O alternativă la cartea tipărită este ceea ce se cheamă acum audiobook. Nu cunosc motivele pentru care acest tip de produs capată o răspândire din ce în ce mai mare. Nici nu pot spune dacă este un lucru de dorit sau nu. Doar constat că fenomenul se extinde. În România au apărut deja edituri care se ocupă numai cu producţia de audiobook-uri. Edituri de prestigiu au scos, la rândul lor, colecţii impresionante de audiobook-uri, cu titluri şi autori remarcabili. Mai mult, există oameni de cultură de la noi care încurajează transpunerea unei opere literare pe un dvd cu ajutorul vocii.

Nu am cunoştiinţă dacă vreun autor român de science-fiction a scos un audiobook. Lucrurile sunt oricum abia la început. N-ar fi exclus ca apariţia primelor audiobook-uri sefe româneşti (şi prin aceasta înţeleg audiobook-uri făcute de scriitori români) să se petreacă într-un răstimp foarte scurt. Poate anul acesta, poate la anul sau în doi ani, oricum, curând. Pentru un autor mai puţin vizibil, care îşi găseşte cu greu drum spre vreo editură sau care nu a avut un impact semnificativ pe internet (presupunând că şi-a scos textele pe web), audiobook-ul poate reprezenta o soluţie interesantă. Oricine poate multiplica nişte cd-uri sau dvd-uri cu resursele de acasă. Un scriitor care are răbdare şi, eventual, o voce plăcută, îşi lecturează producţiile după care le multiplică în ce tiraj doreşte. Sau poate apela la o voce plătită. Mijloacele tehnice sunt la îndemâna oricui şi nu necesită investiţii semnificative. Un microfon bun, o cameră cât de cât izolată fonic, un snop de cd-uri şi un calculator. Orice scriitor îşi poate lectura în voie producţiile, ba chiar le poate prelucra astfel încât să sune cât mai bine, eventual poate recurge şi la un minim de efecte audio. După care trece la multiplicare. Nici o lege nu interzice acest lucru.

Sigur, ne întrebăm, pentru ce ar face acest lucru? Pentru că poate, răspund eu. Sunt scriitori care nu sunt interesaţi de câştigul direct în primul rând. Poate fi o strategie de marketing. Un scriitor distribuie gratuit o suma de cd-uri. Şi dă libertatea celorlalţi să le răspândească. Credeţi că pierde ceva? Fals, nu pierde nimic. Devine vizibil. Capătă notorietate. Ceea ce nu este puţin lucru. Audiobook-ul scos în regie proprie, dublat de accesarea gratuită a textelor pe internet, poate ajuta semnificativ la orientarea reflectoarelor pe autorul respectiv. Cred că un scriitor tânăr, sau de care nu s-a auzit încă, poate reuşi mult mai uşor prin astfel de procedee virale decât un autor care se încăpăţânează să recurgă doar la mijloacele clasice. Adică să trimită manuscrisul direct la o editură sau la alta. Audiobook-uri proprii şi răbdare, o nouă reţetă pentru succes? Posibil.

Evident, lucrurile acestea suna bine în condiţiile în care autorul repectiv chiar a scris/citit un text cu certe calităţi literare. Cred că în acest fel fiecare scriitor (sau cititor de poveşti?) îşi poate găsi mai uşor publicul propriu. Iar apoi, dacă acest public există şi este semnificativ, poate să şi tipărească o carte. Deşi poate că atunci chiar nu o să-i mai ardă de aşa ceva. Vi s-ar părea ieşit din comun următorul dialog?

– Ce cd-uri ai prin maşină?

– Chopin (Led Zeppelin, Manelistul lu’ Peşte, De Phazz etc) şi un audiobook al lui Gigel din Botoroaga de Deal…

– Interesant?

– Interesant, nişte aventuri cu unii care zboară prin spaţiu… Vrei să ţi-l copiez?

Şi aşa mai departe…

Rudi Kvala

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →