Tindem să ignorăm cam tot ceea ce se întîmplă în ţările din jurul nostru sau din zona noastră geografică, fascinaţi cum sîntem de fata morgana nord-atlantică.

Iar cei din jurul nostru fac la fel. Și ei sînt hipnotizați și seduși, legănați în mrejele noii Circe.
Adică toată lumea ignoră pe toată lumea, de  parcă am trăi pe planete diferite. Planete nombriliste și autiste.
Sau,  cum spune Dan C. Mihăilescu : „mania unicității, narcoza regională, utopia insularizării și farmecele claustrofiliei.”
Pentru că fiecare este unic şi excepţional, bineînţeles.
Din motive obiective, desigur.
Toată lumea se raportează la cele mai avansate şi bogate ţări de pe glob.
Şi este normal să existe etaloane şi repere.

Numai că acele prospere zone occidentale nu au excelat vreodată în a arăta vreun interes deosebit din punct de vedere cultural unor ţări considerate sărace și periferice și văzute doar ca pieţe de desfacere şi cordon sanitar al Uniunii Europene. „Distanța psihologică” dintre cele două maluri ale Atlanticului și restul lumii este imensă.

Iar dacă îţi ignori vecinii din diverse motive iar ei fac la fel, tot din diverse motive, ţi se poate întîmpla pînă la urmă să mori singur şi ignorat de toţi, dar convins fiind de excepţionalitatea destinului propriu.

Culturi diferite, limbi diferite, româna, o limbă neolatină este complet neinteligibilă pentru toţi locuitorii statelor din jur iar limbile vecine (slave: bulgara, sîrbo-croata, slovena, ceha, slovaca, poloneza, ucrainiana, rusa), fino-ugrice (maghiara, estona, finlandeza), indo-europene (greaca, albaneza, lituaniana, letona) sînt complet neinteligibile pentru români. Și invers bineînțeles. Deși diversitatea și bogăția culturală ale Europei tocmai de aici provin, din acest turn Babel, în special în estul Europei pentru că în vest nu sînt decît două culturi lingvistic vorbind, cea neoromanică și cea germanică.

Şi mai există și multă suficienţă şi convingerea că nimic interesant nu se poate întîmpla în Europa centrală şi de est, decît poate catastrofe şi nenorociri. La care se adaugă o mulțime de clișee, stereotipuri, șabloane de gîndire și prejudecăți. Toate comune și reciproce, evident. Și o multitudine de complexe de inferioritate și frustrări mascate în aroganță și atitudini de superioritate.

Şi atunci ne mai rămîne engleza. Şi Google Translator. Şi un pic de curiozitate şi bunăvoinţă faţă de oameni cu care avem în comun mult mai mult decît ne putem imagina.

Şi receptivitatea faţă de literaturi SF care (cît se poate de obiectiv) sînt în unele cazuri mult mai cunoscute la nivel mondial decît SF-ul românesc (SF-ul polonez și SF-ul rusesc, de exemplu).

În ultimii ani am asistat la rarefierea surselor SF în peisajul editorial românesc. Se traduce mult dar se traduce preponderent dintr-o singură limbă, engleza. Aceeași situație este peste tot în lume, în lumea neanglofonă, bineînțeles, o sărăcire și uniformizare a viziunilor, a abordărilor și modului de gîndire, o relație univocă de dominare culturală ale cărei repercusiuni sînt copierea facilă, servilă și conformistă, importul mercantilist de pseudoforme literare („echivalentele literare ale unui big mac” cum le numește Stephen King) și încercările veleitarist-semidocte de aculturație ale acestora. În esență este vorba de macdonaldizare culturală globală, toată planeta citește în traducere sau în original aceeași scriitori anglofoni. Și vede cam aceleași filme, seriale, documentare și reality show-uri și ascultă cam aceeași muzică și se defulează cu aceleași „produse culturale”.

Cred totuși că împreună cu ceilalți europeni putem construi punţi de comunicare şi de dialog cu literaturi care au parcursuri şi o istorie destul de asemănătoare.

Putem dialoga cu oameni care ne înţeleg pentru că împărtăşesc cu noi experienţe istorice comune,  au de multe ori aproape aceeaşi viziune, au parcurs și traversează aceleaşi etape.

De aceea, i-am tradus lui Judit Lörinczy cronica Hungarocon-ului avut loc anul trecut, opiniile ei fiind publicate în Revista SRSFF („Judit Lőrinczy (Ungaria) – Despre HungaroCon XXXI” :  http://www.srsff.ro/surfer/judit-lorinczy-ungaria-despre-hungarocon-xxxi/ și distinsa autoare SF din Ungaria mi-a acordat un interviu pentru revista Nautilus („Un interviu cu pictoriţa şi autoarea de SF&F Judit Lőrinczy (Ungaria)” :  http://revistanautilus.ro/interviuri/daca-se-poate-schimba-din-nou-si-din-nou-si-din-nou-atunci-sf-ul-are-un-viitor/)

Credem că evenimentul „Săptămîna SF românească” pe care autoarea SF Judit Lörinczy l-a pregătit pentru publicația electronică Sfmag.hu împreună cu zece scriitori SF pe care i-a contactat (Mircea Opriță, Liviu Radu, Cristian Mihail Teodorescu, Dănuț Ungureanu, Sebastian A.Corn, Marian Truță, Silviu Genescu, George Lazăr, Antuza Genescu, Florin Pîtea), și cu ajutorul lui Feri Balin și Györfi-Deák György,  reprezintă o excelentă oportunitate de a re-stabili dialogul SF-ului românesc cu o altă literatură SF europeană.

O restabilire într-adevăr, pentru că există o tradiție a colaborării și a dialogului între România SF și Ungaria SF încă din anii 70 ai secolului trecut.

Un rol deosebit în schimburile SF româno-maghiare îi revine domnului Mircea Opriță care a mediat pe parcursul a trei decenii acest dialog cultural din postura de scriitor de science fiction, de redactor la editura Dacia din Cluj dar și din aceea de director al Institutului Cultural Român din Budapesta (1996-1998 și 2002 -2006).
De altfel, publicarea în ediție maghiară a Colecției Povestirilor Științifico-Fantastice începînd cu 1956, timp de 80 de numere a reprezentat o premieră nu numai în România dar și o inițiere a dialogului cultural SF româno-maghiar. Și să nu uităm de scriitorii maghiari din România și Ungaria care au fost publicați în Colecția Povestirilor Științifico-Fantastice între 1955 și 1974, D. Szilágyi, Donáth András, Fáskerthy György, Haás Endre, Kulin György și Fábián Zoltán, Fáy László,  Kuczka Péter cu studiul lui despre SF-ul din Ungaria în numerele 439/1.03.1973 – 440/15.03.1973, „Literatura ştiinţifico-fantastică în Ungaria” și traducerea povestirii lui Karinthy Frigyes, „Legenda despre omul cu o mie de chipuri”, la inițiativa și susținerea lui Adrian Rogoz.

Antologiile SF publicate în maghiară în România au circulat și au fost citite și în Ungaria, fiind vorba de volume precum antologiile de SF românesc tradus în maghiară, „A kozmosz hullámhosszán” (Pe lungimea de undă a cosmosului, Editura Kriterion, Bucureşti, 1970) și „Az átlépett látóhatár. Román tudományos-fantasztikus elbeszélések” (Dincolo de orizont. Povestiri ştiinţifico-fantastice româneşti, antologie de Mircea Opriță, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975), sau volumele avînd autori internaționali dar și români, „Piknik a senkiföldjén” (Picnic la marginea drumului, antologie de Ágoston Hugó, editura Kriterion, București, 1984), „Morel találmánya” (Invenţia lui Morel, antologie de Ágoston Hugó, editura Kriterion, București, 1986),  „Képzeletbeli utazások” (Călătorii imaginare, antologie de Medgyesi Ákos, editura Albatros, București, 1986) „Az összerobbanás” (Implozia, antologie de Medgyesi Ákos, Editura Albatros, Bucureşti, 1987) care au reprezentat punțile înspre oameni uniți de o pasiune comună, science-fiction-ul.

Ágoston Hugó (aka Medgyesi Ákos) a integrat și publicat autori români în antologii SF de limbă maghiară apărute la editurile Kriterion și Albatros din București.

Și de asemenea, regretatul editor Kuczka Péter (1923-1999) a avut inițiativa în 1975 să dedice un număr integral al revistei ungare Galaktika (pe care o fondase în 1972), SF-ului românesc :

Galaktika nr. 12/1975, 127 pagini, editor Kuczka Péter, Kozmosz, 1975, 127 oldal, 12 Ft. Kuczka Péter, editura Kozmosz, Budapesta, Ungaria

  • 3 * Ion Hobana: Néhány gondolat a román science fiction irodalomról ( Fenyvesi Ervin ) Ion Hobana  (pag.3) : „Cîteva gînduri despre literatura științifico-fantastică românească”
  • (traducător : Fenyvesi Ervin)
  • 10 * Voicu Bugariu: A vikingek hangja [Vocile Vikingilor]( Kálmán Béla ) Voicu Bugariu  (pag.10):  „Vocile vikingilor” (traducător : Kálmán Béla)
  • 12 * Mihu Dragomir: A Szaturnusz gyûrûje [Inelul lui Saturn] ( Kuczka Péter )Mihu Dragomir (pag.12): „Inelul lui Saturn” (traducător : Kuczka Péter)
  • 13 * Dorel Dorian: Arheo Vlastia [Arheo Vlastia] ( Belia György )Dorel Dorian  (pag.13) : „Arheo Vlastia”  (traducător : Belia György)
  • 24 * Sanda Radian: A tudományos-fantasztikus irodalom és a mítosz ( Kolozsvári Papp László ) Sanda Radian  (pag. 24): „Literatura science-fiction şi mitul” (traducător : Kolozsvári Papp Laszlo)
  • 32 * Adrian Rogoz: Alambai – avagy a mûvészet rejtelmei [Alambai sau arcanele artei] ( Kiss Mihály ) Adrian Rogoz  (pag.32): „Alambai – sau arcanele artei” (traducător : Kiss Mihály)
  • 46 * Nina Cassian: Kozmikus óráink ( Kuczka Péter ) Nina Cassian  (pag.46): „Cursuri cosmice” (traducător : Kuczka Péter)
  • 47 * Vladimir Colin: Giovanna és az angyal [Giovanna si ingerul] ( Belia György ) Vladimir Colin (pag.47): „Giovanna şi îngerul” (traducător : Belia György)
  • 68 * Titus Filipas: Civilizációk Földünkön kívül ( Klumák István ) Titus Filipaș (pag.68): „În afara planetei civilizațiilor” (traducător : Klumák István)
  • 76 * Victor Kernbach: A megkettõzõdés paradoxona [Paradoxul dublurii] ( Kálmán Béla ) Victor Kernbach  (pag.76): „Paradoxul dublurii” (traducător : Kálmán Béla)
  • 87 * Gheorghe Sasarman: A Ka kvantum [Quanta Ka] ( Kálmán Béla ) Gheorghe Săsărman  (pag.87): „Cuanta Ka” (traducător : Kálmán Béla)
  • 90 * Cicerone Theodorescu: Ikároszok ( Kuczka Péter ) Cicerone Theodorescu  (pag.90): „Icarus” (traducător : Kuczka Péter)
  • 91 * Constantin Cublesan: Diana nyilai [Sagetile Dianei] ( Kosály Márta ) Constantin Cubleşan  (pag.91) „Săgețile Dianei” (traducător : Kosály Márta)
  • 101 * Mircea Oprita: Rés az idõn [O falie in timp] ( Klumák István ) Mircea Opriță  (pag.101): „O falie în timp” (traducător: Klumák István)
  • 116 * Kuczka Péter: Életrajzok Kuczka Péter  (pag.116): Biografii
  • 124 * KP: Kötetünk képeirõl Kuczka Péter  (pag.124) : Imagini informale

În Galaktika nr.36/1979, a fost publicată traducerea povestirii domnului Mircea Opriță, „Alcora” (traducător : Klumák István)

Iar numărul 54/1984, al revistei Galaktika i-a fost dedicat integral domnului Mircea Opriță, singurul scriitor român de SF, onorat în acest mod :

  • pag.3 :   Kuczka Péter:  Mircea Opriță
  • pag.5 :   Mircea Opriță: „Semnul licornului”( traducător: Veress Zoltán)
  • pag.14 : Mircea Opriță: „Figurine de ceară” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.28 : Mircea Opriță: „Civilizație” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.29 : Mircea Opriță: „Plinul și golul” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.42 : Mircea Opriță: „O floare pentru căpitan” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.51 : Mircea Opriță: „Un alt viitor” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.52 : Mircea Opriță: „Noaptea pragurilor” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.74 : Mircea Opriță: „Judecătorii” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.89 : Mircea Opriță: „Structuri cinetice” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.90 : Mircea Opriță: „Trambulina” (traducător: Veress Zoltán)
  • pag.111: Mircea Opriță: „Inelul lui Möbius” (traducător: Dáné Tibor)

O povestire aparținînd domnului Mircea Opriță a fost publicată în volumul  „Téren és idön túl” (Dincolo de spaţiu şi timp), antologie de Threton Judit, Editor World SF secţia maghiară, Budapesta, Ungaria, 1988.

Domnul Mircea Opriță ne-a declarat :  „Din câte îmi amintesc, numerele 12/1975 si 36/1979 din Galaktika mai aveau și alți români traduși în maghiara. Din păcate, nu pot verifica volumele chiar acum. Numărul 54/1984 mi-a fost dedicat integral mie.
Cred că pentru primele două amintite se pot găsi sumarele în arhiva revistei Galaktika, pe internet, e ușor de ajuns acolo. La un moment dat am „frunzărit-o” și eu.
Mai recent,  în numărul 188 din noiembrie 2005 al revistei Galaktika au fost publicate, la sugestia mea, povestirile Necropolis de Florin Pitea, Compătimire, bătături și dispreț de Liviu Radu și Atingerea de Bogdan Bucheru. Redacția mi-a făcut o surpriză, în sensul că a reluat și o povestire de-a mea, O falie în timp, din numărul acela vechi, din 1984.
Un an mai târziu,  în nr. 195 din iunie 2006 al revistei Galaktika, au apărut Ovidiu Bufnilă cu trei schițe grupate sub titlul Trei războaie și Michael Haulică, acesta cu povestirea Noi, cei cu ochii arși.                                                                                                                         Toate textele pomenite făceau parte dintr-o antologie mai largă a SF-ului românesc, pentru proiectul căreia n-au mai apărut banii necesari, așa că a fost abandonat.
Ca director al Institutului Cultural Român din Budapesta am făcut, într-adevăr, două colocvii pe teme SF. Tot în 2005 (parcă primavara, trebuie să scotocesc prin arhivă după data exacta), a venit Ion Hobana cu o conferință despre Jules Verne – era comemorarea centenarului mortii francezului), și cred că în toamna respectivă i-am avut ca invitați la un colocviu pe Cătălin Badea-Gheracostea și Radu Pavel Gheo, cu care am vizitat și redacția Galaktika. Un oarecare caracter SF a avut și salonul româno-ungar al benzii desenate, cu participarea Liviei Rusz și a desenatorilor din Ungaria, iar din țară, a lui Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu și alți cîțiva, mulți cu exponate de BD SF.”

Judit Lörinczy a propus comitetului editorial al revistei electronice Sfmag.hu, dedicarea unei săptămîni SF-ului românesc, inițiativă materializată prin următoarele contribuții :

Judit Lörinczy – „Introducere în science fiction-ul românesc”

Györfi-Deák György – „Crîmpeie din istoria SF-ului autohton”

Judit Lörinczy –  Interviu multiplu cu Mircea Opriță, Liviu Radu, Dănuț Ungureanu, Cristian Mihail Teodorescu, Sebastian A.Corn, Marian Truță, Silviu Genescu, George Lazăr, Antuza Genescu, Florin Pîtea.

Toți cei zece autori au primit aceleași întrebări și au răspuns bineînțeles fiecare în modul său unic și inimitabil. Atît Judit cît și prietenii și colegii noștri ne-au acordat permisiunea de a publica în Revista SRSFF, versiunile în limba română ale interviurile acordate revistei Sfmag.hu. De asemenea, Györfi-Deák György ne-a trimis versiunea în limba română a articolului său dedicat SF-ului de expresie maghiară din România, „Crîmpeie din istoria SF-ului autohton”.

Vom traduce și materialul realizat de Judit Lörinczy despre SF-ul românesc, pentru că este întotdeauna interesant să-ți dai seama cum ești văzut din afară, dincolo de percepțiile auto-subiective. Și sîntem încrezători că vor urma traducerile reciproce din autorii SF din România și Ungaria, reînnodînd firul colaborării și dialogului între cele două culturi.

Le mulțumim foarte mult tuturor pentru amabilitate și solicitudine.

Sfmag.hu (www.sfmag.hu) este o revistă online lansată în toamna anului 2010, este dedicată ficțiunii speculative (SF, fantasy, horror, realism magic) și publică eseuri, cronici și povestiri. Editorii sînt Kleinheincz Csilla, Kánai András și Markovics Botond.