E sâmbătă şi o să fiu scurt, pentru că este soare afară şi piticii vor în parc. Da, şi pentru că aseară s-a prelungit până după ora 10, la locul nostru secret de adunare, la o bere şi un pahar de vin.

Ieri, pe 29 aprilie, s-au suprapus mai multe evenimente, şi merită să le amintesc: aniversarea a 2 ani de la relansarea cenaclului ProspectArt; lansarea simultană a mai multor cărţi SF&F editate de Eagle Publishing House, prezenţa nesperată a mai multor personalităţi din istoria, prezentul şi sperăm, viitorul SF-ului românesc, Cristian Tudor Popescu, Mihail, Grămescu, Voicu Bugariu, Aurel Cărăşel, şi neobosiţii Mihai Dan Pavelescu, Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă.

Bineînțeles că au participat multe alte persoane, printre care şi fotograful, căruia îi mulțumim pentru pozele aici de faţă.

Şedinţa a început cu scurta prezentare a evenimentului principal, aniversarea a doi ani de la relansarea cenaclului, rememorând etape şi realizări. A fost scurtă pentru a lăsa cât mai mult timp autorilor şi invitaţilor. Care s-au pornit, spre delectarea asistenţei într-o polemică de înaltă clasă privind momentul creaţiei literare: când apare nucleul operei ce va să fie. Cristian Tudor Popescu a propus şi a doua temă interesantă, lansată ca o provocare: pentru ce orizont de timp îşi construieşte un autor opera. Şi propunând această temă  a expus câteva din lucrările domniei sale analizei temporale. Lucrări scrise acum peste douăzeci de ani într-un context fragil geo-politic, sunt oarecum de neînţeles pentru tinerii cititori, contrastând cu alte lucrări, care scoase din context şi plasate într-un univers aparte, rezistă şi astăzi cu acelaşi succes.

Bineînțeles că ceilalţi autori au preluat mingea ridicată la fileu, şi discuţia s-a prelungit. În final au fost lecturate două scurte proze, promiţătoare, care au marcat sfârşitul şedinţei, stimulându-ne să purcedem către destinaţii cu atmosferă mult mai colocvială.

EL