cum ar fi să trăiesc acolo, cum ar fi să străbat craterele şi acele crevase precum ridurile şi cum i-ar schimba toate acestea pe nişte oameni care ar fi în stare s-o facă. Am scris „In The Mouth of the Whale” pentru că am vrut să combin o arhetipală figură de stil,  cea a călătoriei interstelare şi colonizarea umană a galaxiei cu riff-uri de transcendentalism postuman într-o amplă metaforă despre moarte şi renaştere. Iar unul dintre germenii romanului „Evening’s Empires a fost o reacţie la respingerea continuă a ştiinţei în favoarea unui tip de gîndire magică, care îi determină pe oameni să refuze vaccinurile pentru preparate homeopate. „În vremurile bune li se rîde în nas vrăjitorilor”,  scria Fritz Leiber în povestirea sa „Poor Superman”. „Vrăjitorii reprezintă luxul pe care şi-l permit doar cîţiva răsfăţaţi ai soartei. În vremurile grele oamenii-şi vînd sufletele pentru remedii magice şi cumpără perpetuum-uri mobile ca să-şi motorizeze rachetele nucleare”. Adică ne întoarcem în punctul de unde am plecat.

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea textului şi publicarea în Revista SRSFF s-au realizat cu permisiunea domnului Paul McAuley. Îi mulţumim.

© Paul McAuley (all rights reserved)

Textul „Rip It Up And Start Again” este postat pe blogul lui Paul McAuley, „Earth and Other Unlikely Worlds”:

http://unlikelyworlds.blogspot.ro/2012/10/rip-it-up-and-start-again.html

Britanicul Paul J. McAuley (născut pe data de 23 aprilie 1955) este unul dintre cei mai valoroşi scriitori contemporani de science fiction. I s-au decernat Premiile Arthur C.Clarke, Philip K.Dick și John W.Campbell.

Este biolog şi botanist ca formaţie, a lucrat în cercetare la Oxford și UCLA  iar timp de șase ani a predat botanica la St Andrews University. Temele sale favorite sînt biotehnologia, ucroniile, universurile paralele, explorarea spaţială. I s-au decernat premiile Arthur C.Clarke, Philip K.Dick şi John W. Campbell.

Romane :

Seria Four Hundred Billion Stars

„Four Hundred Billion Stars”, 1988, Premiul  Philip K. Dick 1988.

„Secret Harmonies” (S.U.A. : „Of the Fall”), 1989

„Eternal Light”, 1991, nominalizări la Premiile BSFA 1991 şi Clarke 1992.

Seria Confluence 

„Child of the River”, 1997

„Ancients of Days”, 1998

„Shrine of Stars”, 1999

Seria The Quiet War

„The Quiet War”, 2008., nominalizare la Premiul Clarke 2009

„Gardens of the Sun”, 2009

„In the Mouth of the Whale”, 2012

„Red Dust”, 1993

„Pasquale’s Angel”, 1994, nominalizări la Premiile Clarke şi British Fantasy, 1995

„Fairyland”, 1995, Premiile Clarke 1996, Campbell 1997, nominalizare Premiul BSFA 1995

„The Secret of Life”, 2001, nominalizări Premiile BSFA 2001 şi Clarke 2002

„Whole Wide World”, 2002

„White Devils”, 2004, nominalizare la Premiul Campbell, 2005

„Mind’s Eye”, 2005,  nominalizare la Premiul Campbell, 2006

„Players”, 2007

„Cowboy Angels”, 2007

Nuvele

„Making History”, 2000

„The Eye of the Tyger”, 2003 (o nuvelă din universul Doctor Who)

Antologii

„King of the Hill”, 1988

„The Invisible Country”, 1996 ; nominalizare Premiul Philip K. Dick 1998

„Little Machines”,  2005

Culegeri de povestiri

“Gene Wars”, 1991

“The Temptation of Dr. Stein”, 1996

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →