Dacă androizii visează la oi electrice, oare la ce visează robotul Curiosity? Dar cei care l-au trimis pe Marte?

Poate părea o întrebare stupidă, însă robotul s-a aflat, la o săptămână după aterizarea sa pe suprafaţa marţiană, în „dream mode” – stare care i-a permis economia de energie în timp ce funcţiile de bază s-au desfăşurat normal.

Jim Donaldson, de la sediul Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, a declarat că generatorul electric nuclear al robotului funcţionează normal şi că operaţiunea permite „menţinerea stării de sănătate a vehiculului în timp ce elementul de comandă este oprit, în vederea pregătirii pentru următoarea activitate ştiinţifică”.

Curiosity, inima proiectului american de 2,5 miliarde $ de explorare a planetei Marte, va avea o misiune de aproape doi ani pământeni pe „planeta roşie”. Principala sa ţintă este Mount Sharp, misteriosul munte de 5,5 km înălţime, care se află în mijlocul craterului Gale. Misiunile anterioare au transmis date conform cărora pe Mount Sharp s-ar afla urme de argilă şi de sulf, ceea ce sugerează că baza muntelui s-a aflat mult timp în contact cu apa în stare lichidă.

Printre imaginile transmise de Curiosity se află una parţial panoramică, în alb-negru, ce surprinde partea nordică a craterului, dezvăluind o câmpie întinsă, acoperită cu roci sedimentare, la capătul căreia se află câţiva munţi. John Grotzinger, unul din cercetătorii care participă la misiune, a declarat că „privind această imagine, lucrul cel mai uimitor constă în faptul că, într-o anumită măsură, prima impresie este că acel loc seamănă cu un peisaj de pe Terra”.

Acesta să fie oare visul robotului? Să fie oare misiunea pe Marte un fel de întoarcere acasă, în trecutul planetei noastre, pe vremea când încă nu era explorată?

 

Cătălin Cofaru