Ana are mere. Planeta noastră are doi poli. Polul Nord şi Polul Sud. Polul Sud al sărăciei, asociat cu sudul african, brazilian, australian. Things gone south. Lucrurile stau destul de prost la sud de ecuator, iar polul Sud stă destul de prost de prin 1980. Gaura de ozon de acolo e în continuă creştere. Dar acolo sunt munţi. E sol. Peste sol gheaţă groasă şi zăpadă veşnică. Un fel de a spune.

La fel se spunea despre Polul Nord – gheţuri veşnice, de nepătruns în noaptea arctică. Din păcate ozonul a dispărut şi aici. În 2011, NASA a confirmat apariţia unei găuri în stratul de ozon aproape la fel de mare ca la celalalt pol, mai dispreţuit. Ultravioletele chiar au cum să atingă zone locuite. (link aici) Lumea vorbeşte despre foci şi morse cu leziuni atipice. Sugerez că ar fi vorba de boala radiaţiei. Ultravioletele sunt la limita extremă a spectrului vizibil, cu energii ce se apropie de radiaţiile gama. (link aici)

Nu e singura problemă cu Polul. Polul Nord nu are sol. Nu are nici măcar nişte insuliţe. Dacă se topeşte, cum s-a estimat deja, rămâne bun topit şi aleluia. Foarte posibil ca Arctica să fie mare liberă până în 2025 (referinţă aici)

După cum se ştie americanii au alergie la “Global Warming” pentru ca le convine. Au interese mari in zona Arcticii, unde se poate exploata petrol ieftin, odată topită gheaţă. (vezi aici) Aşa că e important pentru ei să ignore tot ce înseamnă încălzire globală, mergând până la a acuza un binecunoscut cercetător de fraudă, pentru ca a atras atenţia asupra pericolului de dispariţie a faunei arctice ca urmare a topirii accelerate a gheţurilor.

O să enumăr câteva din posibilele pericole ale unui Pol Nord agresat: inundaţii în nordul Canadei şi Nordul Europei. Efect de seră accelerat, datorită albedoului redus (oceanul va acumula radiaţia solară), schimbare brutală a curenţilor oceanici, El Nino, iradiere sporită asupra cercului polar de nord ca urmare a prezenţei găurii de ozon, şi posibilă cale de intrare pentru fluxurile solare ca urmare a exploziilor  în curs de intensificare.

În film, Tom Wagner, NASA’s Cryosphere Program Manager, explică ce s-a întâmplat pe parcursul sezonului de topire Arctică 2011, de ce gheaţa polară este importantă pentru clima globală şi care sunt cauzele topirii accelerate.

Ce va urma, vom vedea în 2013.

EL