Când noul rover al NASA – denumit Curiosity – va ateriza pe Marte în vara care urmează, este sigur că aceasta se va întâmpla când la Laboratorul Jet Propulsion din California (locul de origine al roverului, unde se vor afla echipele de ingineri care îl vor monitoriza) va fi dimineaţă sau, poate, după-amiază. Aşadar, poate va fi mijlocul după-amiezii pe Coasta de Est sau seară în Europa şi aşa mai departe, dacă luăm în calcul toate zonele temporale de pe Pământ, dar care va fi ora de aterizare acolo, pe planeta Marte?
Înregistrarea timpului pe Marte seamănă cu cea de pe Pământ, însă există multe particularităţi care pot crea confuzii. Ziua marţiană este cu 39 minute şi 35 secunde mai lungă decât cea terestră, iar anul marţian este de 668,59 zile marţiene, cât aproximativ 1,88 ani tereştri. În plus, anotimpurile sunt neregulate datorită orbitei marţiene.
Aşa cum ne marcăm vieţile raportându-ne la trecerea timpului, tot aşa se întâmplă şi cu misiunile spaţiale, din motive ştiinţifice. Cele mai multe misiuni ale roverului vor fi alimentate de energia solară, adică nava trebuie să-şi execute operaţiunile exclusiv în timpul zilei. Curiosity dispune şi de un generator nuclear, însă acesta funcţionează tot ca dispozitiv alimentat de energia solară, în mai multe moduri: camerele sale şi alte instrumente au nevoie de lumina soarelui pentru a funcţiona, dar şi de fenomene atmosferice precum variaţia de temperatură între zi şi noapte. Deci, inginerii au nevoie de o metodă sigură pentru a ţine evidenţa timpului de pe planetă. De aceea, Michael Allison, un profesor de la Institutul Goddard pentru Studii Spaţiale, a făcut un hobby din a-l imagina.
În primul rând, spunea el, va determina momentul amiezii, punctul când Soarele străbate meridianul aflat deasupra capului. Acesta se numeşte „ora locală solară”. Dar Marte (ca şi Pământul) are orbita neregulată, se apropie şi se depărtează periodic de Soare pe tot parcursul anului. Pentru ca aproximările să fie corecte, astronomii folosesc termenul de „timp solar mediu”. Pe Pământ, termenul este de „ora universală coordonată” sau „timp universal coordonat” (abreviat internaţional ca UTC), un hibrid între timpul civil al meridianului zero (timpul calculat după mişcarea aparentă a Soarelui, numit şi „timp universal”) şi timpul fizic determinat cu cea mai mare precizie posibilă (timpul atomic internaţional, abreviat ca TAI).
Primul meridian marţian a fost ales de astronomi în anul 1840, stabilindu-se o zonă întunecată care a devenit cunoscută sub numele de Sinus Meridiani. Roverul Opportunity a aterizat în partea de vest a acestei zone, identificându-se un crater (Airy-0) care marchează primul meridian.
Un alt aspect este cel al lunilor lui Marte – Phobos şi Deimos – care gravitează în jurul planetei atât de rapid încât nu există niciun punct de divizare a calendarului în funcţie de fazele lor. În schimb, oamenii de ştiinţă marchează calendarul utilizând longitudinea faţă de Soare. Anul începe atunci când Soarele se află deasupra ecuatorului marţian, apoi acesta se deplasează spre nord, marcând începutul primăverii. Iarna în partea de nord a planetei începe atunci când Soarele se află la 90 grade şi aşa mai departe.
Michael Allison a abordat acest aspect prin crearea unui calendar pentru Marte, cu 10 luni suplimentare. El a vrut să coreleze lunile de pe Marte cu cele de pe Pământ, ţinând cont de termeni precum echinocţiile. Profesorul şi-a petrecut cea mai mare din cariera sa în sistemul solar, ca om de ştiinţă de proiect pentru Cassini, Juno şi în alte misiuni. Înainte de a fi implicat în problema timpului de pe Marte, a analizat duratele misiunilor planificate de echipele din care a făcut parte. A decis să facă un calculator general pentru timpul pe Marte, calculând poziţia planetei pe o perioadă de 126 de ani marţieni, aceasta necesitând calcule matematice de nivel înalt, orbita lui Marte intersectându-se, printre altele, cu cea a lui Jupiter. Michael Allison a declarat că, pentru el, calendarul marţian a fost un proiect distractiv. Merită menţionat faptul că NASA foloseşte încă algoritmul lui.
De pe site-ul Institutului Goddard pentru Studii Spaţiale se poate descărca o aplicaţie Java – Mars24 – care prezintă imagini de pe Marte, un ceas solar al planetei, precum şi traseele roverelor Spirit, Opportunity, Phoenix, Viking şi alte misiuni. De asemenea, se pot afla poziţiile orbitale ale planetelor Marte şi Pământ, dar şi o diagramă care indică unghiul solar al oricărei locaţii de pe Marte.

Cătălin Cofaru