Construind un caz împotriva anului 2012, an desemnat de consensul umanității ca fiind anul apocalipsei, Lawrence E. Joseph, în cartea sa Apocalipsa 2012, găseşte că principalul vinovat ar fi Soarele. Pornind de la evenimentele înregistrate în 2 septembrie 1859, când Pământul a fost atins de cea mai mare furtună magnetică de până atunci, prin analogii şi extrapolări, autorul ajunge la concluzia că 2012 ne va permite observarea unor furtuni încă şi mai puternice. Iar civilizaţia umană va fi pe pragul extincţiei, datorită dependenței extreme de electronica atât de sensibilă exact la ameninţarea prefigurată: imense variaţii ale câmpului magnetic.

În 1859, Richard Carrington a observat geneza a două explozii solare la scurt interval între ele, ejectând un nor de plasmă de dimensiunea Lunii. Pe 28 august au fost observate extraordinare aurore boreale, observabile până la latitudini neobișnuite, până în Havana, Cuba. Câteva zile mai târziu, a venit al doilea val de plasmă cosmică, de 10 ori mai puternic decât media, având masa de 10 miliarde de tone, fiind si cel mai rapid înregistrat vreodată. La ieşirea din coroana solară, fluxul magnetic e atât de mare încât unda de şoc generată accelerează protonii din vântul solar formând un nor de SEP (particule solare de înaltă energie – protoni rapizi). SEP pot ajunge în zona Pământului în circa o ora, distrug sateliţi, echipamente orbitale şi electronica fină pe Pământ. În mod cert un pericol pentru astronauţi.

În acea perioadă, a fost considerat doar un aport de energie, făcând telegraful să mearg ă fără baterie. Astăzi, ar fi cataclism.

Aceasta e ideea cărţii. Captivantă şi uşor de citit, cu o argumentaţie elaborată şi bine pusă la punct, carte e o provocare pentru stilul de viaţă actual. Deşi nu pare deconectantă, cartea reuşeşte să ne scoată din cotidianul românesc, şi ne provoacă la o gândire la altă scară: cea astronomică.

Excepţională prezentarea cărţii în format hard-cover, a Editurii Nemira. Vă doresc lectură plăcută!

EL