Aşa se numea în varianta mea „How My Heart Breaks When I Sing This Song“, singura traducere din Lucius Shepard pe care am publicat-o. Colajul de faţă se datorează conjuncţiei dintre povestirea aceea, Trujillo şi o stare de spirit.

Mă îndrăgostesc prea uşor, prea repede şi pre(a)dispus la compromis. Dau vina pentru asta pe sensibilitatea Racilor. (Cred în zodii… dacă îmi oferă justificări liniştitoare pentru cusururi.) Mă îndrăgostesc de cărţi. De femei. De locuri. De bărbaţi. De copii. De pisici. De cântece. De vinuri… După aceea mă despart de unele. Recunosc adevăratele iubiri, deoarece reapar în viaţa mea după ani de zile la fel de proaspete, scânteietoare şi fascinante ca şi prima dată.

Lucius Shepard m-a copleşit cu mulţi ani în urmă, când plângeam citind Salvador-A-Spanish-Lesson-Aymara-şi-altele. Apoi ne-am cam despărţit… dar el a reapărut… m-a fericit cu vituperatoarele recenzii cinematografice şi m-a convins că este unul dintre cei mai superbi scriitori de limba engleză. Nu tot ce scrie este de neuitat; unii îl pot considera manierist – mereu şi mereu aceleaşi glisări între realitate şi fantastic, moarte şi violenţă, deznodăminte tragice şi iubiri pierdute – , prolix şi patetic de moralist. (Poate că tocmai asta mă atrage la el?) Chestionarul care urmează nu oferă nici pe departe revelaţii; propunerea mea spre lectură poate fi considerată un simplu omagiu, însă nu-i doar atât…

Noua prăpastie între generaţii

(din numărul special „Sprawl Fiction“, iunie 2009, al Hayakawa’s SF Magazine; http://www.26to50.com/en/generation/a_shepard.html)

Cuvântul editorului: Mi-au plăcut dintotdeauna scriitorii noi şi textele noi. Dar oare acei scriitori noi citesc textele scriitorilor vechi? […] De asemenea, aud lamentări despre lipsa obiceiului lecturii la generaţia tânără şi văd cum participanţii la Worldcon sunt tot mai bătrâni, ceea ce inspiră idei pentru atragerea cititorilor tineri… dar care nu au succes. Oare scriitorii tineri se simt alienaţi de genul SF/F tradiţional? Sau nu le pasă deloc de el? La prima mea participare la un Worldcon, în 1984, până şi acei tineri furioşi intitulaţi „cyberpunk“ citiseră ultimul roman de Heinlein şi-l discutau. Până şi scriitori recunoscuţi de establishmentul literar, ca Ben Bova şi Fred Pohl, citeau Bruce Sterling şi William Gibson. Totuşi şi pe atunci se simţea o prăpastie între generaţii şi, potrivit unei legende celebre, Thomas M. Disch i-a detestat pe scriitorii noi ca George R. R. Martin şi John Varley în anii 1970, criticându-i că nu doreau decât să obţină premii […] În epoca aceasta de declin al publicării tradiţionale de carte, ar trebui oare să simţim prăpastia dintre noi, cei care iubim lectura?

Pe de altă parte […] scriitori noi încearcă lucruri noi şi cred că este absolut perfect pentru ei să se distanţeze de autorii binecunoscuţi şi de stilurile lor literare. […]

Lucius Shepard

Î-1.

Crezi că există o prăpastie între generaţii sau, dacă nu tocmai o prăpastie, un fel de distanţă între veteranii care şi-au început cariera înainte de anii 1960 şi generaţia mai tânără, cel puţin din SF?

R-1.

Dacă simt o distanţă între generaţii? Nu mai mare decât pe cea care o simt faţă de cei din generaţia mea. Nu m-am simţit niciodată ca făcând parte, în spirit, din vreun grup, indiferent dacă este determinat de vârstă ori de alte criterii. Nu mă-nvârt printre cei din generaţia tânără… nici printre cei din generaţia mai veche… nici printre cei foarte bătrâni. Nu mă simt fericit în tovărăşia scriitorilor – am câţiva prieteni care întâmplător unt scriitori, unii bătrâni, alţii tineri, dar nu avem legături între noi ca scriitori. Mai degrabă mă simt camarad cu oricine care nu doreşte să fie inclus într-un grup.

Î-2.

Crezi că actuala atmosferă din SF este mai puţin entuziastă decât acum, să zicem, treizeci de ani? Numărul votanţilor pentru premiile Hugo s-a redus şi oamenii votează de obicei pentru lucrările lor favorite, nu pentru cele cu care ne-am putea lăuda ca fiind capodopere reprezentative pentru gen în anul respectiv, ca pietre de temelie a istoriei SF-ului.

R-2.

[…] Cred că n-am fost niciodată cu adevărat înflăcărat de science-fiction. Îmi place genul şi-i sunt recunoscător pentru că-mi câştig existenţa graţie lui, dar asta-i cam tot. Scriu ceea ce simt, iar uneori este SF, alteori nu. Bănuiesc că oamenii sunt la fel de entuziasmaţi ca întotdeauna, atât doar că acum există mai multe lucruri care să-i pasioneze decât în anii 1980. De pildă, jocurile pe calculator. Filmele de gen. […] Procesul decernării premiilor este foarte afectat de votarea pe „bisericuţe“, aşa că mi se pare greşit să tragem vreo concluzie bazându-ne pe tendinţele sugerate de premii. Premiile Locus mi s-au părut întotdeauna cel mai bun indicator, pentru că există mai mulţi votanţi, dar nu pot băga mâna în foc nici pentru ele.

Î-3.

S-a schimbat fandomul? Ori s-au schimbat scriitorii? Ce îi preocupă mai mult în prezent? Pe timpuri au fost Luna, rachetele, bombele atomice, războaiele, urbanizarea etc.

R-3.

La ce fandom te referi? Am constatat că fanii sunt diferiţi în ţările în care am ajuns. În fandomul american sunt mai puţini cititori şi mai mulţi pasionaţi de videojocuri, dar dacă te referi la subiectele care-i preocupă pe cititori, consider că există un interes minim faţă de călătoria spaţială, bomba atomică, Lună etc. Acum pe locul întâi sunt încălzirea globală, globalizarea şi aşa mai departe. Deşi preocupările diferă, cred că există un şablon şi fiecare generaţie introduce în el griji noi care ocupă aceleaşi poziţii pe care le-au ocupat grijile generaţiei anterioare, astfel încât să le ofere ceva împotriva căruia să protesteze sau care să-i înflăcăreze. Cât despre scriitorii de SF, nu pot generaliza. Unii satisfac dorinţa de escapism, alţii sunt teribil de îngrijoraţi de problemele vaste ce ne vor confrunta în viitorul apropiat.

Î-4.

Ce crezi despre starea actuală a SF-ului? Cum îţi place generaţia mai recentă de scriitori? Care sunt favoriţii tăi sau care crezi că merită să fie urmăriţi? I-ai putea recomanda prietenilor tăi personali care nu au citit niciodată SF?

R-4.

Starea curentă a science-fictionului… mi se pare de dezintegrare, de dizolvare ca în textele lui Ben Rosenbaum. David Moles. Christopher Barzak. Tim Pratt. Kathy Sedia. Pablo Baciogalupi. Laird Baron. Nathan Balllingrud. Aş putea aminti şi alte nume. Practic citesc mai mult autorii noi, deoarece îmi stârnesc curiozitatea. Cu siguranţă îi recomand altora.

Î-5.

Care dintre cărţile tale ţi-ar place să fie citite în Japonia?

R-5.

A Handbook of American Prayer, Viator, Trujillo (culegerea) şi romanul la care lucrez acum.

Î-6.

La ce lucrezi în prezent? Care este următorul tău proiect?

R-6.

Un roman, The End of Life As We Know It. Termin de asemenea o culegere de nuvele, Five Autobiographies. Sper să scriu o carte de non-ficţiune despre turnarea unui film în Australia şi un roman science-fantasy a cărui acţiune se petrece în America de Sud.

Colaj de Mihai-Dan Pavelescu