1.Prima întrebare… Doamnă Marillier, cum e să fi neo-zeelandez în Perth, Australia de Vest? De ce aţi decis să vă mutați în Australia?

M-am mutat în Australia în scop profesional – eu și partenerul meu (de atunci), am obținut amîndoi slujbe la Universitatea din Melbourne, în acelaşi timp, şi mai tîrziu ne-am mutat în Australia de Vest. Asta a fost cu mult timp în urmă. Acum am mai mulți membri ai familiei în Australia decît în Noua Zeelandă.

2. Vă considerați o scriitoare neo-zeelandeză sau o scriitoare australiană, ori o scriitoare internaţională de limbă  engleză?

Mă consider atît o scriitoare australiană cît şi una neo-zeelandeză . Sînt cetăţean al ambelor ţări. Simt o legătură cu cititorii mei din întreaga lume. Cărțile mele sunt publicate în multe ţări şi în multe limbi.

3.V-ați născut în  Dunedin ( Insula de Sud ),  Noua Zeelandă şi ați crescut înconjurată de povestiri și muzică celtică. De ce anume muzică și folclor celtice ? Nu este cumva universul celtic prea îndepărtat în timp şi spaţiu de Noua Zeelandă? Este acest univers relevant pentru Noua Zeelandă  contemporană ? Dar mitologia și muzica Maori ?

Strămoşii mei au fost celți. Orașul unde m-am născut şi am crescut, Dunedin, a fost înființat de  imigranţi din Scoţia  şi este foarte mîndru de  moștenirea și patrimoniul său scoţian. Am crescut înconjurată de poveşti celtice şi muzică scoțiană; acestea sînt în sîngele meu. Dar eu, de asemenea, am un mare respect și dragoste pentru mitologia Maori şi peisajul Noii Zeelande. Noua Zeelandă este fizic foarte asemănătoare cu unele părţi ale Europei şi Scandinaviei prin pădurile, munții si insulele sale. Dar cultura strămoşilor mei celtici este cea care are cea mai mare rezonanță pentru mine. Acestea sunt temele şi ideile care vorbesc în inima mea. Şi eu cred că fiecare scriitor ar trebui să scrie povestirile pentru care simte pasiune, indiferent de ceea ce oricine altcineva ar  crede că ar trebui să facă! Acestea fiind spuse, mare parte din munca mea are universalitate ; sînt interesată de ceea ce îi face pe oameni să vibreze şi modul în care aceștia încearcă să facă față încercărilor pe care viaţa le aruncă în calea lor.

4.Prima carte a dumneavoastră,  „Daughter of the Forest” (American Library Association Alex Award) a fost publicată în 1999. Cum v-ați decis să începeți să scrieți romane la o vârstă mijlocie ? A fost cu adevărat o premieră sau scriseserăți deja înainte de 1999?

Am scris mult până la 18 ani atunci când am început universitatea. Ca student, am devenit prea ocupată pentru scris. După absolvire, am lucrat mai ales în domeniul muzical timp de mulţi ani. De asemenea, am crescut patru copii în acest timp. De ce am revenit la scris la o vîrstă mijlocie ? Circumstanțele vieţii mele personale s-au schimbat, în sensul că în sfîrșit am avut spaţiu mental  pentru munca de creație, așa ca am scris Daughter of the Forest. Am făcut acest lucru nu atît pentru a fi publicată, cît mai ales ca terapie personală. Cariera mea de scriitor a crescut de acolo.

5.De ce fantasy istoric ? Şi de ce low fantasy în loc de high fantasy ?

Eu scriu pur şi simplu felul de poveste pe care vreau s-o scriu, și e treaba altora să pună etichete. Nu sînt interesată să scriu romane epice cu acțiunea în lumi imaginare secundare – alții o fac  extrem de bine, dar nu aceasta  e preocuparea mea, ca scriitor sau cititor. Sînt prea interesată de lumea reală şi de istoria reală, ca să simt  nevoia de a crea o lume diferită ! Dar, desigur, lumea din cărţile mele este lumea reală consolidată prin magie – magia care apare în anumite perioade și culturi.

6. Ce opinie aveți despre ficţiunea speculativă australiană (science fiction & fantasy) ? Cum ați descri-o ? Dar cea  neo-zeelandeză ?
Australia are un număr mare de scriitori fantasy de succes și cîțiva bine cunoscuți autori de SF și horror.

Sara Douglass, Garth Nix, Sean Williams, Fiona McIntosh şi Trudi Canavan, împreună cu mulţi alții – ar trebui să mă autoinclud. Romanele fantasy ale acestor scriitori sunt publicate de  mari edituri internaționale, dar Australia are, de asemenea o serie de foarte active mici edituri independente de SF & F. Avem diverse reviste de ficţiune speculativă care prezintă  scriitori din Australia şi din străinătate (de exemplu, Aurealis, Eidolon, Asim).  Piaţa Noii Zeelande  este mică, dar încă sănătoasă.

7. Ați declarat că „am nevoie de aproximativ un an pentru a termina un roman și sînt în plină documentare pentru o carte în timp ce scriu alta şi o public pe a treia”. Este documentarea importantă pentru un scriitor ? Nu se bazează fantasy-ul doar pe imaginaţie?

Aceasta este o generalizare prea amplă despre fantasy ! Cărţile mele se bazează pe istoria reală și acțiunea se  desfășoară în locuri reale. Elementul fantastic în cărţile mele este dezvoltat din folclorul şi mitologia perioadei și culturii în care se desfășoară povestea, şi pe ceea ce credeau oamenii din acea cultură. Am, prin urmare, nevoie să mă documentez asupra tuturor aspectelor despre perioada şi locul respective, de  la credinţele religioase la alimente, arme și geografie, floră, faună, climă … Chiar și scriitori de fantasy  care inventează lumi, de obicei utilizează ca fundament  o cultură a „ lumii reale” şi prin urmare, au nevoie de documentare în scopul de a se asigura că lumea lor este consecventă și coerentă la nivel intern. Una dintre cele mai grave greşeli ale unui scriitor începător de  fantasy  este să presupună că „merge orice”. Dacă ai de gând să scrie un text fantasy cu o localizare medievală, așa cum mulți autori de fantasy o fac, trebuie să ştii totul despre acea lume medievală. Cît de mult  durează o călătorie călare pentru a parcurge distanța între locurile A și B,  în mijlocul iernii? Ce plante comestibile ar putea fi găsite în regiunea Highlands din Scoţia, în anul 550 ? Ce purtau oamenii sub zale ? Şi aşa mai departe,  până la inventarea de nume corespunzătoare pentru personaje.

8. Pentru a scrie romanul  dumneavoastră, „Wildwood Dancing”,  2006 (cu acțiunea într-o Transilvanie istorică), ați vizitat România pentru a aduna informații de primă mînă. Mi se pare un efort remarcabil să călătoriți din Australia în Europa, încercînd să găsiți ce anume? România modernă (sau chiar Transilvania trecutului), nu au nimic de a-face cu niște mituri literare și simboluri anglo-saxone, nu sunteţi de acord ? Sînteți conştientă de ironia cu care noi discutăm despre turmele de americani obezi în căutarea lui Dracula (un personaj literar), mișunînd prin Transilvania, dar și de  exploatarea naivității acestora, înfățișîndu-le Castelul Bran ca fiind Castelul lui Dracula, vînzîndu-le vodcă roşie (sîngele lui Dracula) şi țăruși de ucis vampirii ?

În primul rînd, am crezut că aș putea să reprezint mai exact  peisajul, clima și arhitectura istorică a Transilvaniei, dacă le văd cu proprii mei ochi. Desigur schimbări fundamentale au avut  loc în ultimii cinci sute ani sau cam așa ceva, dar multe elemente din cultura istorică şi a peisajelor mai există încă, şi am învăţat citind cărţi despre istoria şi cultura românească. Am vrut de asemenea să întîlnesc români şi să percep ce înseamnă România cu adevărat,  ceea ce cărţile nu pot să-ți spună. Ghidul meu personal din Transilvania a fost un tînăr cu pregătire şi pasiune pentru istoria românească, care a fost capabil să mă ducă în multe locuri pe care nu le-aș fi putut vizita ca turist, cum ar fi bibliotecile vechi și satele izolate. Şi, bineînţeles, a tradus pentru mine. Ar trebui să te corectez  în privința unui detaliu – nu am scris încă un roman bazat pe coordonate anglo-saxone. Fundalul meu este celtic, şi cele mai multe dintre romanele mele au fundaluri istorice scoţiene sau irlandeze, pentru a reflecta acest lucru. În ceea ce priveşte turismul tip Dracula, am ştiut înainte de a ajunge în Transilvania că fenomenul există, şi m-am documentat cu atenţie , aşa că am avut o idee clară cît de mult este un moft transformat într-o isteață idee de marketing pe baza invenţiei lui Bram Stoker. Am făcut o alegere deliberată de a nu vizita Castelul Bran pentru că îmi displace atât de mult elementul de „turism vampiric”.

Romanul „Wildwood Dancing” se bazează pe trama basmului „Douăsprezece prinţese dansînd”, si am ales Transilvania, pentru convingerea că este cadrul perfect pentru această poveste. M-am documentat în detaliu pe cît de minuțios am putut. Vizita mea în Transilvania a făcut parte din această cercetare. Cred, cînd este vorba de folclorul din Transilvania, că de-abia am zgîriat fenomenul la suprafaţă.

Am citit o carte de un scriitor american în care a inclus o multime de materiale legate de cultura aborigenă australiană. Cartea a fost defazată din punct de vedere cultural şi sălbatic de  inexactă. Deci, am înțeles ce dubii ar putea un cititor român despre alegerea mea de a localiza romanul  „Wildwood Dancing” în Transilvania. Tot ce pot spune este să citiţi „Wildwood Dancing” şi să vedeți ce opinii veți avea. Este mai mult basm decît istorie. E un roman pentru tineri (13-17 ani) – nu este un „romanț vampiresc”, ci o carte despre  tinere ce se confruntă cu provocări şi care încep să înveţe care sînt forțele lor interioare. De reținut că cele mai multe din romanele mele sunt fantasy-uri pentru adulţi.

9.Cum  aţi descrie cărţile dumneavoastră ? Care ar putea fi punctele lor unice de atracție pentru potenţialii cititori români?

Romane mele sînt punți între fantasy, romantism şi ficţiunea istorică şi sunt bogate în detalii mitologice şi folclorice. Sînt scrise cu inima şi se bazează pe niște personaje puternice. Încercările cu care se confruntă personajele mele le testează limitele de anduranță, dar nu au, în general, de a-face cu îmblânzirea dragonilor sau înfrîngerea unor suverani malefici – cea mai grea provocare este de a găsi puterea proprie în tine însuți. Eu scriu de multe ori la persoana întîi, utilizînd un punct de de vedere feminin.

10.Anumiți critici consideră fantasy-ul  îndeosebi o etichetă de marketing, fantasy-ul fiind considerat un sub-gen comercial dedicat adolescentelor, oferindu-le acestora doza zilnică de evadare şi reverie. Care este opinia dumneavoastră ?

Nu sînt de acord. Desigur, există în prezent o tendinţă pronunțată spre romance-ul paranormal şi o mulţime din aceste produse sînt destinate adolescenților. Cu toate acestea, termenul de fantasy  există de o lungă perioadă de timp, şi acoperă o gamă extrem de largă de tehnici narative, în mare parte egale în calitate cu cele mai bune ficţiuni literare. Şi, bineînţeles, o parte din fantasy nu este foarte bun … Dar asta este valabil  pentru toate genurile. Alături de cărţi avînd coperte negre făcînd reclamă  unor romance-uri vampirice, există multe, multe poveşti fantasy minunate şi strălucitoare, şi este o greşeală de a vizualiza tendinţa populară actuală ca un indiciu al vreunei schimbări profunde şi de durată în cadrul genului fantasy.

11. Care este relevanţa fantasy-ului istoric pentru cititorii contemporani ?

Oamenii sînt oameni, indiferent de perioadă sau situații. Dramele umane şi relaţiile umane sînt întotdeauna relevante. Autorii care scriu fantasy istoric, în general, o fac pentru că le place (a) istoria, (b) magia şi (c) istorisirea unor povești. De asemenea, îmi place să explorez comportamentul uman, astfel încît în povestirile mele, personajele sunt întotdeauna mult mai importante decît lumea respectivă.

12.  Vă rog să trimiteți cîteva gînduri  fanilor români ai SF-ului și  fantasy-ului !

Bună ziua, fani și cititori români ! Este o plăcere să vorbesc cu voi. Țara dumneavoastră e frumoasă (am fost acolo la începutul primăverii) şi mi-aș dorit să fi putut să fi stat mai mult, deşi pentru o persoană obligată la o dietă fără grăsimi, mămăliga cu brînză şi smîntînă a fost de-a dreptul copleşitoare !

Poate unii dintre dumneavoastră mi-ar putea sugera ce titluri SF&F românești aș putea citi în engleză.

Interviu realizat și tradus de Cristian Tamaș.

Traducerea s-a realizat şi s-a postat pe site-ul www.srsff.ro cu acordul doamnei Juliet Marillier.

Juliet Marillier s-a născut în data de  27 iulie 1948 în Dunedin, insula sudică a Noii Zeelande.
Familia sa (Pringle, Greer şi Johnston din  partea mamei, Scott şi Flett din partea tatălui ), a provenit din Scoţia şi Irlanda.

Juliet a crescut în Dunedin şi a absolvit muzicologia (Bachelor of Music) precum și filologia (Bachelor of Arts) la Otago University. Între 1971 și 1972 a studiat  muzica la Universitatea din Toronto.
Juliet a predat muzica la liceu şi la nivel universitar în Noua Zeelandă şi Australia.

A fost cîntăreaţă de operă şi dirijor de coruri. A lucrat pentru administrația publică australiană timp de treisprezece ani.
Primul său roman, „Daughter of the Forest, finalizat în timp ce Juliet lucra cu normă întreagă în serviciul public australian, a fost publicat în 1999 de către Pan Macmillan Australia.

Volumul a fost bine primit de cititori și critici, avînd ediții în SUA şi Marea Britanie, diverse traduceri fiind publicate în anii următori. Celelalte două cărţi ale trilogiei Sevenwaters, „Son of the Shadows” și Child of the Prophecy”, au fost publicate în 2000 şi 2001.

Cu „Wolfskin” şi „Foxmask”,  a explorat mitologia și folclorul norvegian.

Juliet a renunțat la slujba în cadrul serviciului public pentru a deveni scriitor profesionist în 2003.
Juliet a fost anterior căsătorită cu Glyn Marillier, universitar şi muzician. Are patru copii (acum adulţi) şi patru nepoţi. Locuiește în Perth, Australia de Vest, împreună cu trei cîini şi o pisică.
Romanele sale combină ficţiunea istorică, fantasy-ul folcloric, romantismul și dramele de familie. Elementele marcante de istorie şi folclor reflectă interesul ei de-o viață în ambele domenii. Lucrările sale se concentrează îndeosebi asupra  relaţiilor interumane şi traseului inițiatic al personajelor. Juliet Marillier este  membru al OBOD  (Ordinul Barzilor, Ovaților şi Druizilor) şi valorile sale spirituale sînt adesea reflectate în lucrările ei – relaţia personajelor cu lumea naturală joacă un rol semnificativ.
Pe lîngă cărţile pentru cititorii adulţi, Juliet a scris două romane pentru tineret şi a contribuit cu texte scurte la mai multe antologii. Colaborează în mod regulat la blogul de creative writing, Writer Unboxed, unde postează în prima zi de joi a lunii.

Premii

Heart’s Blood (Finalist la Sir Julius Vogel Awards , 2010)

„Heir to Sevenwaters” (Finalist la Premiile Aurealis, 2009 ; Finalist la David Gemmell Legend Award, 2009)

„Cybele’s Secret” (American Library Association Best Book for Young Adults , 2009; Premiul  Sir Julius Vogel cel mai bun roman pentru tineret, 2008; finalist la Premiile Aurealis, 2007; Finalist la Western Australian Premier’s Book Awards , 2007)

„Wildwood Dancing” (Premiul Aurealis pentru cel mai bun roman Fantasy , 2006)
Blade of Fortriu” (Premiul Aurealis pentru cel mai bun roman fantasy, 2005 ;  Finalist la RWA Romantic Novel Awards, 2006)
The Dark Mirror” (Finalist la RWA Romantic Novel Awards , 2005)

„Child of the Prophecy” (Finalist la Premiile Aurealis, 2001)
„Daughter of the Forest” (Premiul Imaginales pentru cel mai bun roman tradus, 2010;  Premiul Alex al Asociaţiei Bibliotecarilor Americani, 2001; Finalist la Premiile Aurealis, 1999 ; Finalist la RWA Romantic Novel Awards, 2000)
Son of the Shadows” (Premiul Aurealis pentru cel mai bun roman Fantasy, 2000)

Site oficial : http://www.julietmarillier.com/

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →