În editorialele trecute s-a discutat despre şansele autorilor români de sefe de a-şi vedea opera publicată, în rafturile librăriilor sau pe site-urile specializate, în fine, undeva, într-un loc în care cititorii să aibă acces. Impresia căpătată în urma ultimelor articole, care au avut ca temă şansele sau neşansele de a publica sefe în România, este una dezamăgitoare. Poate că se scrie sefe de calitate la noi, dar în general editurile au un interes rezervat faţă de autorii români. Mă întreb dacă nu cumva pe bună dreptate. Pornesc de la premiza că în România se scrie sefe de calitate. Şi nu o spun cu maliţie şi nici nu ascund vreo ironie în această premiză. Este doar părerea mea. Numai că intrarea unui autor în atenţia unei edituri se face destul de greu. În linii mari, un autor are de străbătut nişte etape înainte de a apărea tipărit undeva, aşa cum s-a mai spus şi cu alte ocazii. Mai întâi se străduieşte ca producţiile sale să devină cât mai vizibile. Cea mai la îndemână soluţie o reprezintă internetul. Există câteva site-uri specializate şi care publică debutanţi. Dar nu numai internetul este la îndemână. Sunt şi reviste tipărite în care cineva poate debuta. E drept, nu de sefe. În urma acestei etape, de a publica sau de a-şi face cunoscute producţiile, se poate întâmpla ca un editor să fie atras de autorul respectiv şi să-i propună o colaborare. Se poate întâmpla şi altfel. Autorul să trimită, pur şi simplu, un volum la o editură. Şi editorul să accepte publicarea acestuia. Eu unul nu cunosc un astfel de caz. Dar asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat vreodata sau nu se va întâmpla vreodată. Cred doar că este puţin probabil. Chiar dacă autorul trimite volumul cu pricina la un număr oarecare de edituri şi nu se limitează doar la una singură. Sigur, drumul de la textul scris pe calculator şi până la volumul tipărit şi expus prin librării nu este un drum imposibil. Părerea mea este că, deşi există autori cu certe calităţi, acest drum este unul anevoios. Cred că afirmaţia de mai înainte vine cumva în contra celor afirmate de Michael Hăulică într-un articol al său în care afirma că se poate trăi din scris în România. S-o putea, dar ca să ajungi să trăieşti scriind sefe la noi cred că este extrem de greu. Poate că ne lipseşte ceva…

Spuneam mai înainte că editurile nu dau năvală să tragă de mânecă potenţialii autori de sefe şi să îi implore să le ofere vreun volum. Şi mai spuneam că, pe undeva, este firesc. O editură este totuşi o afacere, nu îşi poate permite să publice în neştire debutanţi (sau autori mai puţin cunoscuţi) în speranţa ca, de undeva, să răsară un mare succes (comercial, artistic etc). Nu cred să existe editori kamikaze în România (şi, probabil, nici pe alte meleaguri). Aşadar, avem de a face cu un mecanism crud: dificultatea de a publica poate fi descurajantă pentru mulţi autori. Prin urmare vor fi destui care vor renunţa. Mai ales că în România, după cum observa cineva, majoritatea scriitorilor de sefe sunt scriitori”de weekend”. Ce-i de făcut, ne întrebăm, orecum leninist. Cum să dovedim acest mecanism care nu şi-a propus altceva decât să fie eficient cu ceea ce există şi nicidecum să exploreze ceea ce ar putea exista (sau dacă totuşi explorează, o face cu prea mare delicateţe şi cu sfială). Aici cred că poate interveni un factor important şi amintit doar în treacăt în editorialele anterioare: acesta este agentul literar. O să fac o afirmaţie care ar putea stârni oarece comentarii negative sau răutăcioase: eu nu cunosc nici un agent literar şi nici nu am auzit ceva despre vreunul. Dar aş vrea să cunosc. Mă întreb şi vă întreb şi pe voi: există în România agenţi literari care să se ocupe de autorii de sefe? Din ce am auzit de la alţi oameni care se pricep mai bine, prin alte ţări agentul literar are o însemnătate destul de mare şi datorită lui ajung autorii de sefe necunoscuţi să se impună ceva mai uşor decât ar reuşi aici. Dacă nu avem agenţi literari preocupaţi şi de autorii de sefe, ce putem face, prin ce mijloc îi putem inventa? Mai mult: este posibil ca să inventăm agenţi literari specializaţi pe sefe? Ce condiţii sunt necesare pentru ca aceştia să apară şi să-şi împlinească menirea? Vedeţi, am pus multe întrebări pentru că eu unul nu am răspunsuri la ele. Sunt convins că un agent literar ar simplifica destul de mult drumul unui autor de la textul scris pe calculator până la tipărirea lui. Şi mai sunt convins şi că, datorită agenţilor literari, este posibil ca, în timp, calitatea sefeului românesc să crească. Şi tot datorită lor, în loc de câţiva debutanţi (cu valoare, fireşte) într-o decadă, să avem parte de zeci de autori de ispravă. Aferim de-ar fi aşa!

Rudi Kvala

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →