Septembrie, 15 – ne anunţă calendarul. Azi ar fi trebuit să înceapă şcoala, dar cineva s-a grăbit. Nu e rău gestul, doar sunt atât de multe de făcut. Pe scurt, şcoala a început de 3 zile, concediile s-au dus, scriitorii îşi aleg coperţile, începe ProspectArt-ul. Multă linişte, multă criză, aurul creşte, bursele scad, nimic să ne bucure dinspre partea finanţelor.

S-o luăm pe rând. Şcoala, care ar trebui să ofere oportunitatea asimilării unor cunoştinţe de bază, de cultură generală umanistă şi realistă, se va strădui de anul acesta să-i înveţe să citească pe toţi elevii. Fără osebire de clasă. Fără discriminare. Bineînţeles şi să scrie. Oare ce-or fi făcut până acum? După părerea domnului Ministru? Cultură generală vor avea poate pe la 40 de ani. Avem pretenţia de la edituri, de la scriitori, să ofere mai mult. Pentru cine? Păi să vedem.

Cei mai tineri cititori pe care ne bazăm, care tocmai au dat bacul, au demonstrat că în medie nu sunt interesaţi de alfabetizare. Că au trecut prin şcoală precum gâsca pe apă, fără să se ude. Nuuu, nu zic nimic de profesori. Nu am de gând să-i învinovăţesc. Păi de ce aş face-o? Interesul meu e ca distinşii domni şi doamne cadre didactice să se poarte frumos, cu copii mei care tocmai încep să vadă ce-i aia şcoală, şi tocmai au primit prima bătaie de la colegi, atunci când doamna de sport a întors spatele.

Eu sunt un părinte silitor, care învaţă din nou abecedarul ca să facă lecţiile copilului, şi încep să strâng în cont pentru meditaţiile pe care mi le vor recomanda dânşii, şi dânsele, domnii, şi doamnele!

Voi face pe banii mei, la croitoriile lor, care au câştigat licitaţiile pentru uniforme la Minister, diferite piese de vestimentaţie, care arată mai de duzină decât luate de la Metro. Şi voi pregăti flori, bomboane şi alte “atenţii” pentru diferitele ocazii.

Acestea în afară de dotările clasei – adică transperante, bănci, scaune, televizor, dvd, şi altele, şi altele, care la anul vor trebuite poate luate din nou, pentru că peste vară se acresc şi se strică şi nu mai sunt bune. Pentru copii, adică.

Nu credeţi? Întrebaţi. Nimeni nu o să spună cu voce tare, pentru că îi supără pe Domnii şi Doamnele, care repartizează copilul în clasa cu cei care nu dau nimic. În clasa săracilor sau a idealiştilor care mai cred în profesionalism sau în dedicaţie. Eu nu cred, Doamne-fereşte. Eu sunt un băiat strângător pentru oricine are buzunarul pregătit.

Dar asta e cu şcoala. Acum vine alta. Se întorc şi medicii din concediu. Şi pentru că tot e toamnă, e bine să dea cu legea de pământ: au lansat un proiect pentru ca cei care agresează medici să fie pedepsiţi cu minim 6 luni închisoare. Păi nu mai îndrăznesc să ating nici cu 10 sau 50 sau 100. Că or să ceară 1000 sau or să strige “Agresiune!”, “Insultă!”. Offf. Unde să mă duc?

La Parlament m-aş duce. Am auzit că ar fi rentabil să votezi modificarea legii minelor cu exproprierea aia în 7 zile. Cu drept de apel, bineînțeles. Tot în 7 zile, că aşa s-a făcut lumea. În 7 zile. Că aşa am auzit de la părintele, că tare îi plăcea microfonul: zicea de tiranii de care am scăpat acum 20 de ani şi, cu aceeaşi voce puternică şi intonaţie, precum tiranii. M-am speriat şi am început să ascult. Oare copii or fi ascultat? Nu ştiu, dar i-am văzut pe unii râzând. Mda. Nu ştiu săracii ce-i aşteaptă.

Că tot veni vorba de ascultat,  ascultam zilele astea la Radio Guerrilla, cu doi de rrrr şi doi de llll, în fiecare dimineaţă, un concurs cu supermani. Ce fel de supraoameni am vrea noi să fim. Ascultă aici Dobro: “Eu vreau să fiu Shutter Man! Vreau să fiu în stare să sting toate becurile din ţară dacă o să fiu ultimul care rămâne aici! Şi să pot da puterea asta mai departe, leapşa. Mulţumesc, n-am putut să vă sun, că strângeam covrigul de coarne că intră berbecii pe contrasens, de zici că au învăţat să conducă din bancurile cu Bulă.”

Bineînţeles, tot ce v-am spus acum, este imaginat, se întâmplă într-o ţară fantastică, numită Omenia, pe o planetă fantastică numită tot Omenia. Măi, acum iertaţi-mă, mai inventaţi şi voi.

Foto: sală de clasă din Finlanda

Eugen Lenghel

P.S. În memoria Domnului Profesor Săceanu, cel care s-a străduit să ne dezbare de şabloane pe vremea când se vorbea cu limba de lemn şi cu cea de cizmar, cel care ne-a învăţat Fizica şi vorba frumoasă. Pe vremuri erau Profesori.

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →