O relatare personală despre Convenţia Naţională de Science Fiction din Ungaria (HungaroCon XXXI,  24-26 iunie 2011, Salgótarján)  –  Judit Lőrinczy (Ungaria)

Ca oriunde în lume unde există fani SF, există de asemenea şi convenţii. Ungaria nu este o excepţie. Convenţia noastră SF, numită HungaroCon, a avut loc anul trecut pentru cea de a treizeci şi una oară datorită Societăţii SF Avana care este ultimul reprezentant al mişcării cluburilor SF din Ungaria.
Înainte să scriu despre HungaroCon trebuie să vă informez cu privire la SF-ul din Ungaria. Baza mişcării noastre SF provine din deceniul trecut. Sînt 10 milioane de locuitori în Ungaria, dar cifra medie de vînzare a unei cărţi SF în maghiară este de aproximativ 1000 de exemplare. Deşi există site-uri SF intens vizitate, doar cîţiva fani postează comentarii şi merg la întrunirile vreunui club. În ciuda faptului că HungaroCon-ul este evenimentul nostru SF major, nu sînt decît mai puţin de o sută de participanţi şi nu există invitaţi din străinătate. Mai mult decît atît, HungaroCon-ul nu are loc la Budapesta, unde cred că – avînd în vedere circumstanţele din Ungaria – ar fi mult mai rezonabil.
HungaroCon a devenit reuniunea în carne şi oase a mişcării SF active online din Ungaria: puteţi găsi acolo cea mai mare parte a scriitorilor şi editorilor SF, bloggeri SF, membrii Societăţii SF Avana şi persoane interesate de SF din afara mişcării. Nu ştiu exact de ce s-a întîmplat acest lucru. Există atît de multe cauze, inclusiv cele ţinînd de organizare, de program, de faptul de a te deplasa într-un alt oraş în mijlocul verii, cînd toată lumea merge în concediu, etc…
Laureaţii premiului SF naţional (Premiul Péter Zsoldos) şi a celui pentru amatori (Premiul Preyer) sînt anunţaţi la HungaroCon. În cadrul HungaroCon-ului există unele prezentări şi discuţii anuale plus adunarea generală a societăţii Avana. De ce ar merge o mulţime de oameni la Salgótarján (oraşul în care în mod tradiţional se organizează HungaroCon-ul) pentru aşa ceva ?
După această introducere, să dăm glas mărturiei mele asupra celei de a XXXI- una convenţii SF din Ungaria. HungaroCon a avut loc la Salgótarján (oraş de 37.000 de locuitori aflat în nord-estul Ungariei, aproape de frontiera cu Slovacia – nota traducerii), între 24-26 iunie 2011.
Dacă îmi amintesc corect, prima dată cînd am participat la acest eveniment a fost în 2005, ca outsider total, necunoscînd pe nimeni. Acum m-am dus acolo ca unul dintre participanţii la atelierul destinat scriitorilor începători şi am expus, de asemenea, cîteva picturi în cadrul unei expoziţii colective.

Am ajuns împreună cu Csilla Kleinheincz (scriitor SF&F și redactor la SFmag), cu două ore înainte de ceremonia de deschidere: trebuind să ne ocupăm de cazare, de pregătirea expoziţiei şi de prezentările noastre … În noaptea precedentă băusem nişte vin aşa că am fost un pic obosite, dar cu ajutorul membrilor Societăţii Avana, picturile au fost în scurt timp amplasate pe pereţi. Aerul condiţionat şi cafeaua bună de la Café Frei au fost motivante, aşa că am fost gata să începem.
Locul ales a fost cel mai bun pentru acest eveniment şi am fost foarte mulţumită. Picturile arătau bine pe suprafaţa imensă de expunere. Nu am folosit microfonul (un indiciu despre numărul de persoane participante), dar a fost nevoie de un video-proiector.

Csilla a vorbit prima, despre figurile de stil care ar trebui să fie mai frecvente în  SF. Apoi a venit rîndul meu şi am vorbit despre descriere (un alt instrument în cea mai mare parte neglijat de o serie de autori SF). Sper că tinerii (şi mai vîrstnicii) scriitori care ne-au ascultat au găsit ceva util în prezentările noastre.

A urmat Lajos Vásárhelyi, citind nişte citate, de-a dreptul teribile – „opere” ale unor diletanţi nenominalizaţi – direct de pe e-reader-ul său. Publicul (desigur) a fost amuzat. Deci, am primit aşadar nişte mostre despre cum nu trebuie scris. (Trebuie să menţionez ce mijloc inteligent de protecţie a găsit pentru e-reader: a folosit un penar mare de şcoală primară.)
Prezentarea de vineri a desenatorului de benzi desenate Attila Fazekas, a fost una dintre cele mai interesante. El a vorbit despre benzile desenate din Ungaria editate în albume şi în presă, despre ediţiile de multe ori ilegale din anii ’80 şi ’90 , uneori a trebuit să inventeze monştri pentru benzile desenate Star Wars publicate în Ungaria pentru că nu putea să verifice filmele originale pentru fiecare dintre detaliile necesare. Aşa că mai adăuga nişte tentacule extratereştrilor. Attila le-a dat un sfat tinerilor desenatori de benzi desenate: desenaţi în fiecare zi. Dacă nu vă puteţi permite, nu vă mai obosiţi. În prezent nu există nici un fel de posibilitate să înveţi din presă sau reviste, graficienii tineri trebuie să fie autodidacţi. Piaţa este larg deschisă, dar competiţia este extrem de dură.
Mai tîrziu Csilla, împreună cu mine şi cu unii redactori ai SFmag-ului  (dedicat ficţiunii speculative), am luat parte la întrunirea anuală a Societăţii SF Avana. Am încheiat un acord: fanzinul Societăţii va fi editat în mare parte de către scriitori de la SFmag care au fost în trecut cei mai aprigi critici ai publicaţiei Societăţii. Sperăm că putem face un fanzin mai bun. Adunarea generală a luat de asemenea, cîteva decizii „istorice”: a fost aleasă o nouă conducere ; s-a eliminat limita minimă de exemplare vîndute pentru candidaturile la Premiul Zsoldos iar e-book-urile pot fi nominalizate pentru premiul din  2012. Cred că au fost nişte paşi mari şi necesari pentru viitorul SF-ului din Ungaria.
Discuţia a continuat pînă noaptea iar în cele din urmă participanţii au fost învinşi de foame, astfel că au venit după noi la focul de tabără unde am prăjit slănină (o tradiţie din Ungaria).
Sîmbătă am încercat să ascult în continuare un număr cît mai mare de prezentări. La fel ca peste tot în lume printre subiectele prezentărilor au fost literatura, ceva ştiinţă, filme, prezentarea unor cluburi şi asociaţii mai mici de SF&F (cum ar fi KIMTE, Societatea Ungară de Fantasy) şi grupul nostru, SFmag. Programul a fost dens, iar organizatorii nu au planificat o pauza de masă, aşa că a fost imposibil să iau parte la toate prezentările. Una dintre cele mai bune a fost prezentarea lui Péter Kollárik despre costumele din filmele SF, marionete, măşti şi alte asemenea accesorii. Peter a prezentat o mulţime de fotografii şi sala era plină (lucrează la biografia lui Ray Harryhausen).
La prînz redactorii de la SFmag şi partenerul nostru (care ne asigură hostingul), site-ul LFG au avut o discuţie şi apoi scriitorul Botond Markovics (cîştigător al premiului Zsoldos), Csilla Kleinheincz şi András Kánai (scriitor SF) au prezentat SFmag participanţilor. SFmag a fost lansat în noiembrie 2010 şi conţinutul a fost împrospătat zilnic. Avem de asemenea subiecte tematice în fiecare lună. Scopul nostru este de a populariza ficţiunea speculativă în Ungaria, prezentăm cărţi, filme, benzi desenate – multe dintre ele sînt disponibile doar în engleză, dar oamenii din zilele noastre citesc din ce mai mult direct în limba engleză în ţara noastră. Am dori de asemenea să prezentăm şi să reprezentăm ficţiunea speculativă din Ungaria în străinătate. SFmag a stabilit deja contacte cu blogul World SF.
După lansarea SFmag-ului, au avut loc şi alte „istorice” reuniuni. Pentru cei care nu au ştiu nimic despre science-fiction-ul şi fantasy-ul din Ungaria trebuie să spun că: există unele conflicte alături de concepţii şi idei antagonice. Există cîteva mici edituri SF şi site-uri diferite, avînd scopuri diferite … Unii critici afirmă că an după an Premiul Zsoldos nu demonstrează valoarea reală a producţiei locale de SF (şi alte aspecte au fost, de asemenea, expuse : de exemplu Csilla Kleinheincz a afirmat, pe drept cuvînt, că nu există nici femeie câştigătoare a Premiului Zsoldos). Desigur, există şi alte voci care nu sînt de acord cu vreo opinie critică şi care cred că totul este (aproape) bine cu SF-ul din Ungaria. Această diferenţă a creat o prăpastie între site-uri şi fani, între editori şi scriitori aşa că atunci cînd vorbesc despre întîlniri „istorice” aceasta înseamnă cu adevărat un important fapt „istoric”. Sînt fericită că am reuşit să-i conving cu succes pe membrii şi „delegaţii” unor facţiuni opuse să se aşeze la aceeaşi masă. Cred că în cele din urmă am început un dialog şi mai tîrziu am putea fi în măsură să încheiem nişte acorduri.
Cîştigătorii din acest an ai Premiul Zsoldos nu au fost noi autori (cei care au cîştigat mai luaseră deja acest premiu înainte), şi mulţi contestatari nu au fost mulţumiţi nici cu laureaţii nici cu nominalizările. Aceştia consideră că nu există SF autohton valoros în Ungaria şi au „denunţat” de asemenea, „incompetenţa” juriului (de modă veche printre altele). Dar cred că Ungaria nu este o excepţie prin soiul acesta de „argumente” : există de asemenea şi premii contestate în străinătate (de exemplu, cîştigătorul Premiului Nebula 2011 sau Premiul Fantasy decernat în Marea Britanie).
Dacă există dezbateri şi argumente civilizate, dacă sînt prezentate toate poziţiile diferite, atunci am facut primul pas.
Aşadar laureaţii Premiului Zsoldos au fost Sándor Szélesi (pentru categoria nuveletă, de multe ori scrie space opera şi alte aventuri fantastice,  dar de data asta a apelat la teme grave, precum familia şi conflictele generaţionale) şi Lajos Lovas (pentru schiţă, el scrie o proză plină de umor, SF satiric într-un context local). Premiul Preyer destinat amatorilor a fost acordat lui Ákos Körtvélyesi, felicitări tuturor. (Nuveleta este o nouă categorie a Premiilor Zsoldos : în ultimii ani au existat doar două categorii, roman şi povestire, iar în 2011 nu au fost suficiente nominalizări pentru categoria roman şi titlurile deja nominalizate pentru premiu au fost reportate pentru 2012. Toate nominalizările trebuie să fie lucrări publicate.
Apoi Societatea Avana şi-a întîmpinat preşedintele demisionat, Ildikó Bodi, şi, de asemenea, pe cel nou, László Pocsai. Ildikó şi-a dedicat SF-ului din Ungaria preţiosul său timp liber timp de zeci de ani şi sper să poată găsi calea scriitorului din nou. (Ea nu a mai avut timp să scrie după ce a devenit un organizator foarte important în cadrul fandomului din Ungaria, după moartea lui Hugo Preyer).
La sfîrşitul zilei, după cină (cîştigătorii, juriul, organizatorii şi artiştii), am luat loc lîngă foc şi am băut toţi nişte vin şi bere – m-am dus la culcare pe la 2:00, pentru că am avut multe lucruri de discutat.
Ziua următoare a fost, de asemenea, foarte importantă, deoarece a fost dedicată dezbaterilor. În mod tradiţional, juriul „explică” deciziile sale, autorii pot pune întrebări şi primesc opiniile juriului imediat. (Mai tîrziu, detaliile sunt publicate pe SFportal, un site mai vechi, şi de asemenea pe site-ul Avana). Este întotdeauna interesant de a constata cum diferiţi membri ai juriului au păreri total opuse despre aceeaşi lucrare.
După acest eveniment scriitorul András Kanai a vorbit despre prăpastia dintre SF-ul ungar şi SF-ul anglo-saxon. Punctul său de vedere este că SF-ul ungar este înapoiat şi nu numai juriul Premiului Zsoldos, Societatea Avana şi HungaroCon-ul ar trebui să fie reformate, dar şi scriitorii SF din Ungaria ar trebui să îşi schimbe conceptele. Sînt necesare idei noi şi strălucite, elementul ştiinţific ar trebui să fie mai important, science fiction-ul nu este doar un fundal, nu trebuie să fie doar un condiment pentru a ne fi arătate unele conflicte umane. Pentru că, la urma urmei, toate acestea ar putea fi scrise fără elemente fantastice. Ideea trebuie să fie în mijlocul unei proze sau ar trebui să aibă o mai mare importanţă.
Desigur, acest punct de vedere a generat o dezbatere aprinsă.
Ceea ce cred este, în primul rînd), că toate ideile, inclusiv cele vechi pot fi rescrise într-un mod nou şi proaspăt; doi) trebuie citit cît mai mult în limba engleză – cele mai bune texte desigur – şi comparaţia cu tot SF-ul ungar  ne dovedeşte că sîntem incontestabil înapoiaţi) ; trei) toate aceste dezbateri ne dau speranţa că ne putem schimba, că sîntem gata de a ne schimba şi că există şansa de a scrie mai bine.
Există deja scriitori SF din Ungaria publicaţi în engleză şi sper că vor fi mai mulţi.
Per ansamblu a fost o experienţă interesantă, mulţi oameni mi-au spus că le-au plăcut picturile mele, îmi exprim aprecierea pentru organizatori. Am să menţionez că au existat alte lucrări foarte bune în cadrul expoziţiei: navele spaţiale imaginate de József Varga şi cele mai bune lucrări ale unui concurs anunţat de Societatea Avana.
Încă nu ştiu ce se va întîmpla anul viitor, fără participarea lui Ildikó Bodi, unde şi cînd va avea HungaroCon-ul, dar există nişte concepte în privinţa aceasta. Şi poate într-o zi diferitele cluburi şi site-uri își vor lăsa deoparte  timp de un weekend  antagonistele puncte de vedere  și vor organiza împreună o Convenție națională mai mare. Dar avem nevoie, de asemenea, de cei care sunt încă departe de viaţa offline a SF-ului ungar. Cum îi putem convinge? Nu ştiu, dar ca scriitor știu ce să fac: să scriu romane și povestiri cu idei proaspete şi noi şi strălucitoare.
Sînt convinsă că revoluţia lentă a SF-ului ungar a început.

Pentru mai multe informații despre SF-ul ungar puteți vizita aceste site-uri:

SFmag : http://sfmag.hu/category/english/

Societatea SF Avana : http://avana.hu

Societatea Ungară de Fantasy : http://kimte.hu

Site-ul LFG: http://lfg.hu

SFportal: http://sfportal.hu

 

© Judit Lörinczy

Traducere din engleză de Cristian Tamaș.

Traducerea a fost efectuată și publicată cu acordul lui Judit Lörinczy, căreia îi mulțumim.

Textul a fost postat în englezește pe blogul World SF: http://worldsf.wordpress.com/2012/01/23/monday-original-content-judit-lorinczy-reports-from-the-hungarian-national-sf-convention/

și în maghiară pe blogul lui Judit: http://judlorin.blogspot.com/2011/06/xxxi-hungaroconon-jartam.html

Judit Lörinczy s-a născut pe data de 12 decembrie 1982 în orașul Szolnok, Ungaria. În anul 2001 familia ei  s-a mutat la Szeged şi Judit a început să studieze la Facultatea de Drept, Universitatea Szeged.  Apoi s-a mutat la Universitatea din Pécs, la Facultatea de Drept pe care a absolvit-o şi acum locuiește în Pécs. Este autor SF, traducător și o talentată pictoriță cu o bogată activitate expozițională, creînd peisaje și compoziții suprarealiste și fantastice. Piesa ei, „Patruzeci și trei de secunde” a fost prezentată la HungaroCon-ul din 2009, premiată și pusă în scenă la Londra de către Eyebrow Productions la Royal Academy of Dramatic Arts. În curînd vom publica un interviu cu Judit și vom prezenta cîteva dintre picturile ei.

Csilla Kleinheincz – „Science Fiction-ul din Ungaria post-comunistă” (traducerea Cristian Tamaș):
http://www.srsff.ro/mapamond/science-fiction-ul-din-ungaria-post-comunista/

Peter Tick – „Scurtă istorie a Fantasy-ului din Ungaria” (traducerea Adina Barvinschi):
http://revistanautilus.ro/articole/scurta-istorie-a-fantasy-ului-din-ungaria/