În România, studierea arhivelor pentru găsirea strămoşilor SF s-a soldat cu descoperirea a una sau două povestiri utopice datînd din a doua jumătate a secolului al XIX – lea şi a cîtorva romane „astronomice” publicate între 1899 şi 1914, două de către Victor Anestin (1875 – 1918) şi unul de Henri Stahl (1877 – 1942).

O mai mare varietate de povestiri şi romane SF au fost editate în perioada interbelică, însă dezvoltarea cu adevărat semnificativă a genului a avut loc după cel de al doilea război mondial prin operele lui Vladimir Colin , Sergiu Fărcăşan , Camil Baciu , Ion Hobana,  Horia Aramă ,  Romulus Bărbulescu , George Anania , Adrian Rogoz ,  Mihu Dragomir ,  Mircea Şerbănescu, Ovidiu Şurianu, Victor Kernbach,  Georgina Viorica Rogoz ,  I.M. Ştefan .

Cea mai importantă şi de altfel şi singura revistă SF din perioada comunistă a fost Colecţia Povestiri Ştiinţifico-fantastice care a avut 466 de numere publicate între 1955 şi 1974.

Cornel Robu, care este poate cel mai cunoscut critic literar român în domeniul SF-ului pe plan internaţional, considera că există mai multe generaţii literare, cea veche, menţionată mai sus, cea mijlocie care-i pe include pe Mircea Opriţă (n.1943), Gheorghe Săsărman (n.1941), Voicu Bugariu (n.1939), Constantin Cubleşan (n.1939), Miron Scorobete (n.1933) şi Leonida Neamţu (1934-1991) şi un „Nou Val” sau  „generaţia următoare” care s-a lansat în anii 1980, din care fac parte mai bine de treizeci de autori născuţi după 1950 sau mai tîrziu. În vara anului 1982 a apărut primul număr al Almanahului Anticipaţia, care a grupat autorii SF ai „noului val”.

Conform lui Cornel Robu, doi autori transcend schema generaţională : Mircea Eliade (1907 – 1986), profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago, timp de treizeci de ani, care şi-a publicat lucrările ştiinţifice în engleză şi franceză dar care şi-a scris proza în româneşte. Mircea Eliade este un remarcabil autor de literatură fantastică, romanele sale „Domnişoara Christina” (1936) şi „Şarpele” (1937) sînt de excepţie iar multe dintre povestirile sale au fost traduse în engleză şi publicate în volumele „Fantastic Tales” (1969), „Two Tales of the Occult” (1970), „Tales of the Sacred and Supernatural” (1981), „Two Strange Tales” (1986)*.

Celălalt autor este Ovid S.Crohmălniceanu (n.1921**) , profesor de literatură română la Universitatea din Bucureşti care a abordat fenomenul literar SF din perspectiva criticii literare şi în cele din urmă în calitate de  autor de science fiction în anii 80 ai secolului douăzeci. Povestirile sale au apărut în cadrul a două culegeri, „Istorii insolite” (1980, editura Cartea Românească) şi „Alte istorii insolite” (1986, editura Cartea Românească).

În science fiction, excepţia românească a creat doi autori valoroşi care nu pot fi înghesuiţi în vreo categorie generaţională.

Debutul subit al lui Ovid S.Crohmălniceanu în 1980, cu proză SF, de o calitate remarcabilă, la vîrsta de 59 de ani, după o îndelungată carieră de critic, teoretician şi profesor, nu se poate explica decît poate în termeni SF. După şase ani, în 1986, Crohmălniceanu  recidivează, publicînd un al doilea volum de povestiri SF, la fel de bun ca şi primul. Am citit în traducere „Tratatul de la Neuhof” (povestirea a apărut în româneşte în volumul „Istorii insolite”) şi nu ezit să consider această povestire ca fiind una dintre cele mai bune citite în viaţa mea. „Tratatul de la Neuhof” îmi oferă posibilitatea unei utile comparaţii dintre abordarea est-europeană şi cea americană a unor idei destul de similare, de exemplu povestirile „Microcosmic God” (Astounding Stories, 1941) de Theodore Sturgeon şi „We Can Remember It for You Wholesale” (Fantasy & Science Fiction, 1966) de Philip K.Dick, povestire republicată în antologia mea, „The Road to Scince Fiction # 3”.

Povestirea lui Ovid S.Crohmălniceanu înfăţişează  răspunsul umanităţii (şi a unui savant) dat vieţii inteligente microscopice. Textele lui Crohmălniceanu şi Sturgeon sînt complet diferite, la nivel de detaliu dar din punct de vedere artistic sînt nişte meditaţii profunde asupra esenţei umanităţii, a preocupărilor şi năzuinţelor acesteia.

James Gunn

Traducerea de Cristian Tamaş

Titlul original : „The Romanian Exception” („The Road to Science Fiction” # 6, 1998)

Textul a fost tradus şi postat pe site-ul SRSFF, cu acordul autorului.


* „Domnişoara Christina” (1936), ediţie Humanitas, 2003 ; „În curte la Dionis”, 1981, editura Cartea Românească (volumul conţine nuvelele „La ţigănci”, „Pe strada Mîntuleasa”, ”În curte la Dionis”, „Tinereţe fără de tinereţe”, etc.) ; „Proză fantastică” (Domnişoara Cristina, Şarpele, Secretul doctorului Honigberger, Nopţi la Serampore, Un om mare, Douasprezece mii de capete de vite, Fata căpitanului, O fotografie la 14 ani, La ţigănci, Ghicitor în pietre, Podul Adoi, Pe strada Mîntuleasa, În curte la Dionis, Ivan, Uniforme de general, Incognito la Buchenwald, Pelerina, Les trois graces, Tinereţe fără de tinereţe, Şanţurile, 19 trandafiri, Dayan, La umbra unui crin), editura Tana, 2007.

** Ovid S.Crohmălniceanu a decedat în aprilie 2000, la vîrsta de 79 de ani, la Berlin.

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →