Când, în cele din urmă, îl lăsă vocea, Yan înălţă capul şi o văzu pe Yin. O privi, o privi, o privi întruna, până ce fetei i se făcu teamă că Yan va îngheţa (şi crezu că va începe să-i vorbească în minte). Apoi el se apropie, mai mult şontâcăind, şi îi culese umezeala de pe obraz cu degetul arătător.

— Când mi-ai spus că eşti Cea de-a Noua, am vrut să te omor, jur pe Yan. Şi aş fi făcut un rău nemaipomenit… Dar, spune-mi, îndrăzni el, uitându-se din nou la ea, tu ce-ai fi făcut în locul meu?

Vocea lui Yin alungă liniştea din jur:

— Păi… nu ştiu…

În sinea ei, însă, îşi zise: aş fi făcut un rău mare… mult mai mare, prietene Yan. Nu doar mâinile şi picioarele le-aş fi rupt; nu doar glasul meu l-ar folosi ca să sperie copiii.

Yin nu trebui să-l întrebe despre femei, despre bătrâni, despre defăimare. Văzuse cu ochii ei. Şi nu simţi furie la minciunile care-i separau pe oameni în noi şi ei. În adâncul inimii, era numai durere, iar durerea e poarta spre furie.

— Ascultă… – Ea privi în sus, cine ştie peste câtă vreme, şi se miră când văzu că Yin rămăsese pe loc. – Ce pot face pentru tine? Trecutul n-am cum să-l schimb, iar ei nu vor avea încredere în mine şi nici pe tine nu te vor ierta…

Yan o studie îndelung a doua oară.

— Ai copii?

De data asta, veni rândul ei să fie scuturată de tremurături.

— Fratele meu trăieşte încă – Yan lăsă capul în jos – şi pentru el am furat…

Atunci Yin observă că e mai tânăr decât ea, deşi arăta la fel de bătrân ca pământul, de parcă ar fi purtat lumea pe umeri.

— Nu ştie nimic folositor, vorbi el, nici confed’iana nu ar putea-o învăţa… De-abia vorbeşte. Cu toate astea, l-am învăţat tot ce ştiu, despre leacuri şi despre apă şi…

— Îl iau eu… am eu grijă de el.

Yan se dădu înapoi, se închină ţeapăn şi rosti:

— Eu sunt Deyan.

— Eu sunt Joan, spuse ea.

Îi luă braţul, şi-l puse pe după umeri şi-l conduse prin nămeţi, ca şi când el ar fi fost călăuza ei.

Peste trei zile, ajunseră la adăpostul său. Fratele lui le ieşi în întâmpinare.

— Sey… Seyan, ea este Joan, spuse Yan.

Sey le dădu supă deasă din rădăcini de inethiba – cea mai gustoasă masă din viaţa lui Yin. El nu vorbi, doar îi privi cu ochii lui calzi.

— Sey… nu vorbeşte, spuse Yan, tuşind.

Muri a doua zi. Se spune că zăpada sub care zace trupul său e mai moale şi nu se topeşte de tot niciodată.

 

* * *

Yin l-a luat pe Sey cu ea, ca să-i poarte de grijă ca şi cum ar fi fost al ei. Încetul cu încetul, l-a învăţat să vorbească limba confed’iană prin semne şi să asculte cu inima… N-a avut nevoie de prea multe, doar de tandreţe, dragoste şi dorinţa de a-l înţelege. La rândul lui, Sey a învăţat-o toate leacurile străvechi, cum să găsească apă, cum să picteze tablouri făcătoare de minuni din Holyland. Era ca şi cum Yan trăia prin amândoi; era ca şi cum toţi oamenii din Holyland înviau prin ei doi.

Yin i-a arătat cum să vadă noaptea prin bucăţile ei de sticlă magice. El i-a arătat cum să vadă fără ele. Au descoperit lucruri noi despre lume, împreună. Yin se înşelase: căutarea lui Yan nu avea să fie ultima ei aventură. De-abia acum pornea în aventura vieţii ei – aceea de a creşte odată cu altcineva.

Sey deveni ajutorul ei principal şi tovarăşul ei de încredere în călătorie. Şi îi aştepta o călătorie lungă: să asculte foşnetul crengilor, cântecele delfinilor, oftaturi înăbuşite şi suferinţe nevindecate; să înveţe să vindece, cu ierburi primite de la locuitorii din Holyland, cu pietrele nadienilor, cu propria respiraţie şi propriile palme, asemenea teiţianilor; să aştearnă pe hârtie saga şi zicători, poveşti şi cântece adunate de oriunde mergeau, pentru ca ştiinţa veche să nu se piardă pentru totdeauna; să povestească oamenilor, bătrâni şi tineri deopotrivă, despre lucrurile care îi deosebeau şi cele care îi asemănau; să împartă speranţă, armonie şi alinare – să se împartă altora pe ei înşişi, mereu şi mereu.

Recunoscători, oamenii i-au botezat Yin şi Sey Medi Ator, ceea ce înseamnă lucrează printre noi.

 

* * *

Se spune că cei doi se plimbă printre noi şi astăzi. Dacă auziţi un cântec la cotitura următoare, dacă vedeţi un călător zâmbindu-i camaradului său care cântă, opriţi-vă şi priviţi cu atenţie: nu cumva sunt chiar ei?

Îi veţi recunoaşte când îi veţi întâlni ?

 

© Kalin Nenov

Traducere de Antuza Genescu

Textul a fost tradus și publicat în Revista SRSFF cu acordul autorului. Îi mulțumim.

 

În anul 2005, Kalin Nenov a organizat o echipă de traducători (Şcoala de Traduceri Fantastice=FPSH), ideea sa fiind să adune un grup de entuziaşti cu bune cunoştinţe de limbi străine, decişi să se implice într-un proiect ambiţios de retroversiune în limbi de circulaţie universală a unor lucrări reprezentative ale SF-ului bulgar. Echipa a colectat texte ale scriitorilor bulgari de SF&F şi a căutat oportunităţi de colaborare cu reviste internaţionale de profil şi edituri străine. La sfîrşitul anului 2005, fuseseră traduse unsprezece povestiri iar douăsprezece traduceri fuseseră publicate. Au fost trimise traduceri şi revistei americane online, „Oceans of the Mind”, care a postat patru povestiri bulgăreşti în ediţia din decembrie 2005, dedicată SF-ului est-european (şapte povestiri în total). Povestirile aparţin autorilor Anghelina Ilieva, Ivailo Ivanov, Velko Miloev şi Hristo Poştakov. Alte două povestiri (de Atanas Slavov şi Alexandăr Karapanciev) traduse de echipă au apărut în fanzinul danez onlinePhantazm”.” – Rosița Deceva -Science Fiction-ul în Bulgaria (până în 2006), http://www.srsff.ro/mapamond/science-fiction-ul-in-bulgaria-pana-in-2006-rosita-deceva-i/

 

Kalin Nenov s-a născut la Ruse și locuiește în prezent în capitala Bulgariei, Sofia. Este editor, traducător autor și agent literar. Fondator în 2007 împreună cu Atanas Slavov al Fundației Biblioteca Umană (Cioveșkata Biblioteka, asociație non-profit a unor scriitori, traducători și fani SF din Bulgaria), coordonator al programului de traduceri Fantasia al Fundației Biblioteca Umană.

Retroversiunile sale în engleză ale unor proze SF&F bulgare au fost publicate în :

Oceans of the Mind
Phantazm
Sivosten
Diamonds in the Sky
Marginal Boundaries
David’s Child

 

Fundația Biblioteca Umană (Cioveșkata Biblioteka):                                                           http://choveshkata.net/
Blogul lui Kalin Nenov :

http://kal.zavinagi.org/

 

Almanahul FANTASTIKA:

http://fs.choveshkata.net/index.php/%D0%9D%D0%B0%D1%87%D0%B0%D0%BB%D0%BD%D0%B0_%D1%81%D1%82%D1%80%D0%B0%D0%BD%D0%B8%D1%86%D0%B0